Teatru: Moartea vine cu paşi de turnesol – actul IV
ACTUL IV
Scena 1
Sfântul Petru: Nu ştiu ce să mai cred despre tine… Parcă ţi-a luat…Diavolul… minţile. Nu uita: cu bunul Dumnezeu nu te joci ! Împăratul nostru e bun, dar şi când se înfurie ! Te înţeleg, eşti în vacanţă, n-ai mai fost de câteva mii de ani fără vreo obligaţie, dar disciplina e disciplină. Gândeşte-te: dacă aş lăsa eu uşile raiului vraişte, să intre toţi neisprăviţii, cum ar mai fi ?!? Eşti conştient că ai devenit prea moale, că ai avut câteva ocazii excelente pe care le-ai ratat ? Îţi dai seama: eşti chemat… şi tu refuzi… nici nu ştiu ce să mai zic !
Moartea: Sfinte Petre…de când ne cunoaştem noi ?!
Sfântul Petru: Cred că de la început…adică de când există omenire… dar de ce mă întrebi ?
Moartea: Te întreb pentru că aş vrea mai mult respect din partea ta. Când ai avut nevoie de ajutor, nu te-am ajutat ? Ai avut nevoie de suflete curate… nu am venit eu cu epidemiile de poliomielită, de scarlatină, de febră tifoidă, de gripă spaniolă? Ca să nu mai vorbim de holeră, ciumă…Ai uitat de ajutorul meu ?
Sfântul Petru: N-am uitat. Tocmai de aceea îţi vorbesc acum…ca prieten…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.