Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (8)

CORNEL PAIU: Şi cumva pe aceeaşi lungime de undă… Ce sentimente aveţi faţă de cele patru elemente fundamentale: apa, pământul, focul, aerul?

LUCIAN STROCHI: Mi-am propus să-ţi răspund la orice întrebare, dar mărturisesc că acum sunt pus în dificultate. Cred că răspunsul meu complet ar fi  o carte cu peste o mie de pagini. Să încerc totuşi: cele patru elemente sunt substanţe, imuabile, eterne şi indestructibile care nu pot trece unul într-altul, dar se pot combina, dând naştere materiei. Aceasta este concepţia lui Empedocle (490-430 î.h.) care a identificat primul toate cele patru elemente.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (7)

CORNEL PAIU: Există o literatură ezoterică, evident, la noi şi peste tot. În poezie cum   s-a manifestat sau cum se manifestă? Care ar fi cei mai notabili reprezentanţi?

LUCIAN STROCHI: Literatura ezoterică încă nu e prea bine cunoscută la noi, deşi Vasile Lovinescu devine tot mai mult o autoritate incontestabilă. Îl citesc cu interes şi pe Radu Cernătescu şi bineînţeles pe ezotericii europeni. Orice scriitor mare este şi ezoteric. Eminescu, Creangă, Sadoveanu au o operă ezoterică de o importanţă uriaşă. Dar, pentru că întrebarea se referă doar la poeţi şi poezie, cred că „cei mai notabili reprezentanţi” ar fi Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, Dimitrie Bolintineanu, George Coşbuc, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mateiu Caragiale, Vasile Voiculescu, Nechifor Crainic, Radu Stanca, Ion Barbu, Nichita Stănescu…

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (6)

CORNEL PAIU: Şi ce afinităţi aveţi cu lirica niponă?

LUCIAN STROCHI: Lirica niponă e diferită de tot ce ştiam eu despre poezie: ritm, rimă, epic, eu liric, imagini artistice, figuri de stil etc. Dar pentru a înţelege această lirică a trebuit să trec întâi prin epic, să cunosc proza unor scriitori precum Ryonosuke Acutagawa, Yasunari Kawabata sau Kobo Abe, pentru a ajunge la poezia  poeţilor autori de haikuuri Basho, Buson, Issa sau Shiki. Dar pentru a ne reîntoarce la proză, să reţinem cărţile semnate de Yukio Mishuna (După banchet), Kazuo Ishiguro (Un artist al lumii trecătoare), Yasushi Inoue (Nobila doamnă din Yodo, Puşca de vânătoare), Akira Yoshimura (Naufragii), Taichi Yamada (N-am mai visat demult să zbor), Haruki Murakami (Pădurea norvegiană), alături de O mie de cocori, Fosta capitală imperială, Ţara zăpezilor (Yasunari Kawabata), Rashomon (Ryonosuke Akutagawa), Femeia nisipurilor (Kobo Abe). Şi toată această literatură pensulând între tăişul sabiei şi strălucirea lacrimei.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (5)

CORNEL PAIU: Generalizând, care credeţi că sunt mizele şi atuurile unor astfel de evenimente?

LUCIAN STROCHI: Evenimentul creează momentul (astral). Cultura e vie prin manifestări, redevine un fenomen colectiv, aşa cum a fost la origini. Nu trebuie uitat nici faptul că o manifestare informează, formează şi reprezintă un factor emoţional de cea mai mare amplitudine.

CORNEL PAIU: De mult voiam să vă întreb, ce personaj din Divina Commedie vă face spiritul să fiarbă?

LUCIAN STROCHI: Dacă ne referim la opera lui Dante aş vrea să fiu atât Dante, cât şi Vergiliu sau chiar Beatrice. Sau oricare din personajele din Infernul şi/sau Purgatoriul. Paradisul e prea rarefiat. Dacă ne referim la Divina Commedia pe care o trăim şi o  scriem fiecare din noi, mi-aş dori să fiu propriul meu personaj.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (4)

CORNEL PAIU: Pe de altă parte, la Roman, a avut loc între 27-28 mai 2017, prima ediţie a unui festival dedicat personalităţii scriitorului romaşcan Max Blecher: „Blecher Fest – Spectacol viu în irealitatea imediată”. Am avut onoarea de a participa la o parte dintre evenimentele incluse în festival (Conferinţa „Blecher şi oraşul Roman”, susţinută de dr. Doris Mironescu, universitar ieşean; Festivitatea de premiere a concursului de creaţie literar-artistică „Max Blecher”; Seara blecheriană – seară de lectură…) şi am rămas cu o impresie extrem de plăcută. Cred că această primă ediţie a festivalului a fost o reuşită. În acest context, v-aş întreba cum percepeţi dvs. receptarea contemporană a creaţiei lui Max Blecher?

LUCIAN STROCHI: Cred că Max Blecher este un scriitor european, de talia lui Kafka, Werfel, Brod, adică scriitorii care au  adus faima „kakaniei”. Are sensibilitatea maladivă şi estetică a unui Proust şi intensitatea unui Thomas Mann, cel din „Muntele vrăjit”. Sunt sigur că valoarea lui Max Blecher va creşte mult în următorii ani, când bariera limbii va fi eliminată.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (3)

CORNEL PAIU: Şi pentru că tot suntem la capitolul evenimente, v-aş ruga să comentaţi şi cele mai noi evenimente clepsidrice, respectiv: Cenaclul „Clepsydra”, Episodul 4, Lansare de carte: Petru Chirica, Amintiri. Evocări. Reflecţii, Ed. Papirus Media, Roman, 2014 (Biblioteca Municipală „George-Radu Melidon”, joi, 18 mai 2017) şi Cenaclul  „Clepsydra”, Serie Nouă, Episodul 5, desfăşurat sub genericul „DOR DE ROMÂNIA – 2018!” – „SEARĂ BASARABEANĂ, Ediţia a III-a”, în cadrul căruia s-au prezentat şi lansat mai multe cărţi: Dan-Gabriel ARVĂTESCU, Singurătatea Sfântului Serafim – povestiri aproape fantastice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2016, Proză; Vasile CHECHERIŢĂ, Rătăciri, Ed. Crigarux, Piatra-Neamţ, 2014, Poezie; Petru CHIRICA, Amintiri. Evocări. Reflecţii, Ed. PapiruS Media, Roman, 2014, Colecţia Restituiri memorialistice; Victoria FONARI, La marginea absolutului/ Au bord de l’absolu, Chişinău, 2016, Poezie; Anişoara HANGANU, Doi, Ed. PapiruS Media, Roman, 2017, Colecţia Proză – Debut; Mihai HANGANU, Avatarul roşu (Enigma Crucii de sub Toaca), Ed. Advertising, Bucureşti, 2015, Proză; Mihai HANGANU, Roua din vatră, ED. Limes, Floreşti-Cluj, 2016, Poezie; Alexa MIHAELA, Clipe fragile, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Proză; Alexandru MIHĂILĂ, Splendoarea Paradisului, Ed. PapiruS Media, Roman, 2017, Colecţia Proză; Teofana PATRICHI, G – eseuri, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Eseu; Viorel PATRICHI, Dracul zidit – întâmplări adevărate din România profundă, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Reportaj; Mila SANDU-AFANASII, Bucurie şi suferinţă, Ed. PapiruS Media, Roman, 2016, Colecţia Proză; Lucian STROCHI, ANCADIERUL şi INTEGRALA ANCADIERULUI, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2014-2017, eveniment care a avut loc duminică, 18 iunie 2017, la Hanul Răzeşilor, având ca Amfitrion pe domnul Ioan Asaftei.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (2)

CORNEL PAIU: De asemenea, la Bacău, în luna iunie a avut loc prima ediţie a Festivalului „Alecsandriana”, dedicat „Bardului de la Mirceşti”, Vasile Alecsandri, născut la Bacău, în urmă cu 199 de ani. Pentru că şi la acest eveniment v-aţi numărat printre invitaţi aş dori să vă întreb cum aţi rezonat cu acesta?

LUCIAN STROCHI: Am voie şi eu să fiu subiectiv. Cred că există trei scriitori foarte cunoscuţi, dar în realitate prea puţin cunoscuţi. E vorba de Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Sunt scriitori totali, abordând cu dezinvoltură mai toate speciile literare. Coşbuc, de exemplu, are cel mai larg repertoriu de rime şi specii literare lirice cu formă fixă. Poezia lui Bogdan Petriceicu Hasdeu glisează de la sarcasm la un lirism simbolic, de la „Complotul bubei” o scriere orwelliană până la vârtoşenia din „Bradul”, de la tonurile diafane ale copilăriei până la blesteme. Alecsandri este un foarte bun prozator şi un dramaturg insuficient exploatat.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 4 iulie 2017 (1)

CORNEL PAIU: Prima ediţie a Premiul Naţional pentru Proză „Ion Creangă”, Opera Omnia, s-a desfăşurat la finele lunii aprilie şi începutul lunii mai a.c., la Piatra-Neamţ şi Târgu Neamţ, şi a marcat strălucit sărbătorirea a 180 de la naşterea scriitorului humeleştean. Cum comentaţi evenimentul la care ştiu că aţi participat plin de entuziasm?

LUCIAN STROCHI: Ideea premiului naţional pentru proză ION CREANGĂ este destul de veche şi îi aparţine regretatului Laurenţiu Ulici.  El se gândea la o geografie literară care să cuprindă manifestări naţionale (inclusiv premii). Se gândea la Premiul Naţional Mihai Eminescu la Botoşani şi /sau Ipoteşti, la Premiul Naţional pentru proză realistă Liviu Rebreanu la Bistriţa, la un premiu naţional pentru traduceri Lucian Blaga la Târgu Mureş şi /sau Sebeş-Alba, Premiul naţional pentru literatură Ion Creangă la Târgu Neamţ şi /sau Piatra Neamţ.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (6)

CORNEL PAIU: Limbajul plasticii de început de Mileniu III prin ce anume se individualizează/ particularizează?

LUCIAN STROCHI: Limbajul plasticii nu mai poate oferi aproape nimic de la descoperirea perspectivei. Dar „tendinţe” se vor manifesta, fără îndoială. Cred că vom asista la o insurecţie a hiperrealismului, o revalorificarea a ocultismului, o redescoperire a simbolurilor.

CORNEL PAIU: Dacă ar fi să caracterizaţi societatea românească actuală    printr-un singur cuvânt, care ar fi acela?

LUCIAN STROCHI: Căutare. Ne căutăm identitatea. Fie că am pierdut-o, fie că nu am ştiut-o niciodată.

CORNEL PAIU: Dar umanitatea/ lumea Mileniului III?

LUCIAN STROCHI: Secolul al XXI-lea va fi al informaţiei sau nu va fi deloc.

Cornel PAIU in dialog cu Lucian STROCHI – 28 martie 2017 (5)

CORNEL PAIU: Între cărţile dvs. există una cumva mai aparte: „Paradoxala Olanda”, Ed. Universitas XXI, Iaşi, 2004. Vă rog să-mi dezvăluiţi câte ceva cu privire la geneza acesteia?

LUCIAN STROCHI: Istoria acestei cărţi este interesantă. În Piatra Neamţ un olandez pe numele lui Henk Schrevel, a deschis o galerie de artă pe care a numit-o TOPART. M-a invitat să prezint câţiva pictori, români şi străini. I-am prezentat, iar el a vrut să-mi plătească un onorariu. L-am refuzat, spunându-i că nu iau bani pentru vernisaje, nici lui, nici altora. Nu a spus nimic, a continuat să mă invite să vernisez.   După vreun an de zile, mi-a făcut o invitaţie: să-l însoţesc vreme de aproape trei săptămâni în Olanda, pe el şi pe soţia lui, Rodica. Am acceptat şi aşa am ajuns să străbat Olanda de-a lungul şi de-a latul. Henk, patriot, s-a străduit să-mi prezinte ţara sa cât mai interesant, cât mai atractiv, în datele ei esenţiale: natură, cultură, oameni, instalaţii, canale etc. Am făcut  aproape 1000 de poze.