Maxima zilei: Şcoala seamănă într-o privinţă cu Dumnezeu: îţi dă orice, dar nu îţi bagă nimic în traistă.

---

A te căsători înseamnă a-ţi împărţi drepturile şi de a-ţi dubla obligaţiile.

Actorul bun poate salva o piesă proastă de la cădere, dar nu şi de la prăbuşire.

Adesea, a te îndoi înseamnă a te îndrepta.

Binele pe care îl faci cuiva ar fi bine să fie făcut cât mai departe de casa ta: altfel nu vei scăpa de cel care vrea neapărat să-ţi mulţumească sau să-ţi mai ceară ceva în continuare.

Calea este indiferentă la starea drumului.

Cartea are nevoie de gestaţie, ca şi copilul. Dacă naşterea e prea rapidă, avem un fetus în loc de opus şi un avorton în loc de tom.

Câinele cu botniţă nu mai are nici gheare.

Cele mai proaste sfaturi se primesc în tinereţe. Poate şi pentru că, de la o vârstă, nu prea mai primeşti sfaturi.

Cine prosperă, speră să fie proaspăt mereu. (din gândirea unui elev)

Cred mai mult în mărimile vectoriale decât în cele scalare. Primele sunt mai umane.

Cu cât te îndepărtezi de tine, cu atât eşti mai exact.

Cuvântul poate fi garanţia, dar şi absenţa faptei.

Dacă crezi că poţi fi indiferent la laude, primeşte-le. Nu uita că laudele seamănă perfect cu cântecele sirenelor.

Dacă în privinţa picioarelor calului din statuile ecvestre lucrurile sunt clare, mai puţin clare sunt poziţiile omului dintr-o statuie. O mână ridicată înseamnă un salut sau o atenţionare? Un deget îndreptat spre ceva indică adevărul, nordul sau o poruncă? Apoi se pune problema bustului, a capului, a reprezentării parţiale a geniului. Cine ar putea să ne lămurească?

Dacă îţi stăpâneşti pasiunile, eşti artist sau cercetător. Dacă nu le stăpâneşti, devii sclavul lor şi al societăţii.

Detaliile întăresc perspectiva până la anulare.

E mult mai uşor să lauzi pe cine nu merită, decât pe cel care merită. Pentru că pentru al doilea vorbesc faptele mai mult decât cuvintele.

Există timpuri şi răstimpuri, cruci şi răscruci, coale şi răscoale.

Fără o mână eşti ciung, fără un picior eşti olog, fără cap poţi fi orice.

Femeia e o floare. Cu o condiţie: să-i îndepărtezi rapid staminele.

Fiecare pasăre spune acelaşi lucruri diferit în diferite limbi, ca şi oamenii. Numai cocoşul românesc va striga „cucurigu”.

Greşelile vârstei nu se reportează, ci se  raportează la altă vârstă.

Iert oamenilor păcatele care seamănă cu ale mele, pentru că le cunosc şi pe cele care nu semănă cu ale mele, pentru că nu le cunosc.

Incestul se produce extrem de rar la oameni şi foarte des între cuvinte.

Istoria e acel tribunal unde procurorii şi judecătorii sunt învingătorii, iar pentru învinşi apărarea se face printr-un avocat din oficiu, dar care lipseşte de la proces din motive obiective.

Iubirea poate traversa orice rid.

Matematica îşi este suficientă sieşi, exact ca o maimuţă care şi-a descoperit coada şi se joacă cu ea sau s-a privit într-o oglindă.

Natura se deosebeşte de societate prin modula de a acţiona: natura se manifestă prin salturi sau explozii, societatea prin lentoare, sub pretextul respectării cutumelor.

Nici cal, nici măgar. Deci catâr. Nici cal, nici măgar, nici catâr. Deci o cămilă.

Nimic nu e mai scump decât libertatea. Ba da: cătuşele.

Nu cred în florile care înfloresc de mai multe ori.

Nu există progres în artă. Dacă ar fi aşa, Homer şi Dante ar fi de mult timp uitaţi.

Nu se pune problema dacă eşti vicios sau nu, ci cum îţi gestionezi viciile.

Nu sunt încă lămurit de ce Dumnezeu nu a făcut lumea perfectă: fie că a avut prea mare încredere în oameni şi  au crezut că ei pot duce lumea spre perfecţiune; fie că nu a putut face nici el mai mult. Există şi o a treia posibilitate: ca Dumnezeu să creadă că lumea pe care a propus-o oamenilor e perfectă, numai că ei trebuie să muncească şi să gândească pentru a o vedea astfel.

Orice polemică se rezolvă prin decret sau dogmă.

Poezia foarte bună se transformă de obicei într-un cântec prost. Dacă nu e aşa, însemnă că poezia nu era foarte bună.

Prezbitera e prezbită, adică vede prea bine, când ar trebuie să fie mioapă.

Prezentul este un rezumat al viitorului şi un comentariu larg, pertinent sau impertinent,  al trecutului.

Răbdarea e acră, iar nerăbdarea e iute.

Răul se înmulţeşte prin lăstărire, prin marcotaj, mai rar prin seminţe.

Se spune că elina are multe diateze pasive, ceea ce confirmă faptul că grecii au fost un popor paşnic, cu câteva excepţii homerice.

Seriozitatea se întăreşte prin contrast. Adică print-o glumă sau măcar printr-o înjurătură.

Singurătatea nu e o soluţie, ci o realitate.

Singurul domeniu unde învinsul şi învingătorul se îmbrăţişează sincer e dragostea.

Spunea atâtea cuvinte, că nu a mai fost loc şi timp şi pentru fapte.

Suferinţa a fost dată omului de către Dumnezeu, pentru a se cunoaşte mai bine.

Surdo-muţii sunt singurii care au înţeles că tot ce spun se poate întoarce împotriva lor. Şi şi-au luat măsuri de precauţie.

Toate voturile se dau în alb.

Trecutul este puternic nu prin amintiri, ci prin obiceiuri.

Un beţiv cânta din toate puterile: „Lume, lume, soro lume!”. Se spune că lumea i-a răspuns într-un târziu: „Frate, frate, măi bărbate!”

Viciile sunt viruşi care proliferează doar în aglomeraţii.

Vocea poporului e adesea răguşită.