Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (16)

CORNEL  PAIU: Ce înţelegeţi dvs. printr-un autor/ creator de succes?

LUCIAN STROCHI: Te referi probabil la un autor care e la modă, care are cotă, care întruneşte aprecierile tuturor. Sincer, nu cred într-un asemenea autor. Un autor autentic trebuie să fie şi contestat şi adulat aproape în egală măsură. Eminescu, Alecsandri, Caragiale, Rebreanu, G. Călinescu, Sadoveanu, Marin Preda, Ion Lăncrănjan,  Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe au avut întotdeauna fani, dar şi detractori de nădejde.

CORNEL  PAIU: Cum trebuie sau cum nu trebuie, cum ar trebui sau poate nu ar trebui scrisă Poezia?

LUCIAN STROCHI: Dacă aş şti, ţi-aş împrumuta reţeta prietene. Călinescu spunea: nu ştim ce este, ci doar cum este poezia. Poezia se bazează pe inefabil, pe ambiguitate, pe surpriză. Dacă cineva ar şti cum se scrie poezia, aceasta ar muri. Din fericire se scrie poezie de câteva mii de ani şi se va mai scrie câteva milenii de acum încolo.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (15)

CORNEL  PAIU: De ce anume vă temeaţi în copilărie?

LUCIAN STROCHI: De întuneric, de gâscani (am avut un conflict ruşinos cu un gâscan care m-a întors din drumul spre „libertatea pădurii”, spre mulţumirea bunicii, de bursuci (despre care auzisem că sunt foarte răi). Nu m-am temut de lupi, de urşi, de alte fiare. Nu ştiu de ce. Nu m-am temut de foc, de apă, de boli. Poate şi pentru că nu ştiam prea multe pe atunci.

CORNEL  PAIU: Ce raport vedeţi dvs. între „să-ţi aduci aminte/ să-ţi aminteşti” şi „să uiţi”?

LUCIAN STROCHI: Amintirea e preţioasă atunci când o cauţi şi o găseşti. E un prieten de nădejde. Uitarea e şi mai preţioasă. Îţi permite să înlocuieşte ceva cu altceva, mai bun. Dacă nu ar fi uitarea ne-am descurca foarte greu.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (14)

CORNEL  PAIU: Cum vă jucaţi în copilărie?

LUCIAN STROCHI: Nu m-am jucat în copilărie. Am construit, am meditat, am râs, am plâns, am fost explorator, „inginer mecanic de locomotivă”, actor, vânător, fotbalist, elev, şahist, cântăreţ de „muzică lejeră”, recitator, alchimist, botanist, zoolog, paznic, purtător de cuvânt, inventator. Am avut atâtea meserii. Te asigur că m-am implicat foarte serios în toate!

CORNEL  PAIU: Cum a fost copilăria dvs.? Ce vă amintiţi în mod deosebit?

LUCIAN STROCHI: Amintirile mele sunt atât de numeroase, de puternice, încât au putut constitui substanţa unui volum editat, Funia de nisip, al unui volum în lucru, Vopsitorul de poduri şi a unuia abia schiţat, Orgoliul orologiului, e drept în acesta copilul devenise adolescent…

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (13)

CORNEL  PAIU: „Fuga de realitate” practicată de scriitorul/ artistul de dinainte de ’89, nu vi se pare astăzi combătută, părăsită şi abandonată până la extrem? LUCIAN STROCHI: Nu ştiu dacă fuga de realitate a fost un fenomen real. Desigur multe nu s-au putut spune şi totuşi s-au spus. Să nu uităm că „Moromeţii” a apărut ca prim volum în 1955. Dar „Cordovanii”, „Fiul Secetei”, „Îngerul a strigat”, romanele lui Alexandru Ivasiuc, romanele şi piesele de teatru ale lui Dumitru Radu Popescu, unele texte semnate de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana etc.? Le recitesc şi mă întreb cum au putut să apară atunci…Să nu confundăm proletcultismul, care a ţinut vreo zece ani, cu aproape o jumătate de secol de comunism.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (12)

CORNEL  PAIU:  Neagu Djuvara, de care ne-am despărţit recent (25 ianuarie 2018), autor interesat de interogarea filosofică a istoriei, îşi căuta repere în structuralism, cultură şi ştiinţă. Cum vedeţi dvs. aceste alegeri ale sale, până la urmă veritabile şi conştiente exigenţe, şi acestea, în contextul anilor ’50, ’60 ai secolului trecut?

LUCIAN STROCHI: Un istoric îşi caută sursele peste tot, inclusiv în cultură şi ştiinţă, în sociologie, în structuralism. Să nu uităm la Claude Levi-Strauss, unul din părinţii structuralismului, a scris Tropice triste sau Gândirea Sălbatică. Atâta

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (11)

CORNEL  PAIU: „Virgil Mazilescu …un Bacovia expresionist” (cf. Dan Gabriel Onteluş). Aşa să fie?

LUCIAN STROCHI: Bacovia este un poet expresionist. Să ne amintim de „copacii albi, copacii negri”, de culorile foarte puternicie şi contrastante pe care poetul băcăuan le foloseşte, de simbolurile cromatice pe care le impune, chiar teoretizând(u-le). Dar ca toţi marii poeţi, Bacovia scapă de orice etichetare sau înregimentare. În ceea ce îl priveşte pe Mazilescu, el are zone expresioniste, dar nu neapărat „via Bacovia.”

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (10)

CORNEL  PAIU: Renoir: „…literatura, duşmanul ereditar al picturii.” Aş accentua pe cuvântul „ereditar”. Cât adevăr găsiţi dvs. în această afirmaţie a marelui pictor impresionist?

LUCIAN STROCHI: Cuvântul poate fi duşmanul imaginii. Cred că Renoir s-a referit la epicul unui tablou, care poate sugruma lirismul culorilor, vibraţia lor. Narativul e mai puternic decât descriptivul pentru că include succesiunea, care ne fascinează. Un subiect istoric sau religios, o parabolă pot schimba accentul unui tablou. La fel forma e mai puternică decât non-formalul. Atunci când vedem câteva pute de culoare, încercăm să le unificăm într-o formă. E greu să evadezi din cătuşele formei. E greu să-ţi imaginezi o celulă fără membrană…

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (9)

CORNEL  PAIU: Ce delimitări vedeţi dvs. că se impun între memoria emoţională, memoria filologică şi memoria artistică?

LUCIAN STROCHI: De ce să vedem neapărat delimitări? Ele sunt formale, ţin mai mult de materie şi material. Memoria este şi emoţională, scotocind prin amintiri şi filologică, altfel nu ar putea fi provocată şi evocată, şi organizată în structuri complexe, cum ar fi cele artistice. O parabolă cheamă emoţia, este expresia unui discurs „filologic” cu mare forţă generalizatoare şi generează opere artistice extraordinare.

CORNEL  PAIU: Ce strategii credeţi că are memoria emoţională?

LUCIAN STROCHI: Memoria emoţională urmăreşte declanşarea unor stimuli logici. De aici şi logica emoţională, logica inimii. Cei vechi credeau că sediul emoţiei şi al logicii este inima. Nu cred că greşeau prea mult…

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (8)

CORNEL  PAIU: Ce relaţie vedeţi între „întreg” şi „singularitate”?

LUCIAN STROCHI: Întregul şi singularitatea se află într-o sinecdocă, în care singularitatea este partea. Dar aşa cum nu există parte fără întreg, singularitatea absolută nu există.

CORNEL  PAIU: Cu ce se „hrăneşte” un scriitor? În fine, cu ce se „hrănesc” creatorii în general?

LUCIAN STROCHI: Pentru un scriitor, pentru un artist în general, esenţial este imaginarul. E un concept extrem de generos, în care intră realul, fantasticul, straniul, miraculosul, visul, coşmarul, tot ce e legat de imagine. Adică de

Intrebari interviu Lucian Strochi – 17 februarie – 5 aprilie 2018 (7)

CORNEL  PAIU: Mai există, oare o justă autocontemplare cu antenele îndreptate către interior adică, dar cu o revelare limpede a naturii?

LUCIAN STROCHI: Da, dar fiecare poet are calea sa, sensibilitatea sa, imaginarul său. Universurile poetice nu sunt nici tangente, nici secante.

CORNEL  PAIU: O întrebare aproape banală: ce atitudine aveţi faţă de „nou” şi faţă de „vechi”?

LUCIAN STROCHI: Avem obligaţia de a privi vechiul pentru a înţelege mai bine noul. Sunt un om al echilibrului temporal, al prezentului. Trecutul îmi stârneşte compasiune sau admiraţie, viitorul – curiozitate.

CORNEL  PAIU: Când aţi simţit/ trăit/ experimentat cea mai mare tristeţe?

LUCIAN STROCHI: Atunci când am avut pentru prima dată  Certitudinea că s-ar putea ca pentru mine să nu mai