Maxima zilei: Biblioteca este o croazieră în care ai şansa de a te întâlni cu indivizi din diverse ţări care îşi spun scriitori şi care vor să te convingă neapărat că doar ei au dreptate.

---

A abandona este o recunoaştere: nu că nu poţi termina un lucru, ci că nu trebuia să-l începi. A abandona înseamnă a aprecia incorect de la început. Resursele fizice şi psihice nu prea mai au importanţă.

A fi sensibil înseamnă a mima abil suferinţa. Chiar şi în cazul tău.

Adevărul seamănă cu lumina prin exclusivismul său: aşa cum lumina nu suportă întunericul, adevărul nu acceptă minciuna.

Bărbaţii generalizează, iar femeile personalizează.

Când inima bate, mintea se grăbeşte să-i închidă sau să-i deschidă uşa.

Când vorbeşti, e greu să mai faci şi altceva. Aşa că angajaţi numai oameni tăcuţi. Muncesc mai mult şi în plus nu se ţin de greve.

Cei ce propovăduiesc ardent morala, sunt fie pocăiţi, fie ipocriţi.

Cine are amintiri fidele, are dreptul să intre în paradis fără să mai treacă prin purgatoriu.

Cine poartă lumina, poate orbi.

Copilul e inocent, tânărul indecent, maturul condescendent, bătrânul decent. Adică inocent şi descendent.

Dacă i-am da morţii tot ce avem, toate averile, toate ideile şi sentimentele, toate clipele de fericire şi necazurile, toată viaţa noastră, ne-ar mai agasa în fiecare zi?

Dacă sfinţii s-ar autopropune, ce gemete ar fi în univers!

Dacă un aforism trebuie tras de urechi, a fost gândit de un măgar sau un iepure.

De ce vorbim de gust când privim tablouri? (din gândirea unui copil)

Din nisip se poate face sticlă. Din sticlă nisip, mai greu. Cine are răbdare să macine atât de fin cioburile? Şi de ce?

Din păcate, adesea sfinţii nu mai au nimic omenesc în ei.

Dumnezeu este arhitectul naturii. Până acum credeam că e doar constructorul ei. Dacă prima afirmaţie e adevărată, Dumnezeu ar putea fi acuzat de premeditare.

Erou e acela care nu îşi lungeşte nepermis de mult bucuria.

Eternitatea e acea insulă a fericiţilor unde se răsfaţă toate idealurile, toate speranţele, toate visele şi toate lucrurile neterminate.

Femeia fără pasiuni este ca o mâncare excelentă, dar nesărată.

Frica ta înseamnă curaj pentru adversarul tău. Ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi această frică. Câte lupte nu s-ar termina altfel? Lumea animală e pilduitoare.

Genunea e o prăpastie biblică. (din gândirea unui elev)

Inelele sunt cătuşele iubirii.

Inteligenţa poate fi coruptă, prostia nu.

În arhitectură, singura linie perfectă a unei case este comoditatea.

Înţeleptul nu analizează contrariile naturii, ci încearcă să le concilieze.

Lipsurile unui om sunt atât de numeroase, încât cred că trebuie să reţinem cele câteva calităţi pe care e posibil să le mai aibă.

Moartea lui nu dovedeşte şi că a trăit.

Moaşa moşeşte, iar femeia moşteneşte.

Morala unui om se calculează în metri pătraţi, iar cinstea în metri cubi.

Multe războaie au pornit din plictiseală. Plictiseala generalilor.

Mulţi poartă un jug pe care e inscripţionat adânc un singur cuvânt: libertate.

Muzica rotunjeşte contururile. (din gândirea unui elev)

Natura aplică legea numerelor mari: la un milion de mediocri, două trei genii.

Nimeni nu a ridicat o statuie muncii. Semn că nu tot ce e necesar, trebuie respectat şi chiar glorificat.

Nu există foc mucegăit.

Nu poţi reîncălzi cu succes o supă, darămite o femeie.

Numai proştii sunt mulţumiţi. În fază acută, pot fi chiar fericiţi.

Nu-mi doresc sănătate, ci să fiu prieten cu un medic norocos.

Oamenii sunt atât de egoişti, încât cred că timpul şi spaţiul le aparţine.

Omul se schimbă de multe ori în viaţă. Normal: cine ar putea o haină câţiva ani la rând?

Omul suge mereu de la ţâţa naturii: la început lapte şi apoi ţiţei.

Orice calendar vei folosi (ebraic, roman, creştin, pe stil vechi etc.), naşterea durează tot atât.

Orice istorie trec prin trei stadii: începe prin a fi tragedie individuală, se continuă ca dramă naţională şi sfârşeşte prin a fi comedie universală.

Pentru un poet slab, un avertisment dintr-un cod juridic: „Şi intenţia se pedepseşte!”

Pentru unii, nimic nu e mai plăcut decât să înşele pe alţii. Şi nimic mai neplăcut decât să fie ei înşişi înşelaţi.

Regulile şi legile universale ar fi bine să lipsească şi să fie înlocuită cu legi şi reguli locale, personale, particulare.

Religia oamenilor egali nu există, dar trebuie propovăduită.

Sfinţii sunt indiferenţi la modă: poartă toţi aceleaşi veşminte.

Toată viaţa învăţăm să ne slujim de lucrurile care ne înconjoară. Şi când învăţăm în sfârşit asta, constatăm că obiectele ori s-au demodat, ori că nu ne-au fost utile niciodată.

Toba răspunde violent băţului, certându-l: nu vrea să fie deranjată.

Tradiţia e un corset, dar îţi ţine mai dreaptă spinarea.

Viaţa e adesea murdară, dar dacă nu ar fi aşa, nu ar mai fi viaţă.