ŞTEFANIA OPROESCU – DEZORDINEA GALOPULUI
Ştefania Oproescu este un editorialist de mare talent.
Inteligenţa, promptitudinea, umorul tandru şi ironia vitriolantă, spiritul polemic, intransigenţa, un deosebit simţ al limbii – iată doar câteva din calităţile acestui autor care s-a hotărât să-şi adune editorialele din Oglinda literară, scrise şi publicate în perioada august 2011 –iulie 2015 sub un titlu uşor derutant, Dezordinea galopului (Editura ATEC, Focşani, 2015).
Titlurile articolelor sunt edificatoare, vorbind ele însele despre subiectele abordate, păstrându-şi totuşi necesara zonă de mister care ne obligă să citim mai departe, să vedem despre ce e vorba în discurs. Titluri precum Titanic fals, Portocala de plastic, Dezordinea galopului, Lecturile elefantului de la Loto, Despre tradiţie sau dacă mănâncă pisica muştar, Aici sunt filosofii dumneavoastră!, „Cântecul căţelei” şi lătratul degeaba, Anul acesta se poartă Brâncuşi, Papionul şi rezonul, Liberatorul sunt irezistibile, multe şocante, ce invită direct la lectură imediată.
Evident toate aceste titluri sunt aluzii la alte formulări, multe celebre. Ştefania Oproescu este un moralist care nu ţine predici, nu moralizează, ci lasă cititorul să ia, maieutic, atitudinea adecvată unei situaţii, unui fapt de viaţă.
Structura textelor e inedită: toate încep cu un „chapeau” care trimite sau nu la textul propriu-zis, aşa cum o teoremă trimite la demonstrarea ei; alteori textul cules cu aldine este conclusiv, demonstraţia textului ce urmează oferind alte argumente posibile, întărind afirmaţiile iniţiale.
Autoarea nu ezită să înfrunte celebrităţi, dacă simte că ea are dreptate (Gabriela Melinescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Mircea Dinescu, Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăiele, Gheorghe Visu, Marin Moraru, Florin Zamfirescu).
Cartea nu e însă scutită de unele neglijenţe şi/sau inexactităţi inexplicabile: Stendhal e născut într-adevăr în secolul al XVIII-lea (în anul 1783), dar nu cred că, la mai puţin de 17 ani, putea scrie aforisme memorabile. El aparţine, orice s-ar spune, secolului următor… Forma „repercursiuni” este incorectă: termenul corect este „repercusiuni”. După cum preoţii s-ar supăra pe autoare pentru că ne obligă să trecem „în nefiinţă” şi nu „în eternitate”. Asta ca să găsim pete şi în soare…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.