Glosar

  1. AGEKU = ultima strofă a unei renga standard. Are rolul de a rezuma întregul poem, cu o referinţă la prima strofă.
  2. AKI =toamnă
  3. AWARE = calitate de a mişca sufletul cuiva, stare emoţională puternică, mai ales bucurie, optimism, frumuseţe armonioasă
  4. BAKUFU = guvern militar condus de un shogun.
  5. BIWA= instrument tradiţional japonez asemănător cu lăuta
  6. BOKUSEKI =urma tuşului urmă sălbatică plină de spontaneitate.
  7. BONKEI =peisaj pe tavă
  8. BONSAI =arta creşterii arborilor pitici
  9. BUNCHIN =prespapier
  10. BUNJIN =literat, scriitor aparţinând unui grup, unei şcoli
  11. BUNJIN-GA =pictura literaţilor
  12. BUNRAKU = teatru tradiţional japonez de păpuşi, cunoscut şi sun numele de Ningyo joruri şi a apărut pentru prima dată la Osaka în anul 1684. Spectacolul bunraku este caracterizat de o concentrare excesivă asupra unei poveşti de dragoste, care poveste se sfârşeşte întotdeauna cu sinuciderea partenerilor (în japoneză Shinjo).
  13. CAOSHU =stil cursiv, liber
  14. CHADO =calea sau ceremonia ceaiului (cha-no-yu)
  15. CHASHITSU =încăperea pentru ceremonia ceaiului
  16. CHI =pământ; element esenţial în ikebana
  17. CHOKA = înlănţuire de strofe tradiţionale 5-7-5-7-7. Un renga cu un singur autor.
  18. CHONIN =orăşean (artizan şi negustor)
  19. DAI (DA-I) = subiectul unui poem lung. Poate fi conţinut în prima strofă sau anunţat în prefaţă. 2. Decizia poeţilor participanţi la o renga, utaaware, kukai sau maekuzuki de a scrie pe o temă aleasă, nu liberă,
  20. DANRIN= stil umoristic de haiku
  21. DISAN (DA-I-SAN) = legătura a treia dintr-o renga. Trebuie să se încheie printr-un verb.
  22. DODOITSU = cântec popular de muncă sau de dragoste. Poezie folclorică în formă de catren cu forma 7-7-7-5 silabe (26 de onji).
  23. E-MAKIMONO= pictură pe un sul care se desfăşoară de la dreapta spre stânga pe orizontală
  24. EN= elasticitatea smocului de păr de la pensulă
  25. ENZO= cercul desenat de călugării zen. Semnifică luna plină, o ceaşcă de ceai oală, roata care se învârte, ochiul sau faţa lui Buddha sau dragonul care îşi prinde coada. Înseamnă vacuitatea, golul, ciclul fără sfârşit al vieţii, spiritul creativ.
  26. FUDE= pensulă
  27. fueki = eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii
  28. FUGA NO MICHI= calea eleganţei concept estetic promovat de Matsuo Bashō
  29. FUSUMA= uşă glisantă, panou opac pentru a delimita un spaţiu dintr-o cameră japoneză
  30. GASAN= text poetic adăugat de cineva pe un spaţiu liber dintr-o pictură
  31. GINKOO = sesiune peripatetică de haiku. Mai mulţi haijini se plimbă prin natură, în compania unui sensei sau un Seara toţi participă la un kukai, apoi urmează o analiză a textelor citite.
  32. GOJUIN = o renga de 50 de strofe.
  33. GOMO= pensulă cu părul dur
  34. GUNSAKU = grup de poeme pe aceeaşi temă, oferind perspective diferite asupra aceleiaşi realităţi.
  35. GYOSHO =stil semicursiv pentru ideogramele kanji.
  36. HA = partea de mijloc (strofele 7-31 dintr-o renga standard)
  37. HAIBUN = proză conţinând 1-3 kaiku în varianta scută, 20-100 în varianta lungă. Prototipul este Oku no hasomichi (Călătorie spre provincia Oku) de Basho care conţine 75 de haiku.
  38. HAIGA = tablou având menirea de a însoţi un haiku sau altă poezie scurtă. O pictură ce uneşte un poem haiku şi o imagine. Textul este caligrafiat şi integrat în compoziţia plastică în aşa fel încât între imagine şi text să fie o armonie şi o consonanţă de stil şi de tehnică.
  39. HAIGAI MONO NO SOGA= într-o pictură haiga trăsături rapide de pensulă care sugerează mai multe lucruri
  40. HAIKAI NO RENGA =poezie în lanţ
  41. HAIKAI-CHO-NO RENGA  =renga hazlie
  42. HAIKU = descinde din tanka via renga. Are 5-7-5 silabe (17 onji), obligatoriu un kigo şi kireji. Trebuie să surprindă un moment din natură şi eventual să aibă umor. Corespunde pictural şcolii ukiyo-e (imagini ale lumii unduitoare), continuatoarea tradiţiei Yama-to-e, prin stampe ce exprimă arta populară.
  43. HAISHU =esenţa picturii haiga (la Yosa Buson)
  44. HANA NO KU = strofa despre flori obligatorie într-o renga.
  45. HANKA Strofele conclusive din poemele lungi. Tanka însoţind un poem lung. Are rolul dedicaţiei sau al mottoului occidental.
  46. HANKASEN = jumătate din kasen sau o renga de 18 strofe.
  47. HARA =burta de la smocul părului de pensulă
  48. HIBIKI =lit. „Ecou”, înrudire de sentiment dintre două poeme.
  49. HIRAGANA =sistem silabar japonez creat în secolul al XI-lea. Elementele care dau cursivitate unei caligrafii.
  50. HIRA-GANA =cursive (în scris)
  51. HIRAKU = strofele din renga care nu au un rol şi un nume specific.
  52. HOKKU = cele trei versuri de început dintr-o renga sau tanrenga.
  53. HOKOSAKI = „punctul de fier” (vârful de la smocul de păr al pensulei)
  54. HON’I= trăsătură esenţială într-un poem. Elementul esenţial într-un haiku.
  55. HONKADORI = (lit. „100”) renga de 100 de strofe.
  56. IKEBANA= obiceiul de a aranja florile. Parte componentă din ceremonia ceaiului.
  57. IMAYO-UTA (cântece de acum), un poem în patru versuri, fiecare de 12 silabe, cu o cezură după primele 7 silabe.
  58. INKA= sigiliu dat de un maestru zen unui discipol prin care se atestă că elevul a dobândit cele necesare iluminării.
  59. INOCHI-GE= „părul vieţii”; extremitatea foarte ascuţită a smocului de păr de la pensulă.
  60. JAKU= stare de linişte în ceremonia ceaiului. Componentă prezente la ceremonia ceaiului alături de wa armonie şi kei respect.
  61. JIN=om. Unul din elementele din triada ten-chi-jin din ikebaana.
  62. JO = strofele 1-6 dintr-o renga. Ele trebuie să fie calme.
  63. JUMO= pensule cu părul moale. Sunt folosite pentru laviuri.
  64. KABUKI= tip de teatru care uneşte arta cântecelor (ka) cu dansul (bu).
  65. KAESHIUTA (dedicaţie). Strofele conclusive din poemele lungi
  66. KAISHI = hârtie fină, dar inferioară unei tanzaku.
  67. KAISHO= stil regulat, expresiv şi geometric pentru semnele kanji din caligrafie.
  68. KAKEMONO= pictură sau caligrafie pe un sul vertical. Des întâlnit în tokonoma.
  69. KAMI = divinitate, ceea ce este deasupra. Echivalentul hiper eonului. Zeitate în credinţa shinto.
  70. KAMI NO KU = coincide cu haiku.
  71. KAMIKAZE= vântul zeilor. Vânt de origine divină.
  72. KAMI-NO-KU (fraza superioară) din tanka care cuprinde versurile cu structura 5-7-5
  73. KANA= silabare japoneză (hiragana sau katakana). Au fost create în secolul al IX-lea prin simplificarea unor ideograme chinezeşti.
  74. KANJI= ideograme chinezeşti prezente în sistemul japonez de scriere.
  75. KANKO-DORI= specie de cuc japonez care cântă mai mult la umbră.
  76. KANO= şcoală de pictură fondată în secolul al XV- lea. Combină influenţele kanga (pictura în stil chinezesc) şi yamato-e (pictură în stil japonez).
  77. KAORI = lit. „Parfum”; înrudire de sentiment între două imagini poetice
  78. KARE-SANSUI= grădină uscată sau peisaj uscat. O grădină zen alcătuită doar din pietre şi nisip.
  79. KARUMI =uşurinţă, utilizarea limbajului popular într-un haiku simplitate adâncă a formei literare, eleganţă, naturaleţe, discreţie, tact. Preferinţă pentru subiecte inspirate din realitate. Se utilizează un limbaj obişnuit.
  80. KASEN =lit. Poeţi nemuritori renga cu 36 de strofe
  81. KA-SHU (culegeri de casă),
  82. KATA-KANA linii geometrice (în scris)
  83. KATAKANA= silabar japonez format din elemente colţuroase şi drepte pentru a scrie cuvintele de origine străină
  84. KATARIBE, replica niponă a trubadurilor.
  85. KATAUTA (o jumătate de poem), adică tristihul 5+7+7 sedoka,   uneşte două katauta care conţine 38 de silabe (5+7+7; 5+7+7).
  86. KAZE= vânt
  87. KEI = respect în ceremonia ceaiului
  88. KEN= situaţie când smocul părului de la pensulă este bine echilibrat
  89. KENGO= pensulă care are părul dur combinat cu părul moale
  90. KENYOGEN = cuvinte cu mai multe sensuri
  91. KI= suflul din caligrafie
  92. KIGO (KIDAI) =cuvânt care semnifica anotimpul obligatoriu într-un haiku şi tanka, neobligatoriu în senryu.
  93. KIREJI = cenzură obligatorie în haiku sau după primele trei versuri din tanka.
  94. KIREJI= cuvânt sau un sufix care indică o pauză într-un haiku
  95. KIYOSE = listă simplă de kigo pentru o ţară sau o regiune. Ciornă pentru
  96. KOAN= întrebare şi răspuns între un maestru zen şi un discipol
  97. KOKORO =sentiment; concept care are sensul de „esenţa” „inima lucrurilor” în estetica japoneză. Corespunde
  98. KOSHI = „şoldurile” de la smocul de păr al pensulei
  99. KOTOBA = metaforă
  100. KO-UTA = mici cântece din perioada Muromachi.
  101. KUKAI = concurs de haiku. Formă democratică de utaawase.
  102. KYOKA, = tanka umoristică.
  103. KYU = partea finală dintr-o renga (partea a treia) strofele 32-36
  104. LISHU= ideogramă într-u document oficial
  105. MA= relaţia „timp-spaţiu” în caligrafie
  106. MAEKU = versul precedent, versul de care le legi pe ale tale.
  107. MAEKUZUKI = tanrenga.
  108. MAKATO =sinceritate
  109. MAKIMONO= pictură de format alungit care se desfăşoară pe orizontală
  110. MAKOTO= adevăr, sinceritate. Element care după Bashō trebuie să facă parte din discursul poetic al unei lucrări literare.
  111. MAKURA-KOTOBA (perne-cuvânt); figurile de stil  în Tanka clasică şi postclasică
  112. MANGA= lit. Desene la întâmplare sau desen straniu, amuzant. Hokusai este cel mai cunoscut reprezentant al acestui stil.
  113. MARUYAMA –SHIJO= şcoală de pictură fondată de Maruyama Okyo. Se caracterizează prin îmbinarea influenţelor venite din occident cu tradiţia japoneză.
  114. MIJIKAUTA=poeme scurte
  115. MIYABI =eleganţa
  116. MIZU SASHI= vas miniatural de porţelan folosit pentru a picura apa pe piatra de tuş. Vasul este prevăzut cu două mici orificii.
  117. MONDO = poem dialogat. Un partener compune o tanka, iar celălalt îi răspunde cu alta.
  118. mono no aware = patos al lucrurilor, emoţie în faţa sentimentului efemer din natură şi din viaţa omului
  119. MOSHA= copie sau o replică după o pictură / caligrafie.
  120. MUSHIN= imagine lipsită de frumuseţe clasică; antonimul este USHIN.
  121. NAGAUTA poemele lungi
  122. NANBAN= lit. Barbar din sud, prin extindere toţi europenii
  123. NANGA= în japoneză pictura creată de un Se promova spontaneitatea în realizarea peisajelor. Peisajele erau însoţite de texte poetice.
  124. NIHON-GA= pictură în stil japonez (nihon înseamnă Japonia, ga -pictură).
  125. NINJA sau SHINOBi = asasini în Japonia medievală
  126. NIOI-ZUKE= legătura dintre imagini, legătura prin acelaşi parfum.
  127. NŌ= formă de teatru care îmbină dansurile kagura , cu muzica şi cu dialoguri. Subiectul unei piese nō constă în rezolvarea conflictelor interioare din sufletul unui personaj.
  128. NODO= gâtul de la smocul de păr al pensulei.
  129. ONJI =unitate de bază silabică a metricii japoneze, cea mai mică unitate metrică din poezia japoneză.
  130. ONKU = renga cu acrostih
  131. ORIGAMI= arta de o plia hârtia.
  132. REN= principiul asocierii care guvernează spiritualitatea niponă.
  133. RENGA = lit. „eleganţă legată”. Poem în lanţ japonez.
  134. RENGAAWASE = concurs de renga
  135. RENKU = renga neizbutită; denumirea modernă a poemului în lanţ (la occidentali)
  136. RENMENSO= stil cursiv în caligrafie sinonim cu termenul sosho
  137. RENMENTAI= caligrafie în care semnele sunt legate
  138. RENSAKU= secvenţă de tanka sau haiku. Orice poezie trebuie să fie dependentă de cea precedentă.
  139. RINPA= numele unei şcoli de pictură. Picturile sa caracterizează prin culori vii, utilizarea aurului şi argintului.
  140. ROMAJI –sistemul de transcriere a textelor japoneze în caracterer latine
  141. RYOGIN=renga scrisă de doar doi autori
  142. ryuko = efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii. Parte a binomului fueki-ryuko.
  143. SABAKI= instructor practic. Deosebit de sensei. Se implică în redactarea textului
  144. SABI= lit. „Patină a vremii”. Calitate a unei imagini de a exprima ideea de învechire, de abandon, îmbinată cu nostalgie şi dulce tristeţe, singurătate. Ex: un plug ruginit. Idealul poetic cultivat de poeţii medievali japonezi. Sabi face parte din ceremnomia ceaiului.
  145. SAIJIKI =dicţionar de kigo are 5 anotimpuri (primăvara, vara, toamna, iarna, Anul Nou). Fiecare anotimp se subîmparte în 6 categorii(cer, pământ, plante, animale, umanitate, sărbători/obiceiuri)
  146. SAMURAI=răuboinic care avea o educaţie îm mai multe domenii şi care se afla în slujbaa unui nobil.
  147. SANGIN = (san = trei) renga scrisă de trei autori
  148. SEDOKA =variaţiune artistică la o tanka. Are 6 versuri cu structura 5-7-5-7-7-7 (38 de onji)
  149. SEI = puritate, curăţenie, în ceremonia ceaiului
  150. SEMMEN= hârtie în formă de evantai pe care se scriu poezii sau se pictează.
  151. SENRYU =tristih de forma unui haiku. Este umoristic, ironic, jucăuş, rupt de natură. Kigo nu e deci obligatoriu, kireji-da. SENRYU trad. „Salcia pe malul râului” termen care a luat numele poetului Senryu Karai (1765-1838), autorul volumului Ifuyanagidaru
  152. SEN =extremitatea ascuţită a smocului de păr de la o pensulă
  153. SHITAJIKI= bucată de stofă neagră care se aşează sub hârtia de caligrafiat sau pictat în tehnica sumi-e
  154. SHASEIGA= desen, pictură, schiţă fugară inspirată de natură
  155. SHIBUNI =poezie bazată pe o imagine clasică, tipizată, seacă, fără inovaţie
  156. SHIKISHI= hârtie caşerată pe un carton, cu marginile aurite, cu formatul 19 x 15,5 cm sau 18 x 15,8 cm.
  157. SHIMO NO KU = (versurile de jos), adică distihul final de 7+7 silabe din tanka
  158. SHINKU =strofe apropiate, înrudite, o renga reuşită
  159. SHINTO= calea zeilor. Sistem autohton de credinţe şi practici religioase.
  160. SHIO –KU (fraza inferioară) din Tanka cea care conţine versurile cu structura 7-7.
  161. SHIORI = (lit. Floare ofilită) imagine nereuşită, rebut artistic
  162. SHO/SHODO= caligrafie, calea scriiturii care poate implica elemente spirituale
  163. SHOJI= peretele glisant din hârtie translucidă
  164. SOCHO= scriere cursivă pentru semnele kanji (caoshu, în chineză)
  165. SOKU =strofe neînrudite, legătură nereuşită în renga
  166. SUMI= tuş
  167. SUMI-E= pictură realizată în tuş
  168. SUTRA= învăţăturile atribuite lui Buddha
  169. SUZURI BAKO= cutie lăcuită pentru păstrat piatra de tuş
  170. SUZURI= piatra pe care se freacă, adăugându-se aapă, batonul de tuş.
  171. TANKA= poeme scurte; se identifică pictural cu şcoala Tosa,   cultiva o pictură aristocratică sau cu şcoala Kano, de factură filochineză. tratează despre sentimente şi relaţii umane; obligatoriu o referire la natură (kigo)
  172. TANRENGA= o singură tanka cu doi autori (3+2 versuri)
  173. TATAMI= rogojină din paie de orez de dimensiune standard de 1,80x 0,90 m
  174. TEITOKU= şcoală de haiku bazată pe elemente comice. Numele e dat după Matsunaga Teitoku. Stilul haikai no renga.
  175. TEN= cer
  176. TEN-CHI-JON= cer – pământ -om. Principiul triadei prin care se stabileşte structura unui aranjament floral în stil japonez
  177. TOKONOMA=
  178. TOSA=
  179. TRIADA hokku – hai-kai – haiku: hokku desemnează forma, haikai –fondul, iar haiku  atât forma, cât şi fondul.
  180. TSUKEAI = verb acţiunea de a lega versuri, de a completa versurile altcuiva
  181. TSUKEKU =legătura propusă de un vers oferit înainte
  182. TSUKI NO KU= strofă despre lună, obligatorie într-o renga
  183. UKIYO-E= picturi ale lumii plutitoare (efemere) din epoca Edo (1615-1868). Imagini inspirate din natură şi din realitate, din cartierul plăcerilor din Kyoto şi Tokio
  184. UTA poezie şi/sau  cântec.  Termen arhaic pentru tanka
  185. UTAAWASE= concurs de tanka sau tanrenga. Textele se publică obligatoriu într-o antologie.
  186. UTSURI =schimbarea, tranziţia, mişcarea între ideile şi imaginea dintr-o renga.
  187. WA= armonie în ceremonia ceaiului. Principiu estetic
  188. WABI = lit. „sărăcie” – frumuseţe rezultată din simplitate, frugalitate, refuzul exceselor, calm, puritate, seninătate, frumuseţe austeră, melancolie, dezolare, conştientizarea neantului; calitatea unor culori (griuri, nuanţe de măsliniu şi de brun) din ceramica folosită în ceremonia ceaiului
  189. WAKA =sinonim arhaic pentru tanka, poeme scurte. Poezie în general
  190. WAKIKU =vers lateral a doua strofă dintr-o renga
  191. WASHI= tip de hârtie confecţionată manual
  192. YAMATO-E= pictură în manieră japoneză
  193. YOHAKU= spaţiul gol, partea nelucrată dintr-o pictură. Principiu estetic care domină cultura japoneză.
  194. YONGIN = renga scrisă de patru autori
  195. YUGEN = realitatea profundă şi misterioasă
  196. ugen = SABI = tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător
  197. YUGEN =inefabilul poeziei, fior poetic, misterul singurătăţii, al însingurării; sentimente care nu pot fi exprimate prin cuvinte
  198. YUKATA =chimonou bărbătesc
  199. ZENGA= pictură realizată de călugări zen
  200. În 1688 existau trei tipuri de spectacole kabuki: jidai-mono (teatru istoric), sewa-mono (piese casnice) şi shosagoto (dansuri). În secolul XVIII, regizorul Shozo Namiki a inventat scena turnantă, iar cu o sută de ani înainte s-a folosit cortina şi scena auxiliară hanamichi, care leagă scena principală de mijlocul sălii. Partea din stânga a scenei (din sală partea dreaptă) se numeşte kamite  şi este locul de onoare, fiind folosită de personajele  principale, oaspeţi, alte persoane importante. Partea din dreapta scenei numită shimote este locul ocupat de personajele secundare, servitori; majoritatea intrărilor pe scenă au loc din partea această folosind Costumele sunt elegante pentru jidai-mono, obişnuite, comune pentru sewa-mono şi foarte vii pentru shosagoto. Perucile funcţionează ca un cod al vârstelor şi al statutului social.  =
  201. sau noh este o formă de teatru tradiţional. Păstrează ritualul străvechi, reflectând o viziune existenţială budistă. Actorii sunt sacerdotali, jucând rolul de mesageri ai zeilor şi ai oamenilor. Protagonistul se numeşte shite, iar antagonistul waki şi apare costumat adesea ca preot. Important este corul, format din 6-8 persoane. Limbajul e poetic, aforistic, iar mişcările studiate, ritualice. Formele principale de teatru sunt dengaku nō (un dans ritualic, tematic, geometrizat) şi sarugaku nō (spectacole umoristice). Ambele stiluri foloseau măşti care îşi avea originea în teatrul antic japonez numit Spectacolul se compunea din piese scurte, distractive (kyogen) şi din piese mai lungi, serioase. (Se remarcă asemănarea dintre teatrul şi teatrul antic grec).

 

 

POSIBILE IUBIRI (SIGIO)

Adu-ţi aminte, frate,1 de aceste cuvinte:

„Iubirea fierbinte2 nu cunoaşte jurăminte”. 3

 

Doar inima se frânge,4 când amintiri îşi strânge,5

Nu poţi plânge,6 decât cu o lacrimă de sânge.7

 

Printre culori8, atâtea neostoite ninsori:9

Printre surori10, atâtea neexpediate scrisori.11

Lucian Strochi

DESTINE (SIGIO)

Dintr-un fundal bleumarin,1 anodin,2

Străin, blajin, s-a desprins un arlechin. 3

 

În acorduri subtile de clavecin,4

Evolua feminin, un  balerin.5

 

Într-un amurg în declin, levantin,6

Murea anonim, un abil spadasin. 7

Lucian Strochi

Destine  (Sigio)       

dintr-un fundal bleumarin,1 – atmosfera întregului poem este una de deznădejde, multe cuvinte având valori clar negative: fundal, fals, anodin, străin, amurg, declin, vag, levantin, anonim.

Avem trei personaje în text, toate cu probleme: arlechinul împrumută o identitate falsă, el este o mască, stârneşte sentimente de ilaritate. Este un personaj trist care se străduieşte să obţină râsul celorlalţi. Balerinul este o efemeridă, un personaj episodic care trăieşte atâta timp cât se manifestă dansul. În fine, spadasinul este şi el un personaj tragic, întrucât el poate aduce moartea. (În cazul de faţă e vorba de propria sa moarte). Textul e scris în endecasilabi, în monorimă. De altfel monorima se extinde şi asupra altor cuvinte, 12 la număr (bleumarin, anodin, străin, blajin, arlechin, clavecin, feminin, balerin, declin, levantin, anonim, spadasin), adică mai bine o treime din cuvintele din text rimează între ele, rezultând o monodie.

Acordurile sunt în surdină: blajin, subtile, feminin, declin, vag, anonim.

fals, anodin,2

Străin, blajin, s-a desprins un arlechin. 3  – fiecare vers conţine valenţe negative. Arlechinul trebuie să fie dinamic, să cucerească publicul, să fie solidar cu el. Aici el este străin şi blajin. (curios sau nu, şi „blajin” poate deveni un defect!)

În acorduri subtile de clavecin,4   – clavecinul este un instrument demodat, interesând mai mult istoria muzicii. Acordurile subtile se referă la o surdină pusă, care împiedică sunetele să fie victorioase.

Evolua feminin, un alb balerin.5  – balerinul trebuie să fie cuceritor, ager şi agresiv. Femininul îl anulează, mai mult creează „interpretări”: se ştie că mulţi balerini sunt homosexuali).

Într-un amurg în declin, vag levantin,6  – acest vers este o sumă de valori negative. Amurgul este sfârşitul zilei, moartea ei. Declinul presupune descendentul, vagul se opune clarului, iar din punct de vedere al asiaticilor, levantinul este un străin, un om care merită să fie dispreţuit.

Murea anonim, un abil spadasin. 7 – moartea este desigur cel mai negativ cuvânt; o moarte anonimă, lipsită de orice eroism sau notorietate, e aproape de neconceput. Spadasinul din text este de două ori o figură tragică: odată pentru că aduce moartea, a sa sau a adversarului şi a doua oară pentru că e trădat tocmai de abilitatea sa.

Acest sigio nu are nimic coreean, dar poate fi interpretat ca o pagină citită de un coreean, care o poate vedea ca pe o poveste exotică, aşa cum un european priveşte o naraţiune asiatică.

PORTRET DE FEMEIE (SIGIO)

Abia urcată într-un vis,2

Ai coborât în paradis.3

 

Printre atâtea veşminte,4

Nu e loc pentru cuvinte.5

 

Printre aspre, blânde culori6

Eşti farmecul unei erori.7

Lucian Strochi

Portret de femeie1   – deşi distihurile par independente în sigio, în realitate există o fină ţesătură între ele. Femeia, în ipostază de iubită, este tema acestei poezii.

Abia urcată într-un vis,2  – iubirea se înfiripă în vis, visul fiind un principiu activ, ca la Eminescu. Iubita urcă în vis, într-o inedită ascensiune.

Ai coborât în paradis.3 –Curios, înălţimea visului este mai mare chiar decât iubirea paradisiacă, prin urmare iubita trebuie să coboare. Distihul se remarcă tocmai prin această dublă mişcare.

Printre atâtea veşminte,4  – veşmintele au constituit întotdeauna o preocupare, mai mult, o atracţie. Atât femeia, cât şi bărbatul acordă mult timp „toaletei”. Dar fastul omoară sinceritatea, discursul, mărturisirea, dialogul.

Nu e loc pentru cuvinte.5  – prin urmare, cuvintele devin inutile, nu se mai regăsesc într-o curte preocupată prea mult de ceremonial şi de imagine.

Printre aspre, blânde culori6   – ceea ce impresionează este cromatica deosebită, culorile vii, în care domină auriul şi galbenul (culori imperiale), urmate de albastru, roşu şi verde. Multă vreme, în China şi Coreea, codul culorilor trebuia respectat, fiecare culoare aparţinând unei anume demnităţi. (De exemplu un ţăran nu avea voie să folosească galbenul, fiind aspru pedepsit dacă încălca acest cod).

Eşti farmecul unei erori.7  – într-o lume falsă, cu valori schimbate, femeia devine o eroare pozitivă, frumuseţea ei naturală sfidând eticheta curţii. Sau, într-o altă interpretare, o delicată declaraţie de dragoste: eşti atât de frumoasă, încât natura a greşit cu tine, scoţându-te din contingent.

Poezia este scrisă în versuri de câte opt silabe, cu trei rime împerecheate (aa,bb,cc).

Sigio

Istoria poeziei coreene începe cu date precise: în 1403 se creează aici prima tipografie din lume cu litere metalice, iar în 1446 se elaborează alfabetul naţional coreean, Coreea desprinzându-se de „tirania” culturală a Chinei. Ca şi la japonezi, primii poeţi coreeni au fost conducătorii militari sau marile personalităţi administrative. Se remarcă, în acest secol de aur al culturii coreene, creaţia poetului  Cion-Ciol (1536-1593), guvernator al tuturor provinciilor muntoase din Răsărit, acesta fiind considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi coreeni din toate timpurile.

După mai bine de aproape două secole de înflorire a artelor şi îndeosebi a poeziei, societatea coreeană de la curte devine un nod de intrigi şi e caracterizată printr-o atmosferă insuportabilă, impunându-se denunţul, corupţia şi şantajul. Poeţii se retrag în aşa numita Şcoală a fluviilor şi lacurilorKanhomunhak – care propovăduia retragerea în mijlocul  naturii, dispreţul faţă de demnităţi publice, glorie, exaltând cultul simplităţii depline. Principalul reprezentant al acestei şcoli, care domină tot secolul al XVII-lea este marele poet Iun-Son-Do (!587 -1642), al doilea mare maestru al poeziei după Cion-Ciol. Timp de trei secole (secolele XV-XVII) e cultivată cu obstinaţie sigio –o poezie de doar şase versuri (trei distihuri), cu versuri de o lungime variabilă, nu mai mare de 16 silabe totuşi. Sigio are corespondent cultural în formele poetice ale Lyu-şe din China (4 distihuri), Tanka (5 versuri), kaikai (3 versuri) şi senryu (17 silabe).

CERUL GURII

luna fără nori2

nara marelui câine3

ceruri suprapuse4

Lucian Strochi

CERUL GURII1 – acest haiku este o prelungire ideatică a unui poem mai vechi, intitulat Marele câine şi care a apărut în volumul Imposibila dungă. Îl reproduc în întregime: „marele câine a spus pietrelor/ „mergeţi şi vă risipiţi /iată vă dau cele o mie de chipuri/ ale mele/ păzindu-vă de oameni păziţi-i/ nu-i lăsaţi să se apropie unul de altul/să se viziteze/mâncaţi-le din mână /jucaţi-vă cu ei/ când aţi găsit ceva interesant /comunicaţi-l lunii/ea este nara mea/ea este ecoul meu/semnul de recunoaştere-ntre voi / e cerul gurii negru/oamenii mai cred că universul e/ infinit/ nu ştiu că universul /e propria mea gură/ se bucură de ziuă /dar nu ştiu că lumina/ e aşteptarea lentă a prăzii/amurgul – sacra sa devorare” /apoi marele câine a tăcut/ şi s-a făcut noapte.”Aşadar găsim în acel text ideea că „luna este nara marelui câine”, că „universul poate fi şi gura unui câine enorm”.  Ideea că luna este o nară este interesantă întrucât luna – un obiect plin – devine un gol, dar percepţia noastră poate fi că luna este o gaură, nu o sferă. Această haiga este o kuchi-e adică, literar, „imagini ale gurii”, plastic rezolvate printr-o xilogravură sau litografie.. În acelaşi timp, lucru rar, imaginea este şi ukyo-e, pentru că presupune o vibraţie (ecoul este o vibraţie).

luna fără nori2luna nu este maculată, ascunsă, ci întreagă, rotundă, plină.

nara marelui câine3ne putem imagina universul ca fiind un câine uriaş. Dacă universul primordial poate pleca de la o broască sau un elegant, o balenă sau un leu, de ce nu ar putea pleca şi de la un câine?

ceruri suprapuse4aici lucrurile par a fi clare: un cer ar fi cerul gurii câinelui. Un al doilea cer ar putea fi cerul de deasupra noastră, atmosfera. Alt cer e cel al eonilor şi hiper eonilor. O multitudine ce ceruri suprapuse… Sunt nu mai puţin de 22 de vocale în trei versuri (6+9+7), în doar 8 cuvinte. Nu e folosit nici un verb, kirejiul este după fiecare vers, litera „u” vocala vibraţiei apare în cuvintele cheie (luna, ceruri, suprapuse). Sunt folosite toate cele 7 vocale ale limbii române, realizându-se astfel „iniţierea prin cuvânt”.

INVAZIE PE PLAJA

lacrimi sărate2

trei picături de ploaie3

suflete kaki4

Lucian Strochi

INVAZIE PE PLAJĂ1  – şi acest haiku respectă principalele reguli: este un tristih, cu 5-7-5- onji, cu trei „mişcări” marcate de două kireji, primul  rezolvat grafic. Sunt folosite doar 8 cuvinte, dintre care patru substantive  care alcătuiesc un pătrat „dinamic”: lacrimi, picături, ploaie, suflete. Primele trei cuvinte au o imagine de transfer, fiind interşanjabile. „Sufletele” apar ca o consecinţă a triunghiului. Există şi o posibilă naraţiune: o debarcare pe o plajă în timpul unui război. Kaki este culoarea tradiţională a uniformelor militare. Retrograd, prezenţa uniformelor determină lacrimile, iar natura nu este indiferentă, participând la o dramă previzibilă. Vocala dominantă este „i” prezentă în 5 cuvinte.

lacrimi sărate2     – cuvântul „sărat” este ambiguu, întrucât nu ştim dacă lacrimile sunt sărate din cauza apei mării – care se prelinge pe chipurile încordate  – sau lacrimile sunt percepute ca fiind sărate, ca urmare a unui proces natural de eliminare a sărurilor din organism.

trei picături de ploaie3     – dacă lacrimile sunt doar două, câte una pentru fiecare ochi, picăturile de ploaie sunt trei, înregistrându-se deci o creştere, aparent cantitativă, dar reală, deloc întâmplătoare, amplificând tensiunea.

suflete kaki4       – „sufletele kaki” multiplică lacrimile, ce se amestecă şi cu picăturile de plaoaie, cu sudoarea şi eventual cu sângele. Textul are 22 de vocale (6+11+5). Nu este prezentă vocala „î” –  am văzut vocala ezitării.

PARCUL DIN OSAKA

o libelulă2

apa3 vibrează4 ceruri5

până la mine6

Lucian Strochi

PARCUL DIN OSAKA1 – Osaka este al doilea oraş ca mărime al Japoniei după Tokio. Dispune de o grădină botanică unică în frumuseţe. Am primit în adolescenţă o „vedere” cu acest parc şi am desluşit sute de nuanţe de verde. De aici a plecat prima „fotogramă” a haikuului.

HAIGA

între haiga1 şi taiga2

cerul albastru3 senin4

între taiga şi haiga5

sufletul meu e prea plin6

Lucian Strochi

Haiga  

între haiga1 – haiga este un tablou având scopul de a însoţi un haiku sau o altă poezie japoneză scurtă.  E bine ca tabloul să fie pictat de autorul haikuului sau al poeziei. În cazul de faţă sunt încălcate mai multe reguli: prezenţa rimei (rimă încrucişată), folosirea catrenului (inexistent în literatura cultă japoneză), folosirea prin chiasm a două cuvinte care se repetă (taiga şi haiga), numărul de silabe este acelaşi (şapte) pentru fiecare vers.

POVESTEA ANDROGINULUI (RENGA – L.S.,C.A., V.D.)

perlă albastră2

mână deschisă spre cer3

acelaşi tunel 4  (L.S.)

 

 

aventuri androgine5

bem pentru fericire6   (C.A.)

 

alte amintiri 7

jumătate perfectă8

un singur sărut9  (V.D.)

 

crescut în noi lăstarul10 

dimineaţă ceţoasă11   (L.S.)

 

zei întârziaţi 12

ofrande pentru cine13

două jumătăţi14 (C.A.)

 

două mâini rugându-se15

un singur suflet de om16   (V. D.)

Lucian Strochi

Povestea androginului1 (REnga – L.S.,C.A., V.D.) – această rengă   este un SANGIN, cuplului din textul precedent adăugându-i-se, un bun, prieten de-al meu, poet şi prozator, dar care a vrut să participe cu un pseudonim (Călin Adam).   I-am respectat dorinţa. Androginul pare a fi o obsesie europeană plecând chiar de la origini (gr. andros = bărbat, om şi gyné = femeie). Şi se referă la un amestec de caracteristici feminine şi masculine, androginul având sa sinonim cuvântul hermafrodit. Reprezentările plastice şi literare sunt extrem de diferite. Concret, dacă e vorba de o singură fiinţă, vom avea o fiinţă cu sâni feminini şi cu organe genitale masculine, aşa cum apare într-o statuie a lui Bacchus, fiul lui Hermes şi al Afroditei. Cel mai frumos mit este cel evocat de Platon în Banchetul. Androginul o fiinţă deplină, care, mulţumit de înfăţişarea sa, nu mai oferea daruri zeilor. A fost pârât de aceştia lui Zeus, care, cu fulgerul, a despicat androginul, în două jumătăţi: una masculină şi alta feminină. De atunci, în căutarea fericirii absolute, cele două jumătăţi se caută şi atunci când iubesc, se regăsesc. La japonezi, aşa cum arătam anterior, Amaterasu poate fi considerată femeie sau bărbat. Ezitarea noastră se explică prin înfăţişarea ei androgină. E adevărat că în reprezentările plastice ea apare mai mult femeie.

perlă albastră2  – perla este un simbol lunar, legat de apă şi de femeie. În Europa era folosită în medicină pentru tratarea melancoliei. Căutarea perlei semnifică misterul transcendentului devenit vizibil, manifestarea lui Dumnezeu în cosmos. Ea întruchipează Împărăţia Cerurilor, lumina intelectuală în inimă, viziunea extatică. Saadi   consideră perla o picătură de ploaie căzută din cer. Perla albastră poate  fi  şi manifestarea plenară a infinitului sfericizat. Sar perla albastră poate fi chiar pământului, singura planetă albastră.

mână deschisă spre cer3 – gestul poate însemna atât binecuvântare, eliberare, cât şi ideea captării energiilor sau chiar a picăturii de apă.

acelaşi tunel 4  (L.S.) – tunelul se opune aparent perlei, fiind întunecat, în timp ce perla este strălucitoare. Dar nu trebuie uitată simbolistica legată de sex, atât pentru perlă, cât şi pentru tunel. Tunelul este şi calea dreaptă spre adevăr, ca şi perla, care conţine chiar adevărul primordial.

aventuri androgine5   – multitudinea simbolurilor ambiguizează imaginile ca un androgin, anulându-se astfel o identitate fermă. Perla şi tunelul pot fi atât simboluri ale femininului, cât şi ale masculinului (perla poate fi considerată şi o sămânţă).

bem pentru fericire6   (C.A.) –aluzie poate la ceremonia ceaiului, care între altele, este şi o cale spre relaxare şi fericire.

alte amintiri 7 – amintiri, adică simboluri sau chiar aluzii culturale. Evident o simbolistică atât de bogată nu poate fi epuizată în câteva rânduri.

jumătate perfectă8 – aproape sigur e vorba de jumătatea ideală de care vorbeşte Platon. Jumătatea perfectă este cea care îşi găseşte jumătatea primordial, originară pierdută.

un singur sărut9  (V.D.) –sărutul este pecetea iubirii, dar şi punctul de sudură dintre cele două jumătăţi, lipirea fiind asigurată de iubire.

crescut în noi lăstarul10  – din unirea jumătăţilor pentru a deveni sferă (perlă, perfecţiune) apare mlădiţa, care poate creşte dintr-o rădăcină sau o tulpină. Dar lăstarul este, conotativ, şi odrasla, copilul. Copilul creşte în cei doi pentru că s-a refăcut androginul.

dimineaţă ceţoasă11   (L.S.) – sintagma este acoperitoare pentru ideatica de până acum. Dimineaţa înseamnă un nou timp, chiar primordial. Ceaţa este cea care relativizează orice percepţie, anulând simţurile comune. Altfel spus ceaţa înseamnă atât lumina, cât şi întunericul, perla şi tunelul, androginul.

zei întârziaţi 12  – zeii au sosit prea târziu pentru a anula miracolul refacerii androginului.

ofrande pentru cine13  – prin urmare, ofrandele nu le mai sunt date.

două jumătăţi14 (C.A.) – şi totuşi unitatea androginului nu anulează ideea de doi, cele două jumătăţi, deşi alipite, păstrându-şi totuşi identitatea.

două mâini rugându-se15   – pentru rugă e nevoie de două mâini, chiar dacă ele par împreunate.

un singur suflet de om16   (V. D.) – dar dacă trupurile îşi mai păstrează identitatea, sufletul e unic, indivizibil, ca şi dragostea împlinită.