Iosif Haidu este dependent de pictură ca de un drog puternic, necunoscut multora. Acest drog nu îi produce dereglarea simţurilor, ci, dimpotrivă, o acutizare a lor, ordonându-le sinestezic, dar şi centripet, un fel de ochi care respiră, dacă există aşa ceva.

Haidu a declarat război deschis figurativului, realului, optând pentru o independenţă a culorilor, acestea anulând obiectul, sugrumând deci un univers ce tinde să devină tot mai reificat.

La rândul ei, culoarea îşi pierde şi ea independenţa, învingând un instinct gregar, cel al frunzelor toamna pe o cărare de munte.

Există desigur şi o dominantă, dar ea trebuie văzută ca un bloc sonor, pentru că Haidu este în primul rând un muzician, un compozitor, ce nu scrie note, măsuri sonare, ci îşi acordează lungimile de unde de lumină.

Iosif Haidu, artist plastic romascan la finalul expozitiei sale de grafica si pictura gazduita de Galeria de Arta „Lascar Vorel” a UAP Neamt.

Piatra Neamt, noiembrie 2016