POVESTE (TANKA)

zeii vin călări1

descinzând din poveste2

luna cască blând3

 

prinţul se întoarce-n mit4

dorm fericiţi copiii5

Lucian Strochi

Poveste 

zeii vin călări1 – în aproape toate miturile de întemeiere e vorba de descălecat şi evident de cai. Mitul de întemeiere al Japoniei este însă altul.

descinzând din poveste2  – dar, oricare ar fi mitul, el este o poveste, o naraţiune îngheţată, non cronologică, opusă istoriei.

luna cască blând3 – dublă personificare. În poezia niponă figurile de stil sunt rare, pentru că se urmăreşte nu ambiguitatea, ci precizia. Luna trebuie văzută însă şi  ca o expresie directă a kigo: luna – mai ales luna plină – este o expresie a verii. Prin lună, prin verb şi adverb întreg peisajul se antropomorfizează.

prinţul se întoarce-n mit4 –prinţul nu are nume, dar putem bănui că este prinţul întemeietor: părăseşte povestea, pentru că ea este efemeră şi  reîntoarce în mir, asigurându-i eternitatea.

dorm fericiţi copiii5  – după un basm, o poveste, copiii pot adormi fericiţi. Această tanka se află sub semnul vocalei „i”. Litera e prezentă în toate versurile, cu excepţia versului trei, care oricum se rupe prin imagine de celelalte. „I” este prezent de nu mai puţin de zece ori în text (zeii, călări, descinzând, din, prinţul, mit, fericiţi, copiii).

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

SFARSIT (TANKA)

otrăvitoare1

ciuperca atomică2

flacără albă3

 

orb lumina zeului4

iar vestejeşte oameni5

Lucian Strochi

Sfârşit

otrăvitoare1   – evident este o tanka care face aluzie la cea mai mare catastrofă abătută asupra Japoniei şi anume lansarea a două bombe atomice în 1945. Otrăvitoare este un termen care rimează cu moartea, întrucât otrăvirea este un proces criminal, anulând viaţa.

ciuperca atomică2 – acest vers care conţine o imagine apocaliptică se leagă logic pe primul şi astfel poate fi citit în lanţ: otrăvitoare ciuperca atomică. Aluzie şi la ciupercile otrăvitoare, care sunt extrem de toxice putând provoca moartea.

flacără albă3 –flacăra albă nu mai e un simbol al vieţii, ci devine unul al morţii.

orb lumina zeului4 – distihul demitizează şi remitizează: zeul care ar trebui să aducă lumină, deci viaţă şi  speranţă oamenilor, aduce lumină, dar este o „rază a morţii”, aşa cum ar spune Eminescu. Orb are aici sensul de nediferenţiat, dar şi necruţător, implacabil.

iar vestejeşte oameni5 – ultimul vers e tragic: oamenii sunt vestejiţi, asemenea plantelor. Moartea e lentă, dar implacabilă. Moartea prin iradiere este cumplită, iar chinurile legate de boală imposibil de suportat. E vorba de o nouă apocalipsă, dar o apocalipsă provocată chiar de om. Există în această tanka şi un joc subtil al vocalelor „ă” şi „o”. „Ă” sugerează flacăra, dar şi ezitarea şi e prezentă în tristih de patru ori (patru e cifra perfecţiunii). „O” care reprezintă rotundul, perfecţiunea, dar şi sfârşitul şi e prezent tot de patru ori, marcând direct şi indirect cuvintele-cheie: otrăvitoare, atomică, orb, oameni.

Şi această tanka respectă structura formală clasică: 5-7-5/7-7 silabe.

ROBOTI (TANKA)

nu oboseşte2

vocea robotului X

ne spune mereu

 

dragostea e unică

te iubesc te voi iubi

Lucian Strochi

 ROBOŢi1  – robotul este o imagine a Japoniei, impresionând prin eficacitate, precizie, economie de gesturi.

nu oboseşte2 –ceea ce deosebeşte un om de o maşină este faptul că aceasta pare a nu obosi. Termenul de robot este de origine slavă (îi aparţine lui Čapek şi vine de la robota= muncă). Există şi în limba română, ca şi verbul a roboti. Dar robotul devine în epoca industrializării şi a informatizării un simbol al Japoniei moderne. Japonezii au introdus roboţi peste tot: în uzine, în restaurante, în hoteluri.

vocea robotului X3 –lipsit de identitate, robotul vorbeşte, conversează. Dar vocea sa este lipsită de inflexiuni: timbru, accent personal, intonaţie. Vocea roboţilor este aceeaşi, ca un reflex al lipsei de identitate.

ne spune mereu4 –roboţii folosesc un limbaj sărac, programat, repetitiv.

dragostea e unică5  – distihul schimba perspectiva: dacă în tristih (terţet, terţină) robotul apare ca un obiect al viitorului, putând prelua muncile repetitive, având capacitatea de a nu obosi (şi a nu greşi!), acum robotul îşi arată limitele atunci când e vorba de cel mai profund sentiment uman. Dragostea. Robotul poate face multe, dar nu poate iubi.

te iubesc te voi iubi6repetarea verbului a iubi la nesfârşit  (chiar dacă e vorba de timpuri diferite), arată falsitatea cuvântului trecut printr-o maşină. Lipsit de sentimente, robotul consideră iubirea un cuvânt oarecare, egal cu alte cuvinte.

Tanka are structura formală clasică: 5-7-5/7-7. Se remarcă frecvenţa neobişnuită a verbului: cinci prezenţe în cinci versuri.

PICTURA VIE (TANKA)

alb pe cer cocori1

pentru cireşi în floare2

senine linişti

 

podul un arc încordat4

pentru aceste săgeţi5

Lucian Strochi

Pictură vie (Tanka)       

alb pe cer cocori1  – e prezent kigo, cocorul fiind un simbol al primăverii nu numai pentru niponi, ci şi pentru noi, europenii, cocorii fiind păsări migratoare şi care se  reîntorc primăvara. Prin cocor am „unificat” de fapt  lumile.

pentru cireşi în floare2  – cireşul în floare este o realitate vizuală mistică a Japoniei. Cireşul Japonez nu fructifică, nu are fructe comestibile, prin urmare admiraţia pentru el rămâne una pur estetică. Am folosit acest al doilea kigo, de data aceasta floral, pentru a întări ideea de primăvară (cocorul devine vizibil şi toamna, când pleacă spre ţinuturi mai calde), dar şi pentru a uni regnurile.

senine linişti3 –această meditaţie admirativă, uşor melancolică permite o relaxare absolută, în contrat cu kami no ku  din prima tanka ce ne oferea imaginea unui război crâncen. De fapt aceste vers ne pregăteşte pentru distihul final, surprinzător.

podul un arc încordat4 – vers conţinând o metaforă lexicală, devenită uzuală, previzibilă prin folosire (arcele podului, podul ca un arc peste ape, podul arcuit etc.)

pentru aceste săgeţi5surpriza acestei tanka este acest ultim vers, ambiguu, folosind un kenyogen interesant. Arcul poate fi atât al podului, dar poate fi şi un arc de luptă, obligaţi fiind la această interpretare prin prezenta săgeţilor din acest vers. Săgeţile de pe pod pot fi cele trase de arcaşi într-o luptă pe pod (multe lupte se desfăşoară pentru cucerirea unui pod), după cum cocorii pot fi săgeţi pe cer lansate de pe un pod arcuit. În fine, podul poate fi privit cu atâta intensitate, încât să devină un arc pentru săgeţile din privirile noastre.

Şi această tanka respectă condiţia formală a speciei în ceea ce priveşte versul şi numărul silabelor: 5-7-5 /7-7. În plus, poemul nu are decât un verb şi acela la participiu (încordat), devenit adjectiv.

DINASTIE (TANKA)

steaguri  şi  oameni

caii-şi nechează moartea3

făclii  strigăte4

 

se naşte-o dinastie5

azi  vei  muri  împărat6

Lucian Strochi

Dinastie1   – poate că acest cuvânt este coloana vertebrală a Japoniei. Istoria ei trebuie înţeleasă ca fiind o succesiune de dinastii; împăratul trebuie înţeles ca piatra de temelie  şi piatra celestă a acestui neam.

steaguri  şi  oameni2 –această tanka este un ecou direct al unui film pe care l-am văzut în 1980 şi care se numeşte Kagemusha. (Umbra unui războinic) de AKIRO KUROSAWA. Dincolo de ineditul unui poveşti  cu sosii, cu un prinţ carismatic care vrea să-şi ascundă timp de trei ani moartea, pentru ca clanul său Takeda să reziste, rămân imaginile uluitoare ale oamenilor şi steagurilor aflate într-o dinamică extraordinară, într-o viermuire ce te face să înţelegi abia acum războiul. Abia atunci am înţeles importanţa steagurilor şi nu privind parade şi mitinguri festive.

caii-şi nechează moartea3 – nu ştiu de ce, într-un război, nu moartea oamenilor, ci a cailor m-a impresionat cel mai mult. Poate pentru faptul că aceste animale nobile nu ucid, dar sunt ucise. Poate pentru că nu se pot apăra şi nu pot trăda. Evident, mă refer la imaginile războiului văzute de mine în filmele „de război”.

făclii  strigăte4 – kami no ku  se termină tot cu imaginile vizuale şi auditive ale războiului. Focul din vatră devine făclie, vorba domoală, dialogul devine strigăt.

se naşte-o dinastie5 – gustul amar al unui război este moartea  şi naşterea unei lumi, a unei dinastii. Învingătorul ia totul, cel puţin până la următoarea bătălie. Distihul final  shimo no ku (versurile de jos), rupe brutal imaginea războiului, permiţând meditaţia şi contemplaţia.

azi  vei  muri  împărat6 –concluzia e ambiguă, conţinând  un inedit kenyogen : nu ştim dacă e vorba de moartea, în această luptă, a învingătorului ajuns împărat prin victoria armatei sale, dar plătind cu viaţa preţul acestei victorii sau e vorba de naşterea unei noi dinastii.

Aceasta tanka are structura formală clasică: 5-7-5 /7-7.

Lucian Strochi – despre tanka (3)

Tanka clasică şi postclasică a folosit cu moderaţie figurile de stil: makura-kotoba (perne-cuvânt) metafore-metonimii şi epitetele, ascunse sau nu, precum şi kenyogen (cuvinte cu mai multe sensuri, calambururi şi ligamente). Renga apare acum fiind o poezie legată sau un poem în lanţ, care constă în participarea mai multor autori la un singur text. (Adolescent fiind am încercat şi eu procedeul, adăugând câte un vers la altele deja scrise, dar secrete, acoperite. Rezulta adesea o poezie surprinzătoare.)

Tanka se compune din kami no ku (versurile de sus) adică tristihul 5+7+5 silabe şi shimo no ku (versurile de jos), adică distihul final de  7+7 silabe.

Măcar formal kami no ku coincide cu haiku. De fapt primul tristih din tanrenga (renga scurtă) se numea hokku. Alături de renga serioasă a apărut şi renga hazlie (haikai-cho-no  renga).

Un orientalist francez (MICHEL REVON) a precizat sensul triadei  hokku – hai-kai – haiku: hokku desemnează forma, haikai –fondul, iar haiku  atât forma, cât şi fondul. 

Lucian Strochi – despre tanka (2)

Cel mai vechi florilegiu nipon este Manyoshu –Culegere a celor zecii mii de foi (generaţii). Antologia cuprinde 4496 de poeme, din care 4173 sunt tanka, 61 sedoka şi 262 mai lungi, dar niciunul nedepăşind 150 de versuri.

Antologia Manyoshu  cuprinde 561 de autori, dintre care 70 sunt femei, dar există şi numeroase poeme anonime.

Lirica din perioada Nara se caracterizează prin makoto (sinceritate). Primii poeţi „identificaţi” sunt cei Cinci oameni mari din Manyo (Manyo no gotaika): KAKINOMOTO NO HITOMARO, YAMABE NO AKAHITO, YAMANOUE NO OKURA, OTOMO NO TABITO ŞI OTOMO NO YAKAMOCHI.

Dintre poete se reţin: prinţesa NUKADA, doamna OTOMO din SAKONOUE şi doamna KASA, toate scriind tanka de dragoste.

Lucian Strochi – despre tanka (1)

Tanka este o poezie cu formă fixă, una dintre cele mai vechi din literatura japoneză, care constă din cinci unităţi cu versuri de 5-7-5/7-7 silabe. Partea care conţine 5-7-5 se numeşte kami-no-ku (fraza superioară), iar cea care conţine 7-7 se numeşte shio –ku (fraza inferioară). Tanka este mai veche decât haiku. Cele mai vechi tanka se numeau hanka (poem răsturnat), pentru că era de fapt o adiţionare plus concluzie la o chōka.

În era Heian a apărut renga ca un joc. Cineva recita sau crea un kami-no-ku sau shimo-nu-ku şi cerea celuilalt participant să adauge   alte versuri.

Tanka este o poezie scurtă (doar 31 de silabe) fiind întrecută doar de haiku (17 silabe). Forma populară predilectă a liricii populare japoneze este dodotsu –un catren de 26 de silabe (7+7+7+5). În secolul XI se impune imayo-uta (cântece de acum), un poem în patru versuri, fiecare de 12 silabe, cu o cezură după primele 7 silabe, acelaşi tipar folosit şi în ko-uta, mici cântece din perioada Muromachi.