VÂRSTELE LAMUREI – ILIE BOCA

ilie_boca_05Ilie Boca este unul dintre cei mai paradoxali pictori români.

Pictura sa atinge când arhetipul, prin engrame ce se doresc, platonician sau nu, umbre ale unei idei sau simboluri – acestea însemnând – cum ne sugerează Gilbert Durand – eufemizări ale unui mit, când cotidianul, efemer şi/sau ieşit din prezent prea repede, încât te întrebi dacă a atins vreodată acest timp.

Un pictor, deci, al eternităţilor, dar şi al efemeridelor.

Referindu-ne la o altă vârstă, cea a artistului de această dată, uneori, prin pictura sa, Ilie Boca se joacă cu imaginile, îşi povesteşte singur poveşti, cu tâlcuri imediate sau abil ascunse, expresioniste sau chiar absurde (v. pictura şi basmul ecou, cel cu cocoşul roşu).

Adolescent rebel, pictorul băcăuan realizează graffitti, cu rune ciudate sau cu simboluri trimise nouă de o civilizaţie extraterestră, care va reveni cândva, pentru un dialog real, nu neapărat uman.

Tânăr îndrăgostit de o amantă capricioasă, pictura – Ilie Boca se grăbeşte în a-şi declara, cromatic şi prin contururi iubirea, neajungându-i niciodată o clipă, o pânză, pictând frenetic dipticuri, tripticuri, polipticuri (asupra acestui din urmă termen deţine patentul), ferestre colorate sau vitralii în catedrale păgâne.