SONETUL LUNII (86)
Vin caii lumii-n ceruri să mai pască
Albastre ierburi din tăcute focuri;
Din lună-și fac râzând zeii brelocuri…
O-așteaptă lupii răbdători să crească.
Mereu cuprinsă-i noaptea de amocuri
Și uită-atunci să își mai pună mască…
Din goluri, dintre nouri, vrea să nască
Mirări și spaime, bucurii pe-alocuri.
SONETUL RAVNITEI BIBLIOTECI (84)
natura e umbra unei biblioteci
cărțile-n suluri își amintesc copaci
rânduri se-ndoaie ca vița pe araci
silabele spade se ascund în teci
vin litere-n vârtejuri vii vârcolaci
scrisul se desparte în negre poteci
visările se-ascund în case culbeci
oamenii mării-au rămas fără tălmaci
fără cuvinte suntem omizi gândaci
ciraci stângaci robaci tenaci sub gârbaci
fără aureolă aurolaci
suntem cel mult pe veci reci dieci meteci
secunda se scufundă calm în parseci
ajungem deci în curând cercopiteci
Lucian Strochi
SONETUL HIMEREI (83) E
pentru un vis privire clară trează
pentru speranță pot fi chiar o rază
și pentru noapte cântec de amiază
pentru tăcere o subtilă frază
pentru săraci un om ales de vază
pentru un paști dorită bobotează
pentru lunatici ochiuri cu turcoază
pentru artist subtilă ipostază
pentru timizi o inimă vitează
pentru fecioare chiar o barză brează
hiperbolă timidă sau emfază
un duh romantic sau un film de groază
și pentru-nchipuire dreaptă bază
Lucian Strochi
SONETUL SINESTEZIILOR 79
Te pipăi cu priviri unde sonore
Adulmec gust buimac și cred că-s hore
Albastre și fierbinți secunde-n ore
Vin duhuri sfinte viața să implore
Durerile au devenit minore
Himerele îmi sunt de-acum tutore
Mi-s simțurile toate carnivore
Și verdele mai vrea să mă devore
Degetu-n mare plin e de glagore
Și mă întreb timid dacă Tagore
Iubit mai este astăzi de Lenore
Nu știu dacă mai sunt în Singapore
În Insulele-Azore sau Comore
În parfumatul suflet totul dor e
Lucian Strochi
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.