Maxima zilei: Monumentele sunt acele construcţii (catedrale, castele, cetăţi) care au ajuns istorice pentru meritul pe care îl au rezistând eroic, zilnic, cu stoicism, hoardelor de turişti care îşi spun vizitatori.

---

A te înroşi  nu înseamnă a te ruşina. Şi racul se înroşeşte în apa fierbinte, dar nu cred că se ruşinează.

A te scuza prea mult înseamnă uneori a jigni.

Alpiniştii se urcă până în vârful unui munte să vadă ce e mai departe de acolo. (din gândirea unui copil)

Ar fi atât de bine pentru rău, dacă n-ar fi binele. Şi poate atunci răul s-ar strădui să fie bine.

Autoritatea autorizează, dar nu ţine loc de argument. Nici măcar în statele totalitare.

Batem din palme când am terminat o treabă. Sau când ne-o fac alţii. La artişti, a bate din palme înseamnă a aplauda.

Căutătorii sunt acei oameni excepţionali care ar putea oricând să fie bogaţi şi nu sunt, cu un moral extraordinar şi cu o sănătate de fier. Dacă ar încerca altceva, cu siguranţă că ar fi nişte oameni de succes.

Cea mai mare prostie e să aduci ca argument pe: „Aşa scrie!?!” E ca şi cum ai considerat că tot ce se scrie, e adevărat.

Culmea impertinenţei: să-i ceri ceva cuiva cu aerul că îi faci o mare favoare.

Cuvintele sunt invers proporţionale cu greutatea şi valoarea lor. Cu cât sunt mai puţine, cu atât sunt mai valoroase. Nu se aplică şi scriitorilor, întrucât aceştia nu lucrează cu cuvinte.

Dacă ai fi conducătorul unei cetăţi şi ai şti că învinsă, cetatea şi-ar salva numele în istorie, ai lăsa să fie ea cucerită?

Dacă vreai să zbori, trebuie să fii cât mai uşor. Renunţă la ce nu îţi este absolut necesar: la aripi.

De multe ori, oamenii se strâng în jurul unui muribund, nu din respect, ci pentru a fi siguri că a murit.

Democraţia consolidează bogăţia. A celor bogaţi, fireşte.

Deviza unui pet: „Pluteşte şi nu se scufundă.”

Didascaliile sunt acele comentarii ale dascălului atunci când preotul slujeşte. Sau ale autorului atunci când unii se chinuiesc să îi joace piesa.

E absurd să ceri unui pitic să fie măreţ. E destul de greu şi să-i ceri să fie om.

E inutil să numeri stelele de pe cer. E mult mai util să-ţi numeri firele de păr, mai ales că acestea se reduc drastic de la o zi la alta şi numărătoarea e din ce în ce mai uşoară şi mai exactă.

Era o persoană extrem de permeabilă, deşi purta de o veşnicie un impermeabil cenuşiu.

Eroism şi eroi fără publicitate, nu există. Asta nu înseamnă că toate conservele cu reclamă agresivă sunt eroice.

Femeia care plânge devine superbă. Bărbatul care plânge devine stupid.

Femeia seamănă cel mai bine cu o pisică. Pisicile sunt singurele animale care nu se pot domestici.

Femeile virtuoase sunt fete îmbătrânite, indiferent de vârstă.

Frica este un scurtcircuit al spiritului şi nu poate fi vindecată decât cu mari eforturi şi zeci de evidenţe.

Gelosul vede şi în copacul de la fereastra iubitei un posibil amant.

Glumele ascund întotdeauna o intenţie, deşi apar adesea nevinovate.

Ironicul este un triumfător uşor dezamăgit.

Istoricul este un pomelnic cu nume de vii şi de morţi, de dispăruţi şi răniţi, de văduve, de orfani,  de nume de localităţi distruse. Singura problemă e ce preot are curajul să-l citească.

Îmi plac oaspeţii neinvitaţi care nu mă găsesc acasă, deşi se hotărâseră să îmi facă o surpriză.

Legea îi condamnă pe aurolaci şi pe cei care dorm prin canale, întrucât legea e egală pentru toţi şi nu toţi au şansa unui canal sau a unei pungi de plastic cu prenandez.

Luminiţa de la capătul tunelului e strigătul disperat al acestuia, înnebunit de fumul locomotivelor şi de gazele de eşapament ale maşinilor. Sau un semn că totul se termină cu bine. Sau că orice început are şi un sfârşit.

Mărturisesc că nu înţeleg monarhia. Pentru meritele presupuse ale unui strămoş, sunt recompensate toate personajele mediocre sau chiar retardate, căţărate într-un arbore genealogic.

Nebunul îşi are o logică a sa, adesea impecabilă, unică, seducătoare. Numai că e mai aparte.

Nu te apropia prea mult de fiare. Consideră gratiile un simplu avertisment. Iar pentru oameni, gratiile adesea nu există.

Numele medicamentelor sunt atât de sofisticate, pentru ca pacienţii să nu poată niciodată spună ce au luat. E o măsură de protecţie a medicilor şi farmaciştilor.

Oare şi gândul josnic are aripi?

Opera perfectă e aceea care după ce e terminată, nu rămân resturi.

Orice nume a fost iniţial prenume. Iar înainte de a fi prenume a fost o poreclă.

Orice om ar vrea să fie drept, dar nici copacii nu reuşesc asta întotdeauna.

Pasiunile sunt de condamnat, dar trebuie mai întâi se recunoaştem că nu s-a realizat niciodată ceva remarcabil, într-un domeniu, fără pasiune.

Prin greşeli repetate, buna-credinţă se transformă în rea-credinţă.

Rădăcinile nu sunt mulţumite decât atunci când aud fructele căzând din pom.

Râsul şi plânsul sunt două atitudine extreme, care ajung în unele cazuri extremiste.

Sângele prea cald te transformă în pasăre, cel prea rece în reptilă. E bine să ai temperatura sângelui constantă.

Scrisul şi cititul sunt ultimele mari invenţii ale omenirii. Când va dispărea însă cuvântul, vom avea alte invenţii, la fel de utile.

Se spune că un plastic este biodegradabil în două mii de ani. Să fim optimişti: unii arbori trăiesc de cinci mii de ani.

Sfidează durerea şi te va ignora imediat şi ea.

Sticla este un metal transparent: este dură şi are luciu metalic.

Sunt unii care au ajuns în rai, deşi trebuiau să ajungă în iad. Au greşit puţin direcţia drumului.

Ştiinţa se bazează pe reguli, invenţia pe nereguli.

Ştiinţa şi dogma sunt surori, fiice ale credinţei, dar sunt surori vitrege. Ştiinţa continuă ceea ce a început dogma, exact din locul unde aceasta s-a oprit.

Trăiesc şi mă străduiesc să-i fac şi pe alţii să facă acest lucru.

Ţara noastră e încă foarte bogată, dacă încă se poate fura. Nimic mai trist decât o ţară părăsită de hoţi. E ca o corabie care se scufundă, părăsită de şoareci.

Zeii se joacă, dar pretind că fac experimente cu jocurile pe care le vor oferi, spre desfătare, oamenilor credincioşi.

Zgârcenia e o boală a bătrâneţii.