SONETUL NOPȚII MAGICE (9)

În noaptea când te-am cunoscut femeie  

Eram iubiți de vagi subterane ploi  

Și blând pronume se conjuga în noi

Și lacrima se prelungea-n scânteie  

Eram tornadă vârtej  torent șuvoi   

Un curcubeu băut de curcubeie  

Sau apă vie moartă în știubeie 

O ramură din trunchi gingaș  verde-altoi  

Un singur trup două suflete parcă 

Singurii oameni în biblică arcă 

Două suflete în singur iubit trup 

Evadând în eternitate  să rup  

Blestem sălbatic  cu ochi  roșii de lup  

Iubirea noastă astăzi se încarcă

Lucian Strochi

SONETUL NAȘTERII NENAȘTERII (8)

Mă nasc din ochii tăi, cum din femeie, 

Fără dureri, se naște, poate, altul; 

Așa a socotit biblic  Înaltul:         

Să fim născuți de-o Venus dumnezeie…      

Căci important pe lume-i pasul, saltul

Cum e, pentru lumină, o scânteie, 

Sau, pentru poarta vieții, e o cheie

Și pentru-o carte este textul, șpaltul.

Dar pentru asta pregătim  asaltul,  

Cum preotul își încălzește psaltul  

Și pictoru-și pisează-atent cobaltul…

Din dans mă nasc la horă sau nedeie 

Cum cerul din zeița Astarteie   

Cum slova se va naște din condeie…

Lucian Strochi

SONETUL MEU ȘI AL PĂMÂNTULUI (7)

Din tine m-am născut, mă-ntorc în tine:  

Chiar dacă nu mi-ai dat, firesc, tiparul, 

Chiar dacă Domnu – a mângâiat altarul  

Și a suflat asupră ta lumine… 

Nu știu cine mi-a stabilit hotarul: 

Ce luturi sau unit, ce ape, tine; 

Ce forță din adâncuri astăzi vine, 

Să-mi judece destinul, chinul, harul. 

Și iată-mă, prin tine, un legământ: 

În veci ne leagă duh sacru de pământ… 

Poate vânt, poate  mormânt,  poate cuvânt.

Cine să știe, cine să ne spună? 

Apună și răsară veșnic lună;

Sunt neștiută, ne-nțeleasă rună… 

Lucian Strochi

SONETUL IUBIRII ALBASTRE (6)

Iubirea e dumnezeiască vină 

Și legea cea dintâi supremă-a firii 

Fulger răzleț pe cerul nemuririi 

Lumină mov desprinsă din lumină  

Pleoape de dor ne sunt clar trandafirii 

O liniște în tunet mai deplină  

O scriere trimisă anonimă  

Un jurământ pe care-l fac doar mirii  

O funie unindu-ne-n vecie 

Cuvânt ce nu mai știm cum ni se scrie  

Parfum de mosc de smirnă iasomie 

Timp suspendat  o sete fără sațiu 

Un gând fără de limite de spațiu  

Un vers din Dante poate din Horațiu

Lucian Strochi

SONETUL FLĂCĂRII (5)

Te-asemeni tot mai mult c-o lumânare, 

Cu candela aprinsă noaptea-n schituri,

Cu o lumină bântuind vagi rituri, 

Icoană prea suavă în altare. 

Ești flacăra născând atâtea mituri: 

Pentru păgâni o  sacră sărbătoare, 

O rază zămislită chiar de soare, 

Trădând cu limbi de foc comori în situri. 

Un răsărit de lună poate-un apus… 

Cuvântul negru sălbatic  sau supus;  

Jarul încins cenușa să și-o doară?  

Tu curgi în jos în taină poate în sus… 

Iubesc se vede pentru-ntâia oară 

Mireasă-n văluri strălucind fecioară. 

SONETUL EXTRATERESTULUI (4)

din galaxii venit-am fără veste  

să-mi caut trupul printre voi vecine 

cu așteptări priviri și rugi divine  

descălecând semeț dintr-o poveste  

fiu de-ntuneric lacrimă lumine  

să vin din spații limpezi și  celeste  

în care nu va fi a fost ci este  

 astfel eu crezut-am că e mai  bine   

un suflet caut măcar de împrumut  

mai vreau de e nevoie și un sărut  

și minții mele tandră mângâiere   

visez dorinței să îi ofer un scut   

cerșesc veșmânt de zâmbet și durere    și se cuvine  și-nceput de vrere 

SONETUL CĂRȚII (3)

Cartea-i mireasă mereu deflorată…  

Când ochii-mi ridică epitalamuri,  

Cu degetele moi mângâi noi lamuri: 

Aripă de înger tâmplă de fată.

Copac alb din care cresc negre ramuri;  

Cu rădăcină și floare ciudată…  

Poveste fără de „a fost odată”… 

Rune barbare cu litere neamuri.  

Cu bolți mărețe, secrete intrânduri:  

Prea nobile și trădătoare  gânduri,  

Prea rele drepte prea sucite rânduri…  

Minune între noi divin ivită   

Și unii spun că e prea grea ispită: 

E viața însăși ce în ritm palpită 

SONETUL IUBITEI MAGICE (2)

în tine porți sămânța nemuririi 

un cântec mut ce îl aud doar mirii 

cuminte îți aștepți șoapta robirii 

când te înalți spre marginile firii 

călăi sunt norii razele doar zbirii 

în ochi se-adună-n pleoape trandafirii 

tu porți conduri ce-i poartă doar zefirii 

tăcută-noți privind spre insula iubirii 

mai porți în gând potecile-amintirii 

desprinsă ești din patima rostirii 

sfârșit de lume începutul spirii 

nu te iubește stânca nici menhirii 

și visu-așteptă-n marginea zidirii   totem ciudat e ceasul zămislirii 

Lucian Strochi

SONETUL APEI ELEMENTARE (1)

Nimic nu e mai generos  ca apa: 

Iubește trupul, sufletul și gândul,

Cititul, scrisul și desigur rândul;  

Chiar și-n pământ ajută brazda, sapa.

Ca leac, nu-ți pierde timpul, căutându-l:   

Ajută lacrima, ochiul și pleoapa, 

Și  e modelul ce-l urmează capa 

Când curge, lesne a găsit intrândul… 

Topită-n flori, în frunze sau în muguri,

Ciudată, dreaptă e, precum lumina:

Duioasă când alintă rădăcina… 

Cu soarele se-adună toamna-n struguri; 

Când plouă, arde în întoarse ruguri.

Și între elemente e divina… 

Lucian Strochi

JURAMANTUL LUI HOMER (97)

C.I.U: Această carte cuprinde 222 de întrebări și s-a finalizat astăzi, 23 aprilie 2020. Sunt sigur că tu vei găsi semnificații importante pentru cifrele respective, semnificații la care puțini s-ar fi putut gândi. Te rog să le scrii și, cu aceste interpretări ale tale, să încheiem interviul nostru lung cât… două vieți! Nu înainte de a-ți mulțumi pentru sinceritate și promptitudine.

L.S: Subtitlul acestei cărți vorbește de două vieți. 2 este o cifră importantă pentru că este prima cifră pară. Este cifra dublului, a dialogului, a opțiunii. Poți opta: stânga sau dreapta. 222 este în cazul nostru de fapt 222 +222 = 444. Dar 222 poate fi citit și ca un ecou: 222222. În fond, noi suntem ecoul faptelor, emoțiilor, energiilor noastre. Dar unicatul,1, cartea ca atare, se leagă de 23 și de 4 tot de două ori, căci aprilie este, temporal, luna a patra. Și tot 444 este suma întrebărilor și răspunsurilor. Avem deci suita 1234, care prin adiție dă 10, care este o cifră perfectă, ca și 4, care este cifra perfecțiunii, după Kabală. Dar 10 este de fapt 1+0, adică unicatul și infinitul înțeles ciclic (ca uroborosul, șarpele care își înghite coada.) Dar 23 aprilie este o zi importantă: Ziua Cărții, a Bibliotecarului și a Bibliotecii, a Dreptului de Autor. Dar și ziua Sfântului Gheorghe. Biblioteca este o carte în ecou, după cum bibliotecarul este omul cu cartea. Autorul e prezent și el prin dreptul său. În fine, Sfântul Gheorghe are o simbolistică extraordinară. Gheorghios înseamnă agricultor, plugar. Dar scriitorul nu trage și el brazdă neagră pe câmpul alb al scrierii? Sfântul Gheorghe este un general roman de origine greacă, deci un soldat. Dar scriitorul nu este și el un soldat, slujindu-și patria și limba, poporul său? Sfântul Gheorghe a fot decapitat. Dar scriitorul nu este și el decapitat prin cenzură? Sfântul Gheorghe e purtătorul de biruință. Dar scriitorul nu e? E un mucenic. Dar scriitorul nu e? Sfântul Gheorghe a fost lovit cu sulița, lapidat, tras pe roată, aruncat în groapa cu var, a purtat încălțăminte cu cuie, i s-a dat băutură otrăvită, a fost bătut cu vâna de bou. Și scriitorul trece prin asemenea torturi, provocate de alții sau chiar de el însuși. Sfântul Gheorghe ucide balaurul pentru a salva o tânără, o fecioară. Dar scriitorul nu luptă cu balaurul ignoranței pentru a apăra fecioria literei, a poeziei, a textului? Vorbeam de ecou. Sfântul Gheorghe se naște pe 23. Dar tot 23 de ani este vârsta la care moare (280-303). Și alte curiozități: el este sfântul protector (patronul) a 14 țări și a 41 de orașe (41 este 14 în oglindă). 303, anul în care moare este anul biruinței creștinismului, Armenia devenind creștină la 303. Și încă ceva. Capul decapitat al Sfântului Gheorghe este ținut, sub formă de craniu în mână de către Hamlet, căci Yorick se traduce prin Gheorghe (din daneză). Tulburător, nu? De fapt, fără această ultimă întrebare, cartea noastră era gata pe 22 aprilie. Adică matematic, cea mai ușoară operație: 2+2 =4. Dar și 2020 (2+0+2+0) dau tot 4. Dar 22 aprilie este Ziua Mondială a Pământului. Iar Gheorghe este agricultor, truditor al pământului, plugar, scriitor…Simple coincidențe? Totul e întâmplător, nimic nu e întâmplător.

C.I.U. Nu putem încheia aventura acestui interviu fără a-ți mărturisi ție, LUCIAN STROCHI, dar și cititorilor noștri că mi-a făcut o Mare Plăcere să cunosc și să descopăr și altora un Om Bun, un Prieten Sincer, un Scriitor de Mare Valoare și un Interlocutor de Excepție.