Vasile Doru Ulian este un eleatic, pregătindu-şi îndelung, profesionist, atent la fiecare detaliu, tablourile şi, desigur, expoziţiile. Din această cauză, precum şi dintr-o neîncredere în cotidian, în festivisme de orice fel, Doru Ulian nu înregistrează, la o vârstă a deplinei maturităţi biologice şi artistice, decât 13 „personale”.

Dar, trebuie s-o recunoaştem, toate expoziţiile sale s-au constituit în reale evenimente culturale, fie că locul ales s-a numit Bucureşti, Bacău, Piatra-Neamţ, Iaşi sau Bayonne.

Dacă ar fi trăit în alt secol, Ulian ar fi fost un anluminist, decorind cu har şi cu migală, „codex”-uri aurite, cărţi sfinte, cărţi de înţelepciune. Aparent, Doru Ulian este un miniaturist, provenit din arta pointilistă a lui Georges Seurat sau Camille Pissarro. În realitate însă, tablourile lui Doru Ulian uimesc prin aerul lor proaspăt, reavăn, rece, de primăvară timpurie sau de toamnă târzie, când frigul mai muşcă frunza, colorând-o. Dintr-o altă perspectivă, cea a „Sihlelor”, Ulian este un romantic, continuând arta unui Caspar David Friedrich.