Aforisme – 29 aprilie 2015
Maxima zilei: Oglinda e o târfă care te înşeală cu primul chip pe care îl vede după ce s-a despărţit de tine.
A fi fidel în dragoste e ca şi cum ai mânca zilnic aceeaşi ciorbă, în prima zi, e drept, excelentă.
Aforismul e valoros dacă devine o maximă, iar maxima o deviză proprie.
Arteziana e acea fântână care a greşit sensul de curgere al apei.
Atenţia noastră trebuie să se îndrepte spre biografi, nu spre istorici.
Bolnavii sunt cei mai buni medici. Diagnosticul lor e confirmat întotdeauna.
Ca şi îngerii, arta e asexuată. De aceea nu ne deranjează nudurile.
Cea mai constantă eroare e profeţia. Şi cea mai aşteptată.
Cedează tuturor ispitelor şi vei deveni incoruptibil sau sfânt.
Ceea ce salvează o căsnicie este inventivitatea.
Cele mai multe datorii le faci când eşti dator vândut.
Dacă arta ar fi pentru toţi, cine s-ar mai duce la teatru?
Dacă sunt înţeles de toţi sunt un om pierdut.
Ec e cel mai mare zar. Adică Unu. Filozofia poate învinge uneori matematica…
Ecoul are proprietatea unică de a semăna perfect cu propria mea voce.
Educaţia înseamnă manipulare.
Extremele se ating, dar doar mijlocul curentează.
Fapta e acea acţiune de care nu poţi scăpa, orice ai face.
Femeia care îşi spune vârsta fie minte, fie vrea să fie contrazisă, fie e străbunică.
Femeia este cea mai puternică slăbiciune.
Femeia este un sfinx care îţi pune mereu întrebări, dar nu te lasă să răspunzi la ele.
Între un bărbat şi o femeie, prietenia se bazează în primul rând pe dragoste.
Jurnalismul se bazează pe trei lucruri: dezinformarea, calomnia şi şantajul. Restul e literatură.
La o petrecere o femeie va putea seduce zece bărbaţi, dar de fapt nu e interesată decât de unul.
Lumea e destul de previzibilă ca direcţie: aspiră spre înalt şi spre înainte.
Masca poate fi mai enigmatică decât chipul. Pentru că poate ascunde mai multe chipuri sub un singur surâs.
Moda e singurul lucru care se demodează prea repede. Uneori nu ţine nici măcar un sezon.
Natura este o amantă destul de fidelă.
Nimic nu se demodează mai repede decât natura. Totuşi, inteligentă, ne oferă alternativa anotimpurilor.
Nu poţi scrie un roman, dacă nu cunoşti deloc viaţa. Nu poţi scrie un roman, dacă cunoşti prea bine viaţa. Dacă nu intri în primele două categorii, mai încearcă.
Numărul tot mai mare al lucrurilor inutile tinde să sufoce numărul tot mai mic al lucrurilor utile. Asta e adevărata Apocalipsă.
Orele astrale sunt doar câteva secunde formidabile, fantastice, unice din viaţa unui om.
Până la urmă ateismul este o religie extrem de rentabilă.
Peretele e mult mai ascultător decât o oglindă. Şi mai fidel.
Poetul pierde întotdeauna duelul cu Gramaticianul.
Poezia se scrie fără virgule. Dacă mă gândesc bine, şi fără punct. Dacă mă gândesc şi mai bin e, se scrie fără semne de punctuaţie.
Rugăciunea e acea comunicare în care există mai mulţi emiţători şi nici un receptor.
Sabia se îndoaie, sar nu se îndoieşte.
Sinceritatea e un cuvânt periculos pentru toată lumea.
Singurul roman erotic care rezistă e acela în care personajul se iubeşte pe sine fără prea multe menajamente.
Singurul roman interesant este propriul meu jurnal. Ori de câte ori îl citesc, aflu multe lucruri interesante.
Sintagma este un aliaj dintre două cuvinte din care se toarnă statuia poeziei.
Sufletul e o invenţie a artei, mai exact a poeziei. Uneori intervin şi psihologii ca să aibă un obiect al muncii.
Suprema ipocrizie: să te declari desfrânat şi chiar să fii. Sau să nu fii.
Surdo-mutul pretinde că el vede muzica mirosind-o şi pipăind-o. Şi s-ar putea să aibă dreptate când e vorba de muzică concretă.
Tinerii speră, dar nu înţeleg; bătrânii înţeleg, dar nu mai speră.
Tradusă în germană, muzica va fi întotdeauna un marş.
Un roman are nevoie de personaje. Cineva tot trebuie să facă munca necalificată.
Un scriitor fermecător este cu siguranţă mediocru. Mediocritatea seduce adesea mai mult decât genialitatea.
Uneori îmi doresc mai mult o uvertură decât o cuvertură.
Vremea e probabilă. Dar omul?
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.