RETOR(T)ICA PLUMBULUI

plumb-de-george-bacoviaDacă afirmaţia că râsul (comicul) apare ca urmare a unei anormalităţi comportamentale şi conjuncturale (şi am evocat aici rigiditatea) rămâne valabilă, nu e mai puţin adevărată nici observaţia că tragicul este, în ultimă expresie, tot un efect al rigidităţii.

După ce a trecut prin stadiul de solemn, tragicul se refugiază în spatele măştii (persona).Masca nu e, la rândul ei, decât un decor al persoanei (personajului). Prin impersonalizare, masca devine decor; spaţiul interior, odată anulat prin mască(o antioglindă) devine un spaţiu exterior, prin expansiune.

Cheia poemului PLUMB de George Bacovia o constituie cumulativa „şi”, repetată de şapte ori, dintr-un total de 53 de cuvinte, având un indice de frecvenţă impresionant: 13,2%. „Şi” nu are, aşa cum am fi tentaşi să credem, la prima vedere, o funcţie epică („şi” este adesea o marcă sigură a epicului, mai ales când are valoarea gramaticală de adverb de repetiţie), ci o funcţie lirică, derivând dintr-o valoare psihologică (precipitarea celui care vrea să nareze foarte rapid va duce la blocarea naraţiunii tocmai prin creşterea frecvenţei lui „şi”).

Discursul epic va patina pe aceste veritabile „pete de ulei” devenind liric.