Mihai Horga este un personaj boem, romantic, sentimental, dar şi sarcastic, pamfletar, insistent, incomod, adesea cu mult umor şi fină ironie.

Un poeta vates, un poet tribun, fiind atent la tot şi la toate, proclamându-se o voce distinctă, o conştiinţă a cetăţii.

Tipul acesta a cam dispărut din peisajul poeziei române contemporane, era un tip comun la paşoptişti, lampadoforii, cei care întemeiau, prin revoluţii, o limbă şi o naţiune.

Acum poezia se obiectivează, „eul liric” părăseşte atât „eul”, cât şi „liricul”, devenind  aproape impersonal.

Din acest punct de vedere, textele lui Mihai Horga par curioase, venind dintr-un alt timp, chiar dacă subiectul este extrem de actual.

Îşi iubeşte colegii, oraşul adoptiv, Romanul, are o stimă deosebită, imnică faţă de valorile reale ale neamului.