MARCEL CHIRNOAGĂ sau CONFESIUNEA RETORICII

MarcelChirnoagaArta lui MARCEL CHIRNOAGĂ invită la un dialog complementar. Temele, subiectele, referinţele, sursele (atunci când nu provin din folclorul autohton) sunt livreşti şi europene: Cidul, Rilke, Dante, Blake.

Barocul (un clasic călcat pe bătătură) însemnând atât involt, cât şi metamorfoză, îl împinge spre zonele muzicalului şi arhitecturalului.

Non retorismul graficii sale îi permit artistului o plonjare în adjectivarea fantastică. O fantezie dictatorială perfect ritmată îi oferă matematicianului soluţii elegante, calofile chiar, nu prin reducerea la absurd, ci prin redescoperirea modulului.

Există desigur şi un dialog plastic între Marcel Chinoagă şi H.Bosch sau F.Goya.

Uneori gravura îi permite artistului român o ilustrare aproape literală a unui vers (v. Nichita Stănescu: „Creierul scotea din el mâini.”