Maxima zilei: Avântul înseamnă a coborî puţin la început, pentru a te înălţa mult după aceea.

---

A fi prieten cu timpul e  o dovadă de înţelepciune. A supune timpul e prima probă a geniului.

Arhetipul e o schemă de gândire, spunându-ţi din ce direcţie să scrii, cum să scrii, răpindu-ţi bucuria unui început, altul de fiecare dată.

Arienii sunt nişte alieni. (din gândirea unui copil)

Ca să loveşti ţinta, trebuie să eliberezi întâi săgeata.

Catalizatorul permite o reacţie, care, fără el, nu s-ar produce niciodată. Asta în chimie. În societate, catalizatorul e un răzvrătit, un eretic, un răsculat, un instigator.

Când mergi în turmă, fii atent doar la conducător.

Ce bine ar fi dacă şi oamenii ar năpârli. (Mai ales femeile: ce ten ar avea!)

Cei care au scris biblia nu au jurat pe ea. Aşa că au scris destule lucruri controversate, ca să nu zicem mai mult.

Cel care minte fără să ştie că minte, e mult mai convingător decât cel care minte, ştiind că minte.

Chiar atunci când studiază un microb, savantul se gândeşte tot la om.

Cine e părăsit, are satisfacţia că a fost iubit măcar o dată.

Cine să facă zece munci intelectuale comparabile cu muncile fizice ale lui Hercule?

Cultul sfinţilor este un politeism creştin.

Cum ar arăta o revoluţie a sfinţilor? Dar a îngerilor? Şi împotriva cui ar fi îndreptată?

Cuvintele şi ideile se presează precum plantele. Între paginile unei cărţi.

Dacă noaptea e un sfetnic bun, ziua e un sfeşnic bun.

Dicţionarul este un ierbar al cuvintelor şi un insectar al ideilor.

Dragostea caută dragoste, nu prietenie. E ca şi cum ai vrea să săruţi pătimaş pe gură şi ţi se oferă fruntea.

Dumnezeu nu e nici rău, nici bun. El scapă îngustei noastre morale.

Dumnezeu se baza pe experiment: făcea un lucru şi abia apoi vedea că e bine. Şi aşa zi de zi…

E mai rentabil să fii bun, decât rău. Te costă mai puţin. În plus îl obligă pe adversar să facă investiţii serioase pentru a te contracara.

E rău să fii prea plin de sine. E la fel de rău să fii prea gol de sine.

Eroi sunt zei muritori. (din gândirea unui copil)

Existe defecte ascunse, nu şi virtuţi ascunse.

Extremele se ating doar când e vorba de cerc. Uneori e imposibil să îndoi măcar un segment de dreaptă.

Faptele bune nu se prescriu.

În basm zmeul are câteva capete, până la şapte. Mai bine ar avea unul singur pe care să-l folosească bine.

Încă nu am aflat de unde începe nemărginirea: de la vreo margine?

Înjosind un om, te cobori şi pe tine. În ochii tăi, în ochii lui, în ochii martorilor.

La fel ca artele, şi ştiinţele se pun numai la plural.

Libertatea presupune inegalitate, nu egalitate, dar cine are curajul să o spună?

Linia moartă îţi asigură, de multe ori, supravieţuirea.

Minciuna e, la o ultima analiză, recunoaşterea că eşti înfrânt.

Mintea are multe poteci, dar doar una este bătătorită.

Mirii sunt împăraţi de o zi. Din fericire pentru ei.

Nimeni n-a putut preciza culoarea cameleonului.

Nu mă interesează eternitatea, decât dacă sugrum timpul.

Nu orice margine este hotar.

Nu poţi ieşi curat din lupta cu un om mânjit.

Omul e un sfânt păcătos. (din gândirea unui copil)

Ori de câte ori ne murdărim pe mâini, suntem de fapt amprentaţi.

Pasiunea nu judecă, acţionează. Dar, de obicei, prost.

Până şi la sfinţi şi la îngeri sunt piramide sociale. Şi încă mai severe decât cele umane.

Pictorii, pictând portrete, nu reuşesc decât autoportrete.

Poţi să-ţi critici patria, dar ucide-l pe cel care te imită.

Răul îl mai poţi scoate din rădăcină, binele niciodată.

Succesul este singurul cuvânt pe care îl reţine istoria.

Şi spaţiul poate fi un critic necruţător. Mai ales când e vorba de hărţi.

Şi sufletul poate înflori, dar nimeni nu poate spune care este fructul său.

Unii răstoarnă brazde, alţii cuvinte. Şi unii şi alţii au fruntea plină de sudoarea muncii.

Zefirul e mai mult amant, decât vânt.