„SUNT UN SCULPTOR CARE VISEAZĂ CATEDRALE GOTICE; SAU UN ICONAR CARE VISEAZĂ VORONEŢUL”
„SUNT UN SCULPTOR CARE VISEAZĂ CATEDRALE GOTICE; SAU UN ICONAR CARE VISEAZĂ VORONEŢUL” – Declară scriitorul LUCIAN STROCHI redactorului revistei noastre CONSTANTIN CUCU, într-o convorbire la sfârşit de noiembrie 1996
Constantin Cucu: Îmi permiteţi să vă cataloghez printre scriitorii prolifici: după două cărţi de poezie, apărute într-un interval de doi ani, care se adaugă la anterioarele două volume de proză, respectiv „Penultima partidă de zaruri” şi „Gambit”, aveţi acum sub teasc, cu şanse mari de a ajunge la cititori până la sfârşitul acestui an, un roman. Ce înseamnă pentru un liric, epica de largă respiraţie?
Lucian Strochi: Evident că romanul îşi alege legile lui severe, rigorile sale canonice, indiferent de „formulă”. Un roman te consumă mai mult decât o poezie. Numai că poezia se scrie mai rar, pentru că are nevoie de arcul electric divin. Ca să răspund direct la întrebare, aş spune că prozatorul e ajutat permanent şi necondiţionat de poet. Un poet are simţul limbii mult mai dezvoltat, un ritm în sânge, un auz perfect. Prozatorul are însă o viziune integratoare coerentă. Dar şi unul şi celălalt se întâlnesc sub zodia Metaforei. Recitit cu atenţie, Rebreanu, cel mai anticalofil prozator al nostru, ne va oferi certitudinea unui mare creator de metafore. În fine epopeea e deopotrivă roman şi poezie lirică. Această unitate a fost distrusă de creatorii de geniu ai Italiei, în Renaştere. Dar, de la Gogol, cel care şi-a subtitrat romanul său Suflete moarte, „poem”, asistăm în timp la un efort de „reconciliere genetică” între poezie şi proză. Cred că romanul Cicatricea reuşeşte această conciliere, fiind, între altele, o sinteză de mituri, balade şi simboluri româneşti şi străine. Apariţia acestui roman cred că va fi o surpriză de proporţii pentru cititorii mei. Asta judecând după un sondaj de opinie sui generis… Totuşi, acum încerc să „uit” acest roman în favoarea altora.
Constantin Cucu: Să înţeleg că veţi abandona poezia? Nu uitaţi că sunteţi dator cititorilor cu un volum de sonete, bună parte publicate în chiar revista ASACHI…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.