Valori ale picturii româneşti şi europene

Nicolae-Tonitza-crizanteme-albeRecenta expoziţie de plastică „Valori ale picturii româneşti şi europene” deschisă la Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ ridică destule probleme interesante.

E vorba mai întâi despre faptul că expoziţia este, în totalitate, o colecţie particulară, colecţia domnului Spiru Stoiciu.

De aici şi întrebarea (şi ecourile ei): „Poate oferi un colecţionar o colecţie viabilă estetic? Nu cumva cedând în faţa unor criterii extra-estetice (valoare de patrimoniu sau de …conjunctură, goana după „nume” sonore, o firească aplecare spre o tematică acceptabilă pentru un spaţiu expoziţional restrâns (ex. Portrete, naturi statice, crochiuri etc.), relaţii personale ale colecţionarului cu un anume pictor, o „selecţie” după criterii… sentimentale) o colecţie nu devine altceva decât un depozit (onorabil!) de valori certe, dar imposibil de grupat după criterii expoziţionale?

O „plimbare prin expoziţie lămureşte toate aceste nelămuriri.

Ne aflăm, în cazul de faţă, în faţa unei adevărate colecţii, impresionantă prin suma de valori propuse, prin echilibru, printr-o savantă şi distilată tonalitate generală, diversă, dar nu eclectică. Senzaţia e că te afli în trei dintre sălile Muzeului Naţional de Artă: nicio concesie, nicio ezitare (poate cu excepţia unor volari „europene).

Pagini de pictură românească, generos ilustrate, cu lucrări de certă valoare. Nicolae Grigorescu, de exemplu, e prezent în toate liniile sale de forţă (Marină, Portret de femeie, Apus de soare, Ciobăniţă); Nicolae Tonitza cu altceva decât cu clasicele portrete de copii (Flori galbene, Flori); Ion Ţuculescu cu o natură statică (Flori de câmp în vas albastru, dintr-o perioadă pre – ţuculesciană); Theodor Pallady cu o clasică Femeie citind.