CONVORBIRI JURNALISTICE LA ROMAN

O nouă întâlnire, în suita celor cu genericul ,,Convorbiri jurnalistice” inițiate și desfășurate de UZPR, a avut loc la Roman, luni, 27 mai 2019. Alături de cărți și reviste ale gazdelor, a fost prezentă producția de carte cu sigla Editurii UZP. Numeroși autori, cum ar fi Ion Andreiță, Nicolae Dan Fruntelată, Pavel Lică, Marian Nencescu, Viorel Popescu, Firiţă Carp și încă mulți alții au fost reprezentați de cărțile lor.

EXPOZITIA DE PICTURA LIVIU SUHAR

Născut la 17 februarie 1943 la Iacobeni, județul Suceava, Liviu Suhar a urmat cursurile Liceului de Arte “Octav Băncilă” din Iași în perioada 1957-1962, apoi Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu”din Cluj, promoția 1968, avându-i ca profesori pe Aurel Ciupe și Petru Abrudan.
După terminarea studiilor, artistul a fost o prezență constantă în numeroase expoziții personale, de grup, colective – județene, naționale și internaționale. Liviu Suhar a fost profesor universitar, doctor la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași și decan al acestei instituții în perioada 1990-2000.

O CARTE CONTRA AMNEZIEI SI IMPOTRIVA IMPARTIRII LACRIMEI (5)

Alteori, în Păretologul, Nicolae Dabija devine un păpușar, un regizor magnific, iar comicul de nume, de limbaj e demn de un Caragiale, protagoniștii fiind: Naftalina Mărari, Pafnutie Gurău, Țârdea, Barbăroșcată, Oleg Cristalizatu, Alexei Tulburatu, Dârdală, Talpărată, Gheorghe Slabu, Munteanu de la șes etc.

Sau, mucalit, discută despre un „proverb” de după 1812, anul  tragic al Moldovei: „Rusește nu știu, dar iapa nu ți-o dau”. (1812, anul când s-au pus gratii la cer).

O CARTE CONTRA AMNEZIEI SI IMPOTRIVA IMPARTIRII LACRIMEI (4)

Nicolae Dabija are un mare și de neiertat păcat: iubește (chiar cu frenezie!) oamenii. Pe unii (Mihai Cimpoi, Gheorghe Duca, Ion Ungureanu, Ion Bostan, Eugen Grebenicov, Ninela Caranfil, Stanislav Groppa, Andrei Galben, Eugen Doga, Vasile Micu, Mircea Druc, Spiridon Vanghelie, Petru Soltan, Gheorghe Ciocanu, Nicolae Mătcaș, Alexandru Moșanu, Ioan Ciuntu, Petru Buburuz, Valerian Dorogan, Andrei Eșanu) îi vede „prezidențiabili”. Pe alții, pur și simplu oameni, aceștia ilustrându-și, la superlativ, profesia, vocația, talentul, patriotismul, geniul: Gheorghe Ciubuc, regizor, Rodica Iuncu, ziarist, muzicolog, Mihail Sleahtițchi, ministru, Ion Vatamanu, scriitor, Andrei Mudrea, pictor, sculptor, Ștefan Manic, biolog, Mina Dobzeu, preot, Anatol Ciocanu, prinț al Poeziei, Nicandru Munteanu, preot, Mihai Cimpoi, academician, Elena Vulpe-Muncescu, directoare de bibliotecă, Nicolae Sulac, cântăreț,    Anton Moraru, istoric, scriitor, Andrei Vartic,filozof al culturii, Victor Prohin, scriitor, Grigore Vieru, poet, Fuego, cântăreț, actor,  Mihai Morăraș, poet, Vlad Darie,luptător, deputat,  Boris Lazo, Eugeniu Coșeriu,lingvist,  Valeriu Graur, patriot, Gheorghe Dodiță, profesor, Eugen Gheorghiță, ziarist, Iustin Pârvu, călugăr ș.a.

O CARTE CONTRA AMNEZIEI SI IMPOTRIVA IMPARTIRII LACRIMEI (3)

Biserica este legată intim de limbă. Despre limbă, Nicolae Dabija se pronunță tranșant, adaptându-și stilul și tonul în funcție de situație: poate fi solemn, ironic, patetic, hazos, insinuant, encomiastic, aluziv, metaforizant, ambiguu, concesiv, conclusiv, histrionic, ditirambic, umil, orgolios, patriot. Câteva mostre:  „Atunci când își așternea poemele pe file – parcă scria decrete: despre cum ar trebui să zboare fluturii în după-amiezi, despre cum ar urma să sloboadă mugurul frunze și flori, despre cum ar fi să înfrunzească pe dealuri mestecenii”(despre Anatol Ciocanu) (Prințul); „Victor Teleucă  a spus ce nu se poate spune în cuvinte. El a pus nu doar cuvintele, ci și tăcerea să vorbească. Poezia lui e un dar, care e mereu cu noi.” (Un dar ceresc); „Moldoveneasca și româna sunt unul și același vin turnat în două sticle cu etichete diferite” (o celebritate a lingvisticii ruse); Paul Boțu, scriitor: „Moldovenii care vorbesc corect vorbesc limba română, moldovenii care vorbesc stâlcit vorbesc limba moldovenească.”  (Partea noastră de veșnicie – limba română); „În această parte a lumii limba a avut cel mai mult de pătimit. Ea a fost, odată cu vorbitorii ei, trasă pe roată, a căzut rănită pe câmpurile de luptă, a fost prizonieră în temnițele de la Edicule și Lubianka, a fost deportată în Siberii și Kazahstanuri, a fost pusă la zid, a fost bătută în cuie pe răstignirile veacurilor…Dar a înviat de fiecare dată ca Iisus. și nu ne-a părăsit.” (IX); „În acest spațiu dreptul de a ne vorbi limba a fost plătit de multe ori cu viața. Peste 30 de lingviști și scriitori din RASS Moldovenească, între care Nichita Marcov, Leonid Madan, Dumitru Milev, Pavel Chioru, Tudor Malai, Mihai Andriescu, Samuil Lehtțir, Ion Corcinschi, Sofia Soloviov, Filimon Săteanu, Ecaterina Ralli-Arbore, au fost împușcați, în 1938, pentru că „au îngunoioșat limba moldovenească cu cuvinte românești”, „au introdus în limba moldovenească termeni și expresii românești.” Aceștia au fost aduși în fața plutoanelor de execuție, pentru că au folosit în articolele sau discursurile lor cuvinte considerate „românești” în locul altor cuvinte, definite ca „moldovenești”: „Oră” în  loc de „ceas”, „Ziar” în loc de „gazetă” „Stradă” în loc de „uliță”, „Atenție” în loc de „băgare de seamă”, „Danemarca” în loc de „Dania”, „Popor” în loc de „norod”, „Elveția” în loc de „Șveițaria”, „Elev” în loc de „școlar”, „Timp” în loc de „vreme”, „Uzină” în loc de „zavod”, „Chibrituri” în loc de „sârnișe”, „Gară” în loc de „stanție”, „Căsătorit” în loc de „însurat”, „Regiment” în loc de „polc”, „Mitralieră” în loc de „pulemiot”, „Drapel” în loc de „flag” ș.a.m.d.” (X) Scriitorul Tudor Malai a fost împușcat pentru că „ a introdus în limba moldovenească termeni și expresii românești”.

O CARTE CONTRA AMNEZIEI SI IMPOTRIVA IMPARTIRII LACRIMEI (2)

Cele mai multe pagini sunt dedicate bisericii strămoșești, limbii române și oamenilor care au făcut și fac cinste ținutului dintre Prut și Nistru, României întregi și chiar lumii, plaiurilor atât de dragi scriitorului.

Despre biserică, Nicolae Dabija scrie pagini tragice, multe incredibile, totuși adevărate: „În 1923 la Moscova  a avut loc un proces cu procurori, cu judecători, cu acuzatori  care „l-au judecat pe Dumnezeu. „Cel de Sus” a pierdut atunci procesul. Și a fost condamnat la moarte în contumacie.”” (Biserica martiră); „Basarabia este unicul ținut din  lume, bănuiesc, unde în Evul Mediu au funcționat biserici puse pe roți: ca atunci când năvăleau de dincolo de Nistru, de la sud de Dunăre sau dinspre Bugeac cazaci, turci sau tătari noghai, la acestea să fie înjugate câteva perechi de boi spre a fi duse și ascunse în inimă de codri, până trecea primejdia, ca ulterior să fie aduse înapoi în satele arse”” (Biserică și neam).

O CARTE CONTRA AMNEZIEI SI IMPOTRIVA IMPARTIRII LACRIMEI (1)

Când Părintele, Poetul și Președintele Societății culturale Clepsydra din Roman, Cornel Paiu,  i-a înmânat marelui scriitor  Nicolae Dabija Diploma cu Titlul de „Ambasador clepsydric”, în cadrul celei de a IV-a ediții a Serilor basarabene, desfășurate la Hanul Răzeșilor, l-a anunțat că acest titlu este însoțit și de un Premiu onorific: dreptul scriitorului laureat de a-și publica gratuit „orice carte  dorește” în editura PapirusMedia, patronată de societate.

Așa s-a născut cartea de față, academicianul Nicolae Dabija având pregătit deja textul volumului.

NICOLAE DABIJA – TE BLESTEM SA TE INDRAGOSTESTI DE MINE! (4)

Sunt multe secvențe memorabile în carte, cum ar fi cea în care Costi, entomologul, e îndrăgostit de o moartă sau de sora geamănă a acesteia: „În sicriu se afla o tânără frumoasă, cu un păr lung, blond, răvășit pe piept, care părea că doarme. Ea stătea întinsă,da, acesta e cuvântul – stătea, nu zăcea, în coșciug: ca o icoană pusă într-o ramă masivă de lemn.”; „Un capitol aparte l-am rezervat fluturilor cu trei aripi, un altul – fluturilor care pot fi dresați și pe care  i-am învățat să aplaude frenetic cu aripile, am vorbit de asemenea despre fluturii sinucigași, care se pot arunca în stoluri uriașe peste focuri reușind să le stingă, despre fluturii-șoim cu cap de viperă, care arată astfel ca să-și convingă inamicii să-i lase în pace, despre cei dintre ei care zboară de-a-ndăratelea.”;„Dar cum am adormit, moarta cea frumoasă îmi veni în vis. „Eu sunt fluturele de aur. Uită-te la mine cum știu să zbor, mi-a spus și s-a desprins de la pământ.” Moarta se numește Raza. Are o soră geamănă Zara. „…deodată Raza a strigat, arătându-mi vrăjită ceva deasupra capului meu: – Uite-l! Și atunci l-am văzut! Era el, eroul lipsă al raportului meu științific: fluturele de aur.”