Sunt cavalerul trist al tristei figuri²,

Păzitorul onoarei şi-al iubirii,

Amantul desfrânat  şi tandru³–al firii⁴

Şi port, drept veşminte, cuvinte, armuri.⁵

Prăsesc numai cai fantomatici şi suri, ⁶

Crinii detest⁷, dar iubesc trandafirii⁸;

Păzesc acasa⁹, bătrânii¹⁰ şi mirii ¹¹

Şi apăr de furi, nevăzute trăsuri¹².

Buimac² se împletesc, spre hanuri, drumuri³;

Oşteni răspund la vagi chemări de goarnă⁴;

Spre vechi cântări şi inima se-ntoarnă⁵

Şi, dinspre deal, coboară ceaţa-n fumuri.⁶

Miroase-a busuioc, a brumă, coarnă⁷

Şi, azi, albastre depărtări par fumuri. ⁸

Toamna se îmbată-n gravele-i parfumuri,⁹

Când, blând, domniţa blondă mustul toarnă.¹⁰

Sarpele – ilustratie de George Romila

Ochi lunecoşi², privirea de omidă³,

Voce şoptită, sâsâind, de şarpe⁴,

Şi mâna răsucită⁵, juri că-i harpe⁶,

Iar trupu-i şui şi strâmb⁷, ca de aspidă⁸.

Arc falnic mi-am făcut din curcubeu².

Puternic sunt, în aurită-armură.

Galben, întorc priviri pline de ură.³

Vrăji vechi, obscure, m-au îngropat în zmeu.⁴

Aş vrea să pot iubi, cum ştiu doar eu,

Cu foc domol şi cald, nu-s doar arsură.

Dar nu-s decât gândac pe arătură⁵

În ochii dragei; dar eu, ca scarabeu⁶

Mărturisesc c-am fost de faţă şi ştiu²,

Cum s-au petrecut toate, ca-n poveste³,

Ca un vis deşirat, tăcut şi saşiu⁴;

Da, totu-a-nceput fără de veste⁵.

Căzuserăm, se vede,-n ambuscadă⁶,

De peste tot veneau, vâjâind, săgeţi.

Şi sânge roş curgea în zăpadă,

Din aer amar⁷, ne certau albi ereţi.⁸

Poartă coroana-n fiecare ceas²

Şi-n fiecare seară – e rege³.

Mândria-l urmăreşte pas cu pas,

Dorinţa ascultată fie-i lege.⁴

Alb se-nclină, gânditori, curtenii.⁵

Nimic nu-l mişcă-n gândul său ciudat:

Nici prinţul, soaţa… negre vedenii

Pe chip i se perindă ne-ncetat.

Orice drum trebuie să ducă-undeva²,

Orice om trebuie să încerce-un drum³,

Chiar dacă decorul e de mucava⁴

Şi praful galben un părelnic, palid fum⁵.

Există încă pete albe pe hartă⁶,

Mai sunt deşerturi⁷ şi junglă⁸ destulă,

Mai sunt şi drumuri ce soarte împarte⁹

Şi zaruri din a omului rotulă¹⁰.

Ar vinde tot: mătăsuri², porţelanuri³, 

Aur curat⁴ sau sarea din bucate⁵,

Munţii semeţi⁶ sau generoase lanuri⁷,

Cuvinte  vii⁸, măreţe sau trucate.

Ar vinde sclavi⁹, cu pieile lucioase.

Sau, arătându-şi, nesupuse, colţii

Fiare¹⁰, sfărmând flămânde, hulpav, oase…

Sau, hâdă, moartea¹¹-aflată-n pragul porţii…

E lumea-nchisă toată într-o carte²:

Nu-i ştiu nici titlul³, nimic despre-autor⁴;

Vag, aurite cuvinte pe cotor⁵

Şi-un fir de sânge⁶ paginile-mparte⁷.

Un gând a pus un semn ciudat în mână²

Şi mâna l-a cioplit în piatră dură³;

Tenace o lucrat o săptămână⁴,

Dar semnul⁵ s-a deschis, închis, armură.⁶