MIRCEA RASVAN CIACARU –O MARCA INCONFUNDABILA

La editura Cetatea Doamnei şi prin grija tipografiei Autograf, ambele din Piatra Neamţ, a apărut în 2016 albumul MIRCEA RĂSVAN CIACÂRU- O MARCĂ INCONFUNDABILĂ, un album monografic sub semnătura a doi cunoscuţi autori: Constantin Tomşa şi Viorel Nicolau.

Acest volum se adaugă altora apărute cu  ani în urmă în Neamţ, acestea fiind dedicate unor artişti plastici precum Dumitru Bezem, Iulia Hălăucescu, Titus Romanescu, Laurenţiu Dimişcă, Dumitru D.   Bostan, Petre Petrescu, Constantin Filimon etc. Cu alte cuvinte pictorii se prezintă acum cu albume, uneori   redactate în mai multe limbi, semn că s-a depăşit faza simplelor pliante,  care erau mai mult sau mai puţin restrictive şi/sau conjuncturale.

MIRCEA RĂSVAN CIACÂRU – LA GALERIILE „LASCĂR VOREL”

Mircea-Razvan-CiacaruMircea Răsvan Ciacâru este un artist matur, din familia de spirite a unor Hans Holbein, Lubin, Baugin, Jean-Baptiste Chardin, Paul Delvaux, Caspar Davis Friedrich,  a hiperrealismului (Don Eddy, Gerhard Richter,Malcom Morley), a picturii sud-americane.

Dar poate cel mai aproape de Ciacâru  e spiritul lui René Magritte: amândoi practică ceea ce s-ar putea numi o „pictură de idei”.

Actuala expoziţie, cuprinzând 23 de picturi în ulei, este o demonstraţie de claritate şi de calitate.

Ceea ce frapează la artist este precizia detaliului, voluptatea culorii tari, căldura de „plasmă” emanată de obiect-subiect, oricât de umil ar fi acesta.

Relaţia pictorului cu natura e una protocolară şi oraculară: artistul salută natura, în calitate de martor, o democratizează, dar se îndepărtează grăbit de ea, prin trimiteri livreşti, simbolice, parabolice, ironice, incantatorii.

Titlurile sunt subtile, fie gravitând „în spectru”: Duet în roşu, Galben copt, Roşu cardinal, fie alunecând în muzical: Acord de toamnă, Imperialul, Sonata lunii sau răsucindu-se spre sugestii biblice (Matusalem, Înţeleptul) sau chiar anecdotice (Zarul, Eşarfa, Insula, Lumini şi umbre).

Autoportretul e tulburător şi convingător.

Mircea   Ciacâru e un ironic, mai puţin agresiv decât Dan Hatmanu,  propunându-ne sugestii paradoxal-melancolice, nenegând, ci doar punând în paranteză subiectul.