Secrete din atelierul de creaţie: Sonetul prinţului negru (VII-italian)
SONETUL PRINŢULUI NEGRU1 (VII-ITALIAN)
Mi-e sângele coclit2, ducând povara
De-alese neamuri, seminţii păgâne.3
În gânduri vin, de-aceea, să se-ngâne
Blestem şi-alint, cântarea şi ocara.4
Icoane arse-mi sunt de-atunci stăpâne,5
Iar braţul ros de-atâtea lupte:6 nara7
Adulmecă din trestii prada, fiara,8
Dar somnul poartă amintiri de zâne.9
Se-nvălmăşesc banchete10 şi turnire,11
Tocite cărţi12 în turn de mănăstire,13
Castele,14 munţi,15 câmpiile asire,16
Fiorduri clare,17 râuri, lacrimă18 şi ştire,19
Amant tăcut,20 logodnic,21 frate,22 mire23
Şi toate – aşteaptă-n versuri mântuire.24
SONETUL VII1
1 În penultima versiune s-a numit „Sonetul prinţului negru”.
2 sângele coclit – cocleala este un carbonat bazic de cupru, de culoare verde, cu un gust extrem de neplăcut, toxic. Sintagma sânge coclit mi-a venit, în copilărie, din două direcţii: prima, atunci când am auzit expresia sânge albastru. Am luat această expresie ad litteram şi mă întrebam cum de poate exista, la un om, un asemenea sânge. Mi s-a explicat că e un sânge nobil, că e o expresie, dar că, de fapt, şi nobilii au sângele tot roşu. Curios, dar, pe atunci, credeam că a avea sânge albastru este un defect, nu o calitate; a doua impresie (direcţie) mi-a fost dată de tulpinile florilor pe care le rupeam: îmi lăsau în mână un soi de sânge verde. În fine, în anii din urmă, suferind de o dislipidemie, la/pentru analize mi se recolta un sânge aproape negru. De aici, din diferitele culori pe care le poate avea sângele, s-a născut sonetul VII. Coclit se asociază sonor şi cu clocit. Impresia este de ceva prea vechi, lăsat (uitat) prea multă vreme, fără vreo utilizare.
3 de-alese neamuri, seminţii păgâne – un sânge vechi este un sânge obosit, încărcat de prea multe amintiri, chiar dacă el a fost purtat de neamuri alese sau de conducători ai unor seminţii păgâne.
4 blestem şi-alint, cântarea şi ocara – există, la multe popoare, credinţa că sângele vorbeşte. Nu mă refer, desigur, la sângele prelevat ca probă judiciară, la gene, la amprente etc. Sângele vorbeşte: trebuie doar să ştii să-l asculţi. O spune impresionant Shakespeare; o spune inspirat şi Lucian Blaga, în câteva poeme. Există şi expresia glasul sângelui.
5 stăpâne – sângele nu vorbeşte numai cu/prin cuvinte, ci şi prin imagini. Icoanele arse care sunt stăpânele imaginaţiei poetice (poetului); provin tocmai dintr-o prea veche memorie, atât de veche, încât dispar şi contururile, nu doar culoarea, cea care se estompează prima. Amintirea este, desigur, temporală ; ea funcţionează şi spaţial, întocmai ca depărtarea şi apropierea de un obiect de un alt obiect.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.