CERUL GURII

luna fără nori2

nara marelui câine3

ceruri suprapuse4

Lucian Strochi

CERUL GURII1 – acest haiku este o prelungire ideatică a unui poem mai vechi, intitulat Marele câine şi care a apărut în volumul Imposibila dungă. Îl reproduc în întregime: „marele câine a spus pietrelor/ „mergeţi şi vă risipiţi /iată vă dau cele o mie de chipuri/ ale mele/ păzindu-vă de oameni păziţi-i/ nu-i lăsaţi să se apropie unul de altul/să se viziteze/mâncaţi-le din mână /jucaţi-vă cu ei/ când aţi găsit ceva interesant /comunicaţi-l lunii/ea este nara mea/ea este ecoul meu/semnul de recunoaştere-ntre voi / e cerul gurii negru/oamenii mai cred că universul e/ infinit/ nu ştiu că universul /e propria mea gură/ se bucură de ziuă /dar nu ştiu că lumina/ e aşteptarea lentă a prăzii/amurgul – sacra sa devorare” /apoi marele câine a tăcut/ şi s-a făcut noapte.”Aşadar găsim în acel text ideea că „luna este nara marelui câine”, că „universul poate fi şi gura unui câine enorm”.  Ideea că luna este o nară este interesantă întrucât luna – un obiect plin – devine un gol, dar percepţia noastră poate fi că luna este o gaură, nu o sferă. Această haiga este o kuchi-e adică, literar, „imagini ale gurii”, plastic rezolvate printr-o xilogravură sau litografie.. În acelaşi timp, lucru rar, imaginea este şi ukyo-e, pentru că presupune o vibraţie (ecoul este o vibraţie).

luna fără nori2luna nu este maculată, ascunsă, ci întreagă, rotundă, plină.

nara marelui câine3ne putem imagina universul ca fiind un câine uriaş. Dacă universul primordial poate pleca de la o broască sau un elegant, o balenă sau un leu, de ce nu ar putea pleca şi de la un câine?

ceruri suprapuse4aici lucrurile par a fi clare: un cer ar fi cerul gurii câinelui. Un al doilea cer ar putea fi cerul de deasupra noastră, atmosfera. Alt cer e cel al eonilor şi hiper eonilor. O multitudine ce ceruri suprapuse… Sunt nu mai puţin de 22 de vocale în trei versuri (6+9+7), în doar 8 cuvinte. Nu e folosit nici un verb, kirejiul este după fiecare vers, litera „u” vocala vibraţiei apare în cuvintele cheie (luna, ceruri, suprapuse). Sunt folosite toate cele 7 vocale ale limbii române, realizându-se astfel „iniţierea prin cuvânt”.

INVAZIE PE PLAJA

lacrimi sărate2

trei picături de ploaie3

suflete kaki4

Lucian Strochi

INVAZIE PE PLAJĂ1  – şi acest haiku respectă principalele reguli: este un tristih, cu 5-7-5- onji, cu trei „mişcări” marcate de două kireji, primul  rezolvat grafic. Sunt folosite doar 8 cuvinte, dintre care patru substantive  care alcătuiesc un pătrat „dinamic”: lacrimi, picături, ploaie, suflete. Primele trei cuvinte au o imagine de transfer, fiind interşanjabile. „Sufletele” apar ca o consecinţă a triunghiului. Există şi o posibilă naraţiune: o debarcare pe o plajă în timpul unui război. Kaki este culoarea tradiţională a uniformelor militare. Retrograd, prezenţa uniformelor determină lacrimile, iar natura nu este indiferentă, participând la o dramă previzibilă. Vocala dominantă este „i” prezentă în 5 cuvinte.

lacrimi sărate2     – cuvântul „sărat” este ambiguu, întrucât nu ştim dacă lacrimile sunt sărate din cauza apei mării – care se prelinge pe chipurile încordate  – sau lacrimile sunt percepute ca fiind sărate, ca urmare a unui proces natural de eliminare a sărurilor din organism.

trei picături de ploaie3     – dacă lacrimile sunt doar două, câte una pentru fiecare ochi, picăturile de ploaie sunt trei, înregistrându-se deci o creştere, aparent cantitativă, dar reală, deloc întâmplătoare, amplificând tensiunea.

suflete kaki4       – „sufletele kaki” multiplică lacrimile, ce se amestecă şi cu picăturile de plaoaie, cu sudoarea şi eventual cu sângele. Textul are 22 de vocale (6+11+5). Nu este prezentă vocala „î” –  am văzut vocala ezitării.

PARCUL DIN OSAKA

o libelulă2

apa3 vibrează4 ceruri5

până la mine6

Lucian Strochi

PARCUL DIN OSAKA1 – Osaka este al doilea oraş ca mărime al Japoniei după Tokio. Dispune de o grădină botanică unică în frumuseţe. Am primit în adolescenţă o „vedere” cu acest parc şi am desluşit sute de nuanţe de verde. De aici a plecat prima „fotogramă” a haikuului.

HAIGA

între haiga1 şi taiga2

cerul albastru3 senin4

între taiga şi haiga5

sufletul meu e prea plin6

Lucian Strochi

Haiga  

între haiga1 – haiga este un tablou având scopul de a însoţi un haiku sau o altă poezie japoneză scurtă.  E bine ca tabloul să fie pictat de autorul haikuului sau al poeziei. În cazul de faţă sunt încălcate mai multe reguli: prezenţa rimei (rimă încrucişată), folosirea catrenului (inexistent în literatura cultă japoneză), folosirea prin chiasm a două cuvinte care se repetă (taiga şi haiga), numărul de silabe este acelaşi (şapte) pentru fiecare vers.

POVESTEA ANDROGINULUI (RENGA – L.S.,C.A., V.D.)

perlă albastră2

mână deschisă spre cer3

acelaşi tunel 4  (L.S.)

 

 

aventuri androgine5

bem pentru fericire6   (C.A.)

 

alte amintiri 7

jumătate perfectă8

un singur sărut9  (V.D.)

 

crescut în noi lăstarul10 

dimineaţă ceţoasă11   (L.S.)

 

zei întârziaţi 12

ofrande pentru cine13

două jumătăţi14 (C.A.)

 

două mâini rugându-se15

un singur suflet de om16   (V. D.)

Lucian Strochi

Povestea androginului1 (REnga – L.S.,C.A., V.D.) – această rengă   este un SANGIN, cuplului din textul precedent adăugându-i-se, un bun, prieten de-al meu, poet şi prozator, dar care a vrut să participe cu un pseudonim (Călin Adam).   I-am respectat dorinţa. Androginul pare a fi o obsesie europeană plecând chiar de la origini (gr. andros = bărbat, om şi gyné = femeie). Şi se referă la un amestec de caracteristici feminine şi masculine, androginul având sa sinonim cuvântul hermafrodit. Reprezentările plastice şi literare sunt extrem de diferite. Concret, dacă e vorba de o singură fiinţă, vom avea o fiinţă cu sâni feminini şi cu organe genitale masculine, aşa cum apare într-o statuie a lui Bacchus, fiul lui Hermes şi al Afroditei. Cel mai frumos mit este cel evocat de Platon în Banchetul. Androginul o fiinţă deplină, care, mulţumit de înfăţişarea sa, nu mai oferea daruri zeilor. A fost pârât de aceştia lui Zeus, care, cu fulgerul, a despicat androginul, în două jumătăţi: una masculină şi alta feminină. De atunci, în căutarea fericirii absolute, cele două jumătăţi se caută şi atunci când iubesc, se regăsesc. La japonezi, aşa cum arătam anterior, Amaterasu poate fi considerată femeie sau bărbat. Ezitarea noastră se explică prin înfăţişarea ei androgină. E adevărat că în reprezentările plastice ea apare mai mult femeie.

perlă albastră2  – perla este un simbol lunar, legat de apă şi de femeie. În Europa era folosită în medicină pentru tratarea melancoliei. Căutarea perlei semnifică misterul transcendentului devenit vizibil, manifestarea lui Dumnezeu în cosmos. Ea întruchipează Împărăţia Cerurilor, lumina intelectuală în inimă, viziunea extatică. Saadi   consideră perla o picătură de ploaie căzută din cer. Perla albastră poate  fi  şi manifestarea plenară a infinitului sfericizat. Sar perla albastră poate fi chiar pământului, singura planetă albastră.

mână deschisă spre cer3 – gestul poate însemna atât binecuvântare, eliberare, cât şi ideea captării energiilor sau chiar a picăturii de apă.

acelaşi tunel 4  (L.S.) – tunelul se opune aparent perlei, fiind întunecat, în timp ce perla este strălucitoare. Dar nu trebuie uitată simbolistica legată de sex, atât pentru perlă, cât şi pentru tunel. Tunelul este şi calea dreaptă spre adevăr, ca şi perla, care conţine chiar adevărul primordial.

aventuri androgine5   – multitudinea simbolurilor ambiguizează imaginile ca un androgin, anulându-se astfel o identitate fermă. Perla şi tunelul pot fi atât simboluri ale femininului, cât şi ale masculinului (perla poate fi considerată şi o sămânţă).

bem pentru fericire6   (C.A.) –aluzie poate la ceremonia ceaiului, care între altele, este şi o cale spre relaxare şi fericire.

alte amintiri 7 – amintiri, adică simboluri sau chiar aluzii culturale. Evident o simbolistică atât de bogată nu poate fi epuizată în câteva rânduri.

jumătate perfectă8 – aproape sigur e vorba de jumătatea ideală de care vorbeşte Platon. Jumătatea perfectă este cea care îşi găseşte jumătatea primordial, originară pierdută.

un singur sărut9  (V.D.) –sărutul este pecetea iubirii, dar şi punctul de sudură dintre cele două jumătăţi, lipirea fiind asigurată de iubire.

crescut în noi lăstarul10  – din unirea jumătăţilor pentru a deveni sferă (perlă, perfecţiune) apare mlădiţa, care poate creşte dintr-o rădăcină sau o tulpină. Dar lăstarul este, conotativ, şi odrasla, copilul. Copilul creşte în cei doi pentru că s-a refăcut androginul.

dimineaţă ceţoasă11   (L.S.) – sintagma este acoperitoare pentru ideatica de până acum. Dimineaţa înseamnă un nou timp, chiar primordial. Ceaţa este cea care relativizează orice percepţie, anulând simţurile comune. Altfel spus ceaţa înseamnă atât lumina, cât şi întunericul, perla şi tunelul, androginul.

zei întârziaţi 12  – zeii au sosit prea târziu pentru a anula miracolul refacerii androginului.

ofrande pentru cine13  – prin urmare, ofrandele nu le mai sunt date.

două jumătăţi14 (C.A.) – şi totuşi unitatea androginului nu anulează ideea de doi, cele două jumătăţi, deşi alipite, păstrându-şi totuşi identitatea.

două mâini rugându-se15   – pentru rugă e nevoie de două mâini, chiar dacă ele par împreunate.

un singur suflet de om16   (V. D.) – dar dacă trupurile îşi mai păstrează identitatea, sufletul e unic, indivizibil, ca şi dragostea împlinită.

POVESTEA PESCARULUI SI A PESTISORULUI DE AUR

(renga1 l.s.,v.d.)

mare şi munte2

apă cer şi o barcă3

luna singură4  (L.S.)

 

interzis pescuitul

doar umbra pescarului 6  (V.D.)

 

legendă veche7

peştişorul de aur8

prima dorinţă9  (L.S.)

 

lumina spartă de val10

tuşul negru în penel11   (V.D. )

 

sufletul luntrei12

pinii mângâind ochiul13

două speranţe14  (L.S.)

 

cocorii curgând spre sud15

o stampă îngheţată16   (V.D)

Lucian Strochi

ISTORII VIITOARE (TANKA)

Trenuri grăbite1

Gări fără minutare 2

fluvii umane3

două poveşti nescrise 4

asia5 europa 6

Lucian Strochi

ISTORII VIITOARE

trenuri grăbite1   – japonezii au unele dintre cele mai rapide trenuri din lume.

gări fără minutare 2 –precizia mersului trenurilor este incredibilă. Prin urmare în gări ceasurile devin inutile, „fără minutare”.

fluvii umane3  – pentru un european, staţiile de metrou şi  de tren par invadate de oameni care formează adevărate maree sau fluvii umane.

două poveşti nescrise 4  – probabil e vorba de cele două Japonii – o Japonie tradiţională, cea a ceremoniei ceaiului, a ikebanei, o Japonie „răbdătoare” şi o alta „grăbită”, aflată în plină informatizare  şi automatizare. Curios poate pentru un european, cele două Japonii nu se contrazic, ci se completează, rezultând o civilizaţie interesantă, originală, concurând alte civilizaţii milenare, cum ar fi în primul rând cea chineză.

asia5 europa 6   – Japonia este cea mai „europeană” ţară asiatică. Şi aşa cum plăcile tectonice ale Eurasiei acţionează, sudura dintre civilizaţii este absolut remarcabilă. Japonia importă şi exportă cultură cu o uşurinţă unică.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7

IMPERIU (TANKA)

soarele roşu1

şi o ţară2 se roagă3

drapele sacre4

doare lumina5  priviri6

şi visuri kamikaze7

Lucian Strochi

IMPERIU

soarele roşu1  – am convenit că soarele roşu este prezent pe drapelul Japoniei.

şi o ţară2 – e vorba desigur de Japonia.

se roagă3   – e vorba probabil de un episod din cel de al doilea război mondial, Japonia trecând prin multe clipe dificile.

drapele sacre4   – orice drapel este sacru, dar sacralitatea se accentuează în vreme de război.

doare lumina5 – e greu de spus despre care lumină este vorba: despre lumina degajată de explozia atomică de la Hiroshima şi Nagasaki? De lumina din ochii pilotului orbit de reflectoare şi de focurile antiaerienelor ? De lumina din ochii oamenilor simpli care îşi văd distrusă ţara?

priviri6   – acelaşi lucru. Privirea nu se poate odihni, vede doar dezastre.

şi visuri kamikaze7  – literal, kamikaze înseamnă „vânt divin” şi se referă la un episod din cel de al doilea război mondial, când, în disperare de cauză, piloţii niponi efectuau atacuri sinucigaşe asupra navelor americane. Termenul de kamikaze se referă atât la avion, cât şi la pilot şi acţiunea sa.  Un termen asemănător este banzai, care se referă tot la o sinucidere, dar diferenţa dintre kamikaze şi banzai se referă la scopul acţiunii. În primul caz e vorba de un ipotetic succes militar asupra adversarului, în timp ce banzai se referă la o moarte eroică, în locul unei predări ruşinoase. De altfel greu de înţeles pentru europeni este şi sinuciderea ritualică prin seppuku. Codul Bushido este cel care impune ca loialitatea şi onoarea să fie mai presus de viaţă. Termenul de kamikaze se traduce prin vânt divin, kami însemnând Dumnezeu, spirit sau divinitate, iar kaze înseamnă vânt. Termenul a fost folosit după două taifunuri din 1274 şi 1281, care au dispersat flota mongolă în timpul invaziei mongole în Japonia.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

STAMPA JAPONEZA (TANKA)

şi fără Fuji1

mi-e greu cu zăpezile2

privire sacră3

stau cu zeii la masă4

beau sake5 fără tine6

Lucian Strochi

STAMPĂ JAPONEZĂ

şi fără Fuji1 – Fuji este muntele sacru al japonezilor. A urca pe Fuji este echivalent cu a te duce la Mecca sau Ierusalim. Fuji este cel mai înalt munte din Japonia şi impresionează prin forma sa piramidală, precum şi prin faptul că apare tot timpul cu vârful acoperit de zăpadă.

mi-e greu cu zăpezile2  – fiind o ţară muntoasă (peste 80% din teritoriul ţării e acoperit de munţi), zăpada este o problemă în Japonia.

privire sacră3nu ştim dacă privirea nu e îndreptată spre Fuji şi în acest fel înţelegem atât sacralitatea privirii, cât şi regretul de a nu urca decât  cu privirea pe muntele sacru.

stau cu zeii la masă4zeii fac legătura între sacru şi munte. Adesea lăcaşul zeilor este muntele.

beau sake5sake este băutura tradiţională a japonezului şi se obţine din orez fermentat.

fără tine6 – abia acum înţelegem sentimentul de regret, de singurătate, provocat de absenţa iubitei.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

LUMEA CA TEATRU (TANKA)

LUMEA CA TEATRU1

kabuki2 şi no3

măşti noi şi vechi pe stradă4

o plecăciune5

faţa râde6 o grădină7

pepene8 felinare9

Lucian Strochi

LUMEA CA TEATRU1

kabuki2 –este unul dintre cele trei mari stiluri de teatru japonez, împreună cu şi bunkaru, jucată doar de actori. În perioada Genroku (1688-1704) era deja o formă de teatru cu reguli precise, iar în perioada Edo (1688-1868) a devenit cea mai populară formă de teatru. Numele de kabuki a fost ales pentru că avea conotaţii cu „şocant”, „neobişnuit”. Este un spectacol total, care cuprindea şi scene senzuale şi erotice. În 1688 existau trei tipuri de spectacole kabuki: jidai-mono (teatru istoric), sewa-mono (piese casnice) şi shosagoto (dansuri). În secolul XVIII, regizorul Shozo Namiki a inventat scena turnantă, iar cu o sută de ani înainte s-a folosit cortina şi  scena auxiliară hanamichi, care leagă scena principală de mijlocul sălii. Partea din stânga a scenei (din sală partea dreaptă) se numeşte kamite  şi este locul de onoare, fiind folosită de personajele  principale, oaspeţi, alte persoane importante. Partea din dreapta scenei numită shimote este locul ocupat de personajele secundare, servitori; majoritatea intrărilor pe scenă au loc din partea această folosind kanamichi. Costumele sunt elegante pentru jidai-mono, obişnuite, comune pentru sewa-mono şi foarte vii pentru shosagoto. Perucile funcţionează ca un cod al vârstelor şi al statutului social.

şi 3 sau noh este o formă de teatru tradiţional. Păstrează ritualul străvechi, reflectând o viziune existenţială budistă. Actorii sunt sacerdotali, jucând rolul de mesageri ai zeilor şi ai oamenilor. Protagonistul se numeşte shite, iar antagonistul waki şi apare costumat adesea ca preot. Important este corul, format din 6-8 persoane. Limbajul e poetic, aforistic, iar mişcările studiate, ritualice. Formele principale de teatru sunt dengaku nō (un dans ritualic, tematic, geometrizat) şi sarugaku nō (spectacole umoristice). Ambele stiluri foloseau măşti care îşi avea originea în teatrul antic japonez numit gigaku. Spectacolul se compunea din piese scurte, distractive (kyogen) şi din piese mai lungi, serioase. (Se remarcă asemănarea dintre teatrul şi teatrul antic grec).

măşti noi şi vechi pe stradă4 – teatrul este o lume, reflectă viaţa, prin urmare poate fi găsit şi pe stradă. Invers, strada este un spectacol cu măşti.

o plecăciune5 – „plecăciunea” este o formă de respect, dar permite şi schimbarea expresiei: aceeaşi mască devine, prin plecăciune, veselă.

faţa râde6 – rezultatul plecăciunii.

o grădină7 – grădina este o scenă a vieţii japonezului.

pepene8 – pepenele aparţine tuturor zonelor climatice. El devine şi o mască sau un felinar, dacă i se scobesc ochii şi gura şi i se pune înăuntru o lumânare.

felinare9 – felinarul este un element specific peisajului nocturn japonez.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.