UN HERACLITIC: ŞTEFAN PRUCKNER BARTUSEK

pruknerE greu de strâns sub o aceeaşi umbrelă toate tendinţele plastice pe care le-a încercat, suferit, experimentat şi realizat, în cele peste zece mii de tablouri realizate până acum pictorul slovac Ştefan Prukner Bartusek.

Diversitatea „influenţelor” este dezarmantă pentru orice critic: de la radiografia pampei şi culorile tari ale Ecuadorului, de la muralismul mexican a lui Siqueros, Ribera sau Orosco până la ironia înaltă şi tragică a lui Cervantes sau corosivă a lui Hasek; de la melancolia neagră, absurdă, labirintică şi concentraţională a unui Kafka până la iluminarea lui Rouault.

Găsim sugestii plastice venite de la vechile lăzi de zestre săseşti, de la hieratismul şi severitatea icoanelor pe lemn moldoveneşti, de la vitraliile catedralelor catolice, gotice.

Pe alt plan: farsa tragică, ironia subţire, umor gros, de sorginte folclorică. Zâmbet reţinut, grimasă, rânjet. Van Gogh, Gauguin, Salvador Dali, Seurat. Artă naivă românească de tipul Nicodin sau Petru Vintilă.

O bucurie sălbatică, primitivă, uneori infantilă, îi traversează opera. Artistul îşi găseşte, în însuşi actul pictării, justificarea ontologică şi gnoseologică. Impresionism, expresionism, postexpresionism, postmodernism.  O istorie ilustrată, vie, a picturii europene.