Născută în ultima zi de martie a anului 1953 în Urziceni, județul Ialomița, pictorița Violeta Dinu este absolventă a Facultății de Arte plastice Iași – clasa prof. Dan Hatmanu și Ștefan Hotnog (1975) și a Institutului de Arte plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1983), secția de muzeologie.

Această dublă specializare i-a permis să atace problemele artei din unghiuri inedite, ca insider (critic, custode, restaurator, organizator de expoziții) și ca outsider (artist al imaginii, căutând mereu întrebări și răspunsuri fundamentale).

Violeta Dinu crede că pictura este un ceremonial și un ritual. Își pregătește cu minuțiozitate pânza, e atentă la toate amănuntele considerate adesea ca fiind exterioare tabloului, dar, când inspirația vine, lucrează rapid, de parcă ar lucra o frescă.

Îndrăgostită de oameni și mai ales de omenesc, Violeta Dinu cultivă cu succes dificila temă a portretului, proba cea mai dificilă, de maturitate a unui artist. Autoportretul său e grav, fără a fi dramatic, ascunzând în el un aer de firesc și de voioșie.

Arlechinii săi sunt personaje cotidiene, fac parte din suita artistei. Pot fi vizitatori sau colegi, persoane pasagere sau din realitatea imediată. Un zâmbet scurt, enigmatic,o ușoară tristețe, care, fără a fi metafizică, te tulbură, te sustrage cotidianului, diurnului.

Spirit polemic, de replică, Violeta Dinu atacă cu curaj o altă temă și ea extrem de dificilă și din această cauză, extrem de rar cultivată de artiști.

Pictorița se simte bine în mulțime, atât ca trecător anonim, cât şi ca martor sau chiar amfitrion.