ISTORII VIITOARE (TANKA)

Trenuri grăbite1

Gări fără minutare 2

fluvii umane3

două poveşti nescrise 4

asia5 europa 6

Lucian Strochi

ISTORII VIITOARE

trenuri grăbite1   – japonezii au unele dintre cele mai rapide trenuri din lume.

gări fără minutare 2 –precizia mersului trenurilor este incredibilă. Prin urmare în gări ceasurile devin inutile, „fără minutare”.

fluvii umane3  – pentru un european, staţiile de metrou şi  de tren par invadate de oameni care formează adevărate maree sau fluvii umane.

două poveşti nescrise 4  – probabil e vorba de cele două Japonii – o Japonie tradiţională, cea a ceremoniei ceaiului, a ikebanei, o Japonie „răbdătoare” şi o alta „grăbită”, aflată în plină informatizare  şi automatizare. Curios poate pentru un european, cele două Japonii nu se contrazic, ci se completează, rezultând o civilizaţie interesantă, originală, concurând alte civilizaţii milenare, cum ar fi în primul rând cea chineză.

asia5 europa 6   – Japonia este cea mai „europeană” ţară asiatică. Şi aşa cum plăcile tectonice ale Eurasiei acţionează, sudura dintre civilizaţii este absolut remarcabilă. Japonia importă şi exportă cultură cu o uşurinţă unică.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7

IMPERIU (TANKA)

soarele roşu1

şi o ţară2 se roagă3

drapele sacre4

doare lumina5  priviri6

şi visuri kamikaze7

Lucian Strochi

IMPERIU

soarele roşu1  – am convenit că soarele roşu este prezent pe drapelul Japoniei.

şi o ţară2 – e vorba desigur de Japonia.

se roagă3   – e vorba probabil de un episod din cel de al doilea război mondial, Japonia trecând prin multe clipe dificile.

drapele sacre4   – orice drapel este sacru, dar sacralitatea se accentuează în vreme de război.

doare lumina5 – e greu de spus despre care lumină este vorba: despre lumina degajată de explozia atomică de la Hiroshima şi Nagasaki? De lumina din ochii pilotului orbit de reflectoare şi de focurile antiaerienelor ? De lumina din ochii oamenilor simpli care îşi văd distrusă ţara?

priviri6   – acelaşi lucru. Privirea nu se poate odihni, vede doar dezastre.

şi visuri kamikaze7  – literal, kamikaze înseamnă „vânt divin” şi se referă la un episod din cel de al doilea război mondial, când, în disperare de cauză, piloţii niponi efectuau atacuri sinucigaşe asupra navelor americane. Termenul de kamikaze se referă atât la avion, cât şi la pilot şi acţiunea sa.  Un termen asemănător este banzai, care se referă tot la o sinucidere, dar diferenţa dintre kamikaze şi banzai se referă la scopul acţiunii. În primul caz e vorba de un ipotetic succes militar asupra adversarului, în timp ce banzai se referă la o moarte eroică, în locul unei predări ruşinoase. De altfel greu de înţeles pentru europeni este şi sinuciderea ritualică prin seppuku. Codul Bushido este cel care impune ca loialitatea şi onoarea să fie mai presus de viaţă. Termenul de kamikaze se traduce prin vânt divin, kami însemnând Dumnezeu, spirit sau divinitate, iar kaze înseamnă vânt. Termenul a fost folosit după două taifunuri din 1274 şi 1281, care au dispersat flota mongolă în timpul invaziei mongole în Japonia.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

STAMPA JAPONEZA (TANKA)

şi fără Fuji1

mi-e greu cu zăpezile2

privire sacră3

stau cu zeii la masă4

beau sake5 fără tine6

Lucian Strochi

STAMPĂ JAPONEZĂ

şi fără Fuji1 – Fuji este muntele sacru al japonezilor. A urca pe Fuji este echivalent cu a te duce la Mecca sau Ierusalim. Fuji este cel mai înalt munte din Japonia şi impresionează prin forma sa piramidală, precum şi prin faptul că apare tot timpul cu vârful acoperit de zăpadă.

mi-e greu cu zăpezile2  – fiind o ţară muntoasă (peste 80% din teritoriul ţării e acoperit de munţi), zăpada este o problemă în Japonia.

privire sacră3nu ştim dacă privirea nu e îndreptată spre Fuji şi în acest fel înţelegem atât sacralitatea privirii, cât şi regretul de a nu urca decât  cu privirea pe muntele sacru.

stau cu zeii la masă4zeii fac legătura între sacru şi munte. Adesea lăcaşul zeilor este muntele.

beau sake5sake este băutura tradiţională a japonezului şi se obţine din orez fermentat.

fără tine6 – abia acum înţelegem sentimentul de regret, de singurătate, provocat de absenţa iubitei.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

LUMEA CA TEATRU (TANKA)

LUMEA CA TEATRU1

kabuki2 şi no3

măşti noi şi vechi pe stradă4

o plecăciune5

faţa râde6 o grădină7

pepene8 felinare9

Lucian Strochi

LUMEA CA TEATRU1

kabuki2 –este unul dintre cele trei mari stiluri de teatru japonez, împreună cu şi bunkaru, jucată doar de actori. În perioada Genroku (1688-1704) era deja o formă de teatru cu reguli precise, iar în perioada Edo (1688-1868) a devenit cea mai populară formă de teatru. Numele de kabuki a fost ales pentru că avea conotaţii cu „şocant”, „neobişnuit”. Este un spectacol total, care cuprindea şi scene senzuale şi erotice. În 1688 existau trei tipuri de spectacole kabuki: jidai-mono (teatru istoric), sewa-mono (piese casnice) şi shosagoto (dansuri). În secolul XVIII, regizorul Shozo Namiki a inventat scena turnantă, iar cu o sută de ani înainte s-a folosit cortina şi  scena auxiliară hanamichi, care leagă scena principală de mijlocul sălii. Partea din stânga a scenei (din sală partea dreaptă) se numeşte kamite  şi este locul de onoare, fiind folosită de personajele  principale, oaspeţi, alte persoane importante. Partea din dreapta scenei numită shimote este locul ocupat de personajele secundare, servitori; majoritatea intrărilor pe scenă au loc din partea această folosind kanamichi. Costumele sunt elegante pentru jidai-mono, obişnuite, comune pentru sewa-mono şi foarte vii pentru shosagoto. Perucile funcţionează ca un cod al vârstelor şi al statutului social.

şi 3 sau noh este o formă de teatru tradiţional. Păstrează ritualul străvechi, reflectând o viziune existenţială budistă. Actorii sunt sacerdotali, jucând rolul de mesageri ai zeilor şi ai oamenilor. Protagonistul se numeşte shite, iar antagonistul waki şi apare costumat adesea ca preot. Important este corul, format din 6-8 persoane. Limbajul e poetic, aforistic, iar mişcările studiate, ritualice. Formele principale de teatru sunt dengaku nō (un dans ritualic, tematic, geometrizat) şi sarugaku nō (spectacole umoristice). Ambele stiluri foloseau măşti care îşi avea originea în teatrul antic japonez numit gigaku. Spectacolul se compunea din piese scurte, distractive (kyogen) şi din piese mai lungi, serioase. (Se remarcă asemănarea dintre teatrul şi teatrul antic grec).

măşti noi şi vechi pe stradă4 – teatrul este o lume, reflectă viaţa, prin urmare poate fi găsit şi pe stradă. Invers, strada este un spectacol cu măşti.

o plecăciune5 – „plecăciunea” este o formă de respect, dar permite şi schimbarea expresiei: aceeaşi mască devine, prin plecăciune, veselă.

faţa râde6 – rezultatul plecăciunii.

o grădină7 – grădina este o scenă a vieţii japonezului.

pepene8 – pepenele aparţine tuturor zonelor climatice. El devine şi o mască sau un felinar, dacă i se scobesc ochii şi gura şi i se pune înăuntru o lumânare.

felinare9 – felinarul este un element specific peisajului nocturn japonez.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

BASARABIA (TANKA)

Basarabia1

o ţară fără ţară2

cu eroi tineri3

viaţa râde adie4

vise5 şi patru cetăţi6

Lucian Strochi

BASARABIA

Basarabia1  – această tanka demonstrează că realităţile pot fi şi altele decât cele nipone. Când am auzit prima dată cuvântul Basarabia în copilărie am remarcat că acesta conţine de patru ori vocala „a”. Peste câţiva ani am citit un poem despre Basarabia în care un poet vorbea, spre uimirea mea, de cei patru „a” din cuvânt, pe care îi considera patru cetăţi. Nu mai ştiu nici cine era autorul, nici cum suna poemul, dar faptul că observasem un lucru demn de a fi pus într-o poezie m-a tulburat. Am citit acest cuvânt jucându-mă cu el în varii moduri: Basarab ia, Bas Arabia, ba sar abia… Poate pentru că acest cuvânt era prohibit la noi. Am râs totuşi atunci când l-am găsit scrie totuşi într-o gazetă sportivă. Îl purta o baschetbalistă care se numea Ştefania Basarabia (nu cred că mă înşel).

o ţară fără ţară2  – basarabia se caută şi mai devreme sau mai târziu va avea şi ea o ţară.

cu eroi tineri3  – basarabenii tineri sunt cei care vor determina o nouă ţară în hotarele ei fireşti.

viaţa râde adie4  – trebuie să fim optimişti, vântul schimbării deja adie.

vise5 – deocamdată unirea este doar în visele noastre. Dar cel mai adesea visele devin realitate…

şi patru cetăţi6  – cele patru cetăţi „tradiţionale” sunt Hotin, Soroca, Tighina şi Cetatea Albă.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

PEISAJ JAPONEZ (TANKA)

pagodă veche1

o tânără gheişă2

două suflete3

 

eu iau o rază roză4

şi beau un ceai5 fără tine6

Lucian Strochi

PEISAJ JAPONEZ

pagodă veche1  – deşi pagoda este  întâlnită în toată Asia de sud-est, în China, pentru peisajul japonez pagoda este un element important.

o tânără gheişă2 – probabil era vorba de o shikomi (shikomiko, shitajiko) adică o  gheişă aflată într-o primă etapă de iniţiere, cea de servitoare.

două suflete3 – nu ştim cine sunt cele două suflete: poetul şi gheişa, poetul şi iubita, gheişa şi un iubit secret al ei…

eu iau o rază roză4 – rozul este o culoare considerată de japonezi delicată şi subtilă. Folosirea pronumelui personal în tanka şi haiku este destul de rară.

şi beau un ceai5 – ceaiul este pentru japonez un lucru esenţial, mai important decât o masă de prânz, de exemplu.

fără tine6 –acest „tine” poate fi iubita sau o cititoare oarecare. „Atmosfera” este de stampă japoneză.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

MEDITATIE (TANKA)

meditaţie1

sabie2 şi lacrimă3

o diademă4

totuşi soare răsare5

visele6 apei7 roşii8

Lucian Strochi

MEDITAŢIE

meditaţie1 – corespondentul japonez ar fi wabi, dar el este o categorie specifică pentru haiku.

sabie2  – aluzie la mitul întemeierii Japoniei: o sabie înfiptă în apa mării. Există în Japonia un cult al săbiilor de samurai, unele fiind transmise din generaţie în generaţie, timp de sute de ani.

şi lacrimă3 –cealaltă componentă a mitului: la „scoaterea” sabiei au căzut patru picături care au format cele patru insule principale ale arhipelagului nipon. Dacă românii au binomul „râsu’ – plânsu’ ” ca atitudine fundamentală, japonezul are lupta şi lacrima.

o diademă4 –această diademă poate însemna o încununare şi o încoronare.

totuşi soare răsare5 –aluzie la numele perifrastic al Japoniei „Ţara soarelui răsare”.

visele6 – visele, ca fiice ale imaginarului, pot face orice.

apei7 – apa este fundamentală pentru Japonia.

roşii8 – nu ştim dacă visele sunt roşii sau apa e roşie. Oricum roşul este o culoare duală, contradictorie, simbolizând atât viaţa (culoarea fructelor coapte), cât şi moartea (culoarea sângelui scurs).

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

CEREMONIA CEAIULUI (TANKA)

evantai roşu1

cha no you2 şi kimono3

seară de vară4

 

o floare5  o gheişă6

iubire şi lacrimă7

 

 

CEREMONIA CEAIULUI

 

evantai roşu1  – evantaiul este un termen cu un extraordinar câmp simbolic, asociindu-se cu oglinda, masca, paravanul, mătura, pana, frunza, stampa. Este un simbol ambivalent: potoleşte arşiţa, dar şi aţâţă focul. Evantaiul este şi un obiect de comunicare aşa cum sunt steagurile în comunicarea navală. Evantaiul roşu poate fi şi imaginea unei săbii (spade), aşa cum apare într-un text de-al meu mai vechi: „în mână port un trandafir sau spadă/ sau altfel spus un evantai de sânge”. Evantaiul apare şi ca o pavăză împotriva spiritelor rele. În Japonia el apare împodobit cu mitsu-to-moye tricolor, variantă ternară, aceasta, al yin-yangului chinez, cu virtuţi protectoare.

cha no you2 – în traducere ceremonia ceaiului, un ritual străvechi, care include şi arta aranjării florilor, adică ikebana.

şi kimono3  – kimonoul este costumul naţional al Japoniei. La origine cuvântul kimono înseamnă lucru de îmbrăcat (ki –a îmbrăca, mono –lucru). Kimonoul este format din piese multiple de material sub forma literei T, aşezat în aşa fel, încât tivul să ajungă la glezne. Kimonourile sunt înfăşurate strâns în jurul trupului, cu partea stângă peste cea dreaptă (cu excepţia înmormântărilor). Sunt prinse cu o centură numită obi legată la spate cu o  fundă. Kimonoul se poartă cu încălţăminte tradiţională (zori sau geta) şi şosete (tabi). Înainte de secolul XVIII se folosea kosode (un kimono cu mâneci scurte). Kimonoul ceremonial al bărbaţilor este confecţionat din mătase neagră numită habutae şi e decorat în alb cu blazonul familiei.

seară de vară4 – kimonoul se poartă de obicei din iunie până în septembrie. Se foloseşte obligatoriu în ceremonia ceaiului.

o floare5  – de obicei florile sunt cele din stampe: floarea de cireş, de prunişor, de cais sau crizantemă.

o gheişă6  – gheişa (gensha) înseamnă artistă, persoană a artelor, numită şi geiko sau geigi. Este o doamnă de companie, dansatoare, interpretă de artă tradiţională. După Restauraţia Meiji (1868) gheişele au devenit şi prostituate de lux. Au  existat şi gheişe bărbaţi (hokan) până pe la 1800. Gheişele poartă kimono.

iubire şi lacrimă7 –gheişele sunt „făclii ale iubirii”, cucerind prin feminitatea lor accentuată şi autentică. Ultimul vers se referă poate şi la condiţia lor tragică: sunt iubite, dar nu pot iubi.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică silabe terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

MIT (TANKA)

amaterasu1

o naştere uşoară2

două japonii3

 

poveste fără poveşti4

eredităţi nipone5

Lucian Strochi

 MIT

amaterasu1  – Amaterasu (Amaterasu-o-mi-kami sau Ohiru-menomuchi-no-kami) este, în mitologia niponă, zeiţa soarelui şi cea mai importantă zeitate şintoistă. Asupra originii sale, există două variante. Prima, conform cronicii Kojiki (712), Amaterasu s-a născut din ochiul stâng al zeului Izanagi în timp ce acesta se purifica ritual într-un râu după ce vizitase iadul (unde fusese să îşi caute nevasta decedată). A doua, conform cronicii Nihon shoki (720), Amaterasu s-a născut în urma relaţiilor sexuale dintre zeul Izanagi şi zeiţa Izanami. Amaterasu a devenit stăpâna Paradisului (Takamagahara). Este sora lui Susanoo, zeul furtunii. Amaterasu l-a trimis pe nepotul ei NInigi-no-Mikoto să aducă pacea în Japonia şi i-a oferit trei obiecte sacre numite „Comorile imperiale ale Japoniei”: sabia Kusanagi, oglinda Yata no kagami şi bijuteria Yasakani no magatama. Se consideră că Jimmu, primul împărat al Japoniei a fost un descendent al lui Ninigi -no –Mikoto. Întrucât limba japoneză nu foloseşte pronume diferite pentru genuri, nu putem şti dacă Amaterasu este bărbat sau femeie. Totuşi reprezentările plastice o înfăţişează ca fiind femeie. Amaterasu a inventat ţesutul, tehnicile de cultivare a orezului şi a grâului, creşterea viermilor de mătase. Simbolul lui Amaterasu este oglinda.

o naştere uşoară2  – nu ştim dacă naşterea lui Amaterasu a fost uşoară sau ea a născut la rându-i uşor.

două japonii3  – o Japonie este a sabiei, cealaltă a oglinzii. Una este Japonia luminoasă a lui Amaterasu, cealaltă este a fratelui ei Susanoo, întunecată şi capricioasă.

poveste fără poveşti4 – miturile sunt resimţite ca fiind reale. Actuala curte imperială a Japoniei se revendică din Amaterasu.

eredităţi nipone5  – ereditatea este un lucru foarte important pentru Japonia, întrucât ea asigură tradiţia, continuitatea, resimţite de japonezi mai acut decât la alte popoare.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică silabe terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.

IUBIRE (TANKA)

 

buze pecete1

vânătă privirea ta2

lumină vie3

luna trece grăbită4

mâna nu o culege5

Lucian Strochi

IUBIRE

buze pecete1   – de remarcat că în aceasta tanka întâlnim toate vocalele limbii române!  Elipsa funcţionează, în locul metaforei nominale buzele fiind o pecete a dragostei, inducând ideea sărutului.

vânătă privirea ta2 – e vorba de întâlnirea dintre roşu şi albastru, roşu fiind expresia imediatului, iar albastru a eternităţii. Privirea vânătă (violetă) este considerată cea mai frumoasă privire. Nu putem şti dacă privirea nu e vânătă şi din cauza cearcănelor apărute din nesiguranţa iubirii.

lumină vie3 –e vorba desigur de lumina din ochi, dar ea poate deveni, conotativ, lumina unei vieţi întregi. Buzele, privirea, lumina sunt de fapt o sinecdocă triplă (parte pentru întreg)

luna trece grăbită4 – distihul desparte subtil o poveste de dragoste trăită intens de indiferenţa lunii, care nu are timp să privească o frumoasă poveste de dragoste ce se petrece sub lumina ei.

mâna nu o culege5  – la rândul lor, nici îndrăgostiţii nu privesc luna, nu au ochi decât pentru ei. Această tanka descrie delicat  şi aluziv o poveste de dragoste. Singurul care vede luna este martorul poveştii de dragoste.

Tanka este scrisă cu silabe japoneze, adică silabe terminate doar în vocale şi respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7.