1. Biserica, cimitirul, casa și școala sunt drumuri dus-întors. Biblioteca, nu…
2. Boala deschide întotdeauna două uși: una spre viață, alta spre moarte.
3. Bogat cu adevărat este nu cel care adună, ci acela care are mereu de dăruit ceva celorlalți.
4. Boxeurul a boxat cu umbra până a pus-o la pământ. De atunci nu s-a mai sculat.
5. Bradul nu e brad, decât dacă e alb. Altfel e molid, pin, cedru, zadă sau orice alt conifer.
6. Broasca acuză găina de lipsă de transparență în privința ouălor.
7. Broasca nu e niciodată cheie de biserică.
8. Buruienile rezistă mai mult decât plantele cultivate pentru că nu sunt utile. Când devine buruiană de leac, buruiana ajunge plantă și e pe cale de dispariție.

Lucian Strochi

1. Brațul – vânjos, inima  – vitează. Și ce îi mai trebuie voinicului?
2. Bucură-te dacă ai căzut. Doar așa poți să te ridici sau chiar să te înalți.
3. Bunicii încearcă prin nepoți să-și reamintească propria lor copilărie pierdută…
4. Bunurile pot fi și rele, dacă se adună fără număr.
5. Barbari sunt cei cu barbă. Din cauza asta se bâlbâie (dintr-o teză de bacalaureat)
6. Barca rămâne mijlocul ideal de transport pe apă. Ca dovadă spunem „a îmbarca” nu „a corăbia”, a „învapora” sau „a înnava”.
7. Barza e o ambulanță zburătoare, specializată.
8. Barza s-a dat pe brazdă și acum aduce numai copii frumoși.
9. Biciul lui Dumnezeu – i se spunea lui Attila. Numai că Dumnezeu nu are bici…
10. Biografia unui geniu seamănă uluitor de mult cu cea a unui om obișnuit.  Diferă doar prin câteva date pe care îndeobște le considerăm neesențiale.

Lucian Strochi

1. Banul e cea mai căutată roată. Dar fiecare își dorește ca odată ajunsă la el, roata să se oprească.
2. Banul poate fi citit în cel puțin două feluri: „ba nu” și atunci e o dublă negație, adică o afirmație sau „ba nul” și atunci poate fi o afirmație sau o negație.
3. Basmul începe cu: „A fost odată ca niciodată”. Vreau un basm care să înceapă cu: N-a fost niciodată ca niciodată”. L-am mai citi? L-am mai asculta?
4. Băncile au o memorie excelentă. Numai că memoria lor se măsoară în procente.
5. Bătrânețea e acea stare a omului care îi permită acestuia să întinerească cu fiecare amintire.
6. Bi înseamnă doi. Deci Bibi înseamnă patru?
7. Bibanul este cel mai prețuit pește. Și asta din cauza numelui.
8. Biblioteca e mai vastă și mai fascinantă decât cel mai somptuos Pentru că biblioteca aparține lumii, iar castelul unei familii sau chiar unei persoane.
9. Bineînțeles că sufletul e o parte din trup. Doar că  e un   organ fără formă și de aceea poate îndeplini toate funcțiile.
10. Bogatul poate deveni oricând sărac. Săracul poate deveni bogat extrem de rar. Invers ca la omul deștept și omul prost.

Lucian Strochi

1. Avem nevoie de martori pentru a se contrazice între ei și astfel judecătorul poate judeca sigur și în liniște faptele.
2. Avem nevoie de morală. Fără morală ar dispărea fabula.
3. Avem pretenția adesea că am terminat mai multe lucruri decât am început.
4. Ă este un A mai bogat și mai friguros, căci poartă căciulă și e nonconformist, pentru că o poartă invers.
5. Ă este vocala ezitării. E folosită de cei care nu gândesc cu voce tare.
6. Ărarul este o pasăre pe care nu a văzut-o încă nimeni. Dar există!
7. Ăsta e mai uman decât acesta.
8. Ăsta e un pitic bâlbâit care este vindecat de o zână și drept mulțumire îi dă acesteia căciula. (din poveștile literelor)
9. Banul are și el un zeu, dar, nefiind bogat, nu-l cunosc și nici nu-l recunosc. Unii vorbesc de cripto monede, dar nici lor nu le cunosc zeul.
10. Banul deschide mai ușor o ușă decât un șperaclu. E de preferat  să deschideți totuși ușa cu cheia.

Lucian Strochi

1. 1. Atunci când îți dorești să te iubești cu o femeie și nu te gândești atunci să ai cu ea un copil, e ca și cum ai viola-o sau au macula-o.
   2. Atunci când ți-e frică trebuie să ai o imaginație nebună. Când n-ai imaginație, ai curaj. Când ai curaj și ți-e frică, ești înțelept. Dar nu știu dacă un înțelept are sau nu imaginație.
   3. Atunci când vrei să ștergi un geam și nu reușești, gândește-te că are două fețe.
   4. Au trecut mii de ani până când protagonistul s-a desprins din cor. Tot cam atunci au apărut și zeii. Și antagoniștii, adică semizeii sau chiar unii oameni. Asta dacă acceptăm că lumea e un teatru.
   5. Aud mereu: „Și acum întoarce în formă de U”. Am întors, dar am ajuns în altă parte. Numai când am întors în formă de O, abia atunci am ajuns de unde am plecat. Dar de ce m-am întors? Că doar mergeam bine…
   6. Autorul este un bârfitor care îi pârăște pe toți ceilalți din jur cititorilor neștiutori. (din gândirea unui copil)
   7. Avea o inimă atât de deosebită, încât m-am temut să nu devină sferă.
   8. Avem două emisfere, pentru a cuprinde întreg universul. Una e pentru cosmos, cealaltă pentru haos.
   9. Avem mai multe fețe, mai multe nume, mai multe măști. Și cu toate astea am vrea să fim considerați unici.
   10. Avem nevoie de gol tot atât de mult cât avem nevoie de plin. Altfel n-ar mai fi fost inventate amforele, pocalele, butoaiele, alambicurile, bazinele, sticlele, baloanele, eprubetele, retortele, cisternele, halbele, țoiurile, vasele, ulcioarele, burdufurile. Asta ca nu mai amintim de paginile goale, care abia așteaptă să fie scrise. Sau de matrițele pentru metalele lichide.

Lucian Strochi

1. 1. Apocalipsa va veni atunci când cocoșul va striga „cu-cu” …
   2. Apropie-ți departele și îți depărtează aproapele.  Abia atunci poți fi tu însuți.
   3. Ar trebui să avem un mai mare respect pentru nebuni. Niciunul nu-și dorește o identitate cenușie, ci se „confundă” cu cele mai mari celebrități: zei, împărați, regi, în cel mai rău caz haiduci.
   4. Ar trebui să mulțumim mai mult durerii. E adesea cel mai sigur prieten.
   5. Ar trebui să stimăm mai mult întunericul. Și asta in mai multe motive. După unii, lumina s-a născut din întuneric. Universul nostru conține peste 99 la sută întuneric și doar 1 la sută lumină. Fără întuneric nu am înțelege frumusețea și importanța luminii. Negrul e suma tuturor culorilor, iar întunericul e negru. Marii poeți vorbeau de un soare negru.
   6. Arborele meu genealogic nu este nici genial, nici logic.
   7. Armele nu tac niciodată. Nici atunci când Pacea ține un discurs emoționant.
   8. Arta de a trăi e de a transforma trecerile în petreceri.
   9. Artele se bazează pe iluzii, științele, pe neștiință. Restul e o luptă pentru supraviețuire.
   10. Asistăm la „mutații”, „permutări” și „aranjamente”. ADN-ul a trecut prin DAN (la judo), a devenit apoi DNA și se simte acum confortabil.
   11. Aș vrea ca fiecare rând să se rostească: cuget are…
   12. Aș vrea să fiu musca care mă bâzâie mereu – îmi șopti statuia.  „De ce?” – am întrebat mirat. „Pentru că aș fi vie! Și pentru că aș zbura!”
   13. Aș vrea, dacă se poate, să fiu înmormântat într-o carte.
   14. Așchia nu sare departe de trunchi, dar trunchiul sare departe de pădure.
   15. Aștept cu nerăbdare un moment de criză. Știu că după el va veni o perioadă de inspirație, recreație, creație.
   16. Atât de mult asemănăm timpul cu o apă care curge, încât și nisiparniței îi spunem clepsidră.
   17. Atunci când ești absolut singur, îți poți permite să fii câteodată și sincer.

Lucian Strochi

1. 1. Am petrecut o zi întreagă într-un cimitir și am constatat că niciun mort nu avea data nașterii și a morții identică cu a altuia.
   2. Am studiat prea mult filozofia plinului și a preaplinului. E vremea să studiem și filosofia golului.
   3. Am visat într-o noapte liniștită cuvântul VIFOR. După ce m-am trezit am înțeles că VIFOR însemna de fapt Vitralii, Icoane, Ferestre, Oglinzi, Rame. Interesant, nu?
   4. Amorul știe să ascută, să ascundă, să asculte.
   5. Amurgul și răsăritul seamănă adesea. Seamănă, dar nu răsare. Și nu e vorba de sămânță.
   6. Anotimpurile sunt în număr de cinci: primăvara, vara, toamna, iarna și anotimpul iubirii, care le unește și le desparte pe toate celelalte.
   7. Apa curge de obicei. Atunci când nu curge, îngheață. Atunci când fierbe, devine abur. Omul este apă și pământ, foc și aer. Deci curge, îngheață, fierbe, devine pământ, adică trup și devine aer, adică suflet.
   8. Apa se împiedică mereu de pietre. Dar asta o face să fie mai înverșunată în drumul ei.
   9. Aplauda neconvingător, cu o singură mână…

Lucian Strochi

1. 1. Ai de ales: să fii neliniștit și să contempli o mare liniștită sau să fii liniștit pe o mare agitată.
   2. Ai mai primi așa de ușor decorațiile dacă ar trebui să ți le prindă direct pe piele?
   3. Ajută-i pe alții și nu va mai fi nevoie să te ajuți singur.
   4. Albina este cea mai importantă ființă vie a planetei. Dacă nu credeți, citiți despre ea. Și nu vă mai gândiți doar la miere.
   5. Albina este cea tragică ființă. Apărându-se și înțepându-te, va muri sigur. Viespea e mult mai oportunistă: te înțeapă, își retrage fără niciun risc acul și în plus nu face miere.
   6. Alungă toate culorile și abia atunci vei vedea străveziul.
   7. Am aflat câte ceva despre paradisul fiscal și m-am cam plictisit. Aș vrea să aflu câte ceva despre iadul fiscal. S-ar putea să fie mult mai palpitant.
   8. Am aflat cu surprindere că creierul meu reptilian e în amigdale. Dacă le scot, nu mai pot avea crocodilul meu preferat?
   9. Am atâtea păcate trupești și sufletești, încât nu mai am  timp să vorbesc despre păcatele altora. De orice fel  ar fi ele. Deși e păcat…
   10. Am cerut unei femei să-mi dea un singur vers. Și ea mi-a dăruit un ritm. Am cerut timpului să-mi dea un singur vers. Și el mi-a dăruit cezura. Am cerut universului să-mi dea un singur vers. Și el mi-a dăruit o virgulă.
   11. Am citit multe cărți de autori celebri tocmai pentru a nu scrie cumva  la fel ca ei.
   12. Am citit o carte interesantă: Alibi și cei patruzeci de hoți…
   13. Am descoperit un cuvânt minunat care nu există încă: întrupchipare.
   14. Am devenit cu adevărat înțelept când am început să renunț la hotărâri înțelept
   15. Am fobie de fobii. Am auzit că sunt aproape patru sute…
   16. Am învățat câte ceva despre infraroșu și despre ultraviolet. Dar știu foarte puține despre ultraroșu și infraviolet.
   17. Am o mare stimă pentru nebuni. Când aleg să fie cineva, aleg numai personalități accentuate. Noi, ceilalți, ne mulțumim adesea să fim doar noi înșine.

Lucian Strochi