Intrebari interviu Lucian Strochi – 21 decembrie 2017 (3)

CORNEL PAIU:Cât de prezent trebuie să fie Poetul în cetate? Omul de cultură, omul de artă, în general?

LUCIAN STROCHI: Între Poet şi Cetate este un raport de inerenţă. Prin urmare, chiar dacă poetul nu e de tip poeta vates el are nevoie de receptori. După cum cred că toţi oamenii (re)simt starea de poezie. Deci au nevoie de poeţi, de poezie.

CORNEL PAIU:Când credeţi că spirtul critic atinge maximul maturităţii?

LUCIAN STROCHI: Atunci când ai puterea să te autoanalizezi necruţător. Atunci când ai puterea să recunoşti că altul e mai bun decât tine. Atunci când îţi propui să fii din nou în frunte după ce ai fost depăşit pe turnantă. La mine spiritul critic a început să se manifeste pe la 25 de ani şi continuă să fie la fel de insistent şi adesea chiar virulent.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 21 decembrie 2017 (2)

CORNEL PAIU:Pentru creator, singurătatea este chiar o necesitate, însă această nevoie de însingurare, oare nu are în ea şi ceva nociv? Dvs. cum aţi trecut peste nevoia de însingurare, cum aţi depăşit unele defectele/ neajunsuri ale acesteia, aş spune, chiar dăunătoare, traumatizante?

LUCIAN STROCHI: Să nu confundăm singurătatea cu  izolarea. Pentru creator izolarea e necesară, actul creaţiei presupune linişte, detaşare. Nu mi-am dorit niciodată să fiu singur şi nu am fost. Am fost înconjurat dacă nu de oameni, de cărţi, de cuvinte, de imagini, de sunete.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 21 decembrie 2017 (1)

CORNEL PAIU: Cum percepeţi acum, la vârsta deplinei maturităţi ocrotirea/ protecţia părintească?

LUCIAN STROCHI: Depinde de cine e părintele. Pentru un părinte „de familie”, copilul rămâne copil, indiferent de vârstă. Dacă e vorba de un părinte spiritual, preotul atunci, fireşte, sunt alt raporturi, întrucât intervine şi taina spovedaniei, iar vârsta nu mai contează. Dacă ne referim la părintele patriei, aici eu am serioase rezerve. De multe ori aceşti conducători s-au comportat „copilăreşte”, ca să fiu delicat. Iar despre Părintele suprem, Dumnezeu, numai lucruri de bine. Altfel, cum?

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (29)

CORNEL PAIU: După opinia dvs. care ar fi tarele/ atuul/ sublimul poeticităţii contemporane?

LUCIAN STROCHI: Poezia este atemporală. Arta nu evoluează după aceleaşi legi precum ştiinţa. La fel limba. Există un echilibru între ce se câştigă şi ce se pierde. Câştigăm neologisme şi pierdem arhaisme. Cuvintele cunosc lărgiri şi îngustări de sens. Un roman istoric poate fi mai valoros decât o scriere SF.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (28)

CORNEL PAIU: Între estetic şi elită vedeţi/ întrevedeţi posibile conflicte/ contradicţii?

LUCIAN STROCHI: Nu văd de ce „elita” ar contrazice sau ar confirma esteticul. Rafinamentul nu înseamnă neapărat profunzime, iar arta nu poate fi închisă sau circumscrisă la nivelul unui salon sau club.

CORNEL PAIU: Când un text devine literar/ artistic?

LUCIAN STROCHI: Când cineva îl receptează astfel.

CORNEL PAIU: Cât estetic şi cât moral există după părerea dvs. în literatura şi arta de azi?

LUCIAN STROCHI: Nu pot face asemenea aprecieri globale. C a în orice literatură sau artă există în orice operă o cantitate de etic şi de estetic. Importantă mi se pare câtimea de transcendental.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (27)

CORNEL PAIU: Recomandaţi un anumit model/ tip de lectură/ lector?

LUCIAN STROCHI: Nu. Cititul este o aventură pe cont propriu. Orice recomandare ar fi o imixtiune, o încercare de a dirija unele destine (ale cărţii, ale personajelor, ale cititorului). Şi nu avem nici un drept să facem acest lucru!

CORNEL PAIU: Ce experienţe „ascunse”, „tainice” vă oferă cititul?

LUCIAN STROCHI: Cititul e un act de iniţiere. În acelaşi timp el aduce confirmări, îndoieli, anumite contraziceri, adeziuni, evadări din această lume…

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (26)

CORNEL PAIU: Tot Daniel Cristea-Enache altundeva afirmă: „Oricât de hâdă, de oribilă ar fi lumea din jur (realitatea, n.n.), Arta ne salvează.” Nu putem fi decât întru totul de acord cu domnia sa, nu?

LUCIAN STROCHI: În general arta ne salvează şi salvează. Dar nu întotdeauna.

CORNEL PAIU: Sunteţi un împătimit cititor. Mai mult, un cititor profesionist, care este, deja, altceva. În acest sens, v-aş întreba ce tip de lectură preferaţi?

LUCIAN STROCHI: Am ajuns la un echilibru indiferent faţă de lectură. Nu mai am de multă vreme preferinţe. Desigur pot avea autori preferaţi, opere favorite. Dar cred că atunci când „ataci” un text trebuie să ai o atitudine neutrală. În acest fel vei avea mai puţine surprize.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (25)

CORNEL PAIU: Ce-mi puteţi spune despre critica criticii? Putem vorbi de un ochi obiectiv în această privinţă?

LUCIAN STROCHI: Cred că da. Chiar dacă uneori primează subiectivismul. Dar trebuie să acceptăm că actul critic e şi el un ac de creaţie şi prin urmare poate fi şi el supus examinării şi chiar judecăţii.

CORNEL PAIU: Într-o cronică în care criticul Daniel Cristea-Enache afirmă foarte plastic că Mircea Dinescu „face poezie pornind de la sine însuşi, radiind versuri aşa cum un candelabru radiază lumina”, mai spune, preocupat fiind de problematica autenticităţii textului la modul general, că „Nu doar că un text autentic îşi înghite contextul real, dar îl face, până la urmă, de nerecunoscut.” Sunteţi de acord?

LUCIAN STROCHI: Sunt de fapt două întrebări, două afirmaţii. Orice poet pleacă din sine şi „iradiază” versuri. Orice creaţie pleacă din real dar nu este decât un mimesis, o iluzie şi uneori o încercare, reuşită sau nu, de a schimba lumea.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (24)

CORNEL PAIU: Ce înseamnă pentru dvs. „românismul”? Mai este valabilă astăzi formula „c-aşa-i românul…”? Sau acum se preferă termenul de european? Dar, oare, se ştie ce înseamnă acesta cu precizie sau ce desemnează în mod concret, oare, nu cumva, o abstracţiune?

LUCIAN STROCHI: E poate cea mai grea întrebare pe care mi-ai pus-o până acum. Pe de o parte, a fi român, a-ţi iubi patria, e un gest de profundă comuniune, o taină, o rugăciune. Dar nu putem să nu vedem efectele devastatoare ale globalizării. Europenismul e primul pas.

Intrebari interviu Lucian Strochi – 1 septembrie 2017 (23)

CORNEL PAIU: Ce abilităţi trebuie să aibă ilustratorul de carte? Eu cred că nu oricine poate fi ilustrator de carte, că această trudă nu-i chiar la îndemâna oricui. Nu e destul să fii artist consacrat în alt teren plastic şi în alte tehnici plastice!

LUCIAN STROCHI: Ai categoric dreptate. Între scriitor şi ilustrator trebuie să existe o sfântă compatibilitate. Altfel textul va copleşi ilustraţia (sau invers).

CORNEL PAIU: Vechile manuscrise, laice şi religioase, sunt sublim ilustrate. În comparaţie cu acestea credeţi că astăzi s-a pierdut cumva această accentuată preocupare pentru ilustraţia de carte, pentru imaginea care înfrumuseţează cartea şi-i completează, întregeşte subtextual/ tainic/ abisal, textul/ mesajul?