Aforisme – 11 mai 2015

numaratul-oilor-2015-05-11Maxima zilei: Număratul oilor pentru a adormi e un lucru desuet, chiar absurd. Cine mai are azi o sută de oi şi de ce să numeri oi când ai de numărat atâtea alte lucruri plăcute?


A privi îndelung nu înseamnă a privi mai bine.

Adevăratul general nu face diferenţa dintre efecte şi efective.

Aparent, nimic mai zburdalnic ca gândul. În realitate, el nu se dezlipeşte de noi, ca pruncul de la sânul mamei.

Aşa cum mierea se zahariseşte şi artistul se clasicizează şi se canonizează.

Automobilul este o fiară care trăieşte în simbioză cu omul. Îi oferă acestuia viteză şi confort, şi e apărat de acesta prin evitarea tuturor obstacolelor care le ies în cale.

Automobilul este o herghelie într-un singur cal.

Avea un stil gâfâit. De aceea era gustat doar de maratonişti.

Bărbatul a început să acorde automobilului mai mult timp decât nevestei. Poate pentru că nu vrea să rămână pe drumuri.

Căsătoria este adesea unirea unor oameni slabi. Oamenii puternici trăiesc în concubinaj.

Când toţi oamenii sunt egali, cine va mai fi fericit sau nefericit?

Curios, prostia nu e considerată de nicio casă de sănătate ca fiind un handicap sever. Poate pentru că nu e obligată să achite facturile pentru medicamente compensate.

Cuvântul este matriţa ideii.

Cuvintele se degradează mult mai uşor decât oamenii.

Discuţia relaxantă e aceea în care nu se pun întrebări, ci se dau doar răspunsuri.

Dreptul de a visa trebuie prevăzut în constituţie, chiar dacă e mai greu de definit.

Era atât de catolic, încât se întreba îngrijorat dacă nu cumva câinele său e ateu.

Etica este sora mai mică a esteticii.

Evadăm din obiceiurile noastre  pentru a ne îneca în alte obiceiuri, străine.

Femeile sunt geloase pe viciile bărbaţilor, din două motive: pentru că nu le pot avea şi ele şi pentru că viciile le înlocuiesc în ochii bărbaţilor.

Geniul nu se decolorează, oricât ar încerca să-i spele, cu clor, opera, criticii.

Ideea e singurul lucru care se naşte, dar nu moare.

Ideile mele sunt din ce în ce mai independente: nu îmi spun  nici când vin, nici când pleacă.

Îmi plac animalele imaginare: inorogul, centaurul, sirena. Ele sunt contribuţia directă a omului la diversificarea naturii. Din păcate, multe dintre ele sunt pe cale de dispariţie.

Înjurătura la volan e ca o binecuvântare în biserică.

Întrebarea care nu poate primi răspuns e fie absurdă, fie prea bine pusă.

Legile progresează mai lent decât societatea.

Legile sunt făcute de bărbaţi, pentru a mai stopa ceva din puterea uriaşă a femeii.

Limba îmbracă cuvântul şi dezbracă omul.

Metafora e un sac atât de încăpător, încât încap în ea toate imaginile lumii. (Şi asta e o metaforă).

Muzica este o suită de zgomote, bine polizate.

Nimeni nu poate imita o operă gigantică.

Numai oamenii cinstiţi sunt cu adevărat curajoşi.

Oamenii mărturisesc direct sau indirect ce scriu, dar refuză să mărturisească ce citesc.

Ofiţerii de la interogatorii trebuie să vadă, la începutul meseriei, foarte mult teatru. Pentru măşti şi pentru dialog.

Omul cinstit dezarmează pe toată lumea, inclusiv de duşman. Tocmai pentru că e atât de greu să fii cinstit.

Omul se naşte ca o virgulă şi moare ca un semn de întrebare.

Omul, cât trăieşte, crede că progresează. Când îşi dă seama că s-a înşelat, nu mai e nimic de făcut.

Pământul se răsuceşte în brazdă când e atins de o picătură de sudoare. Când e atins de o picătură de sânge, se cutremură.

Pentru a avea emoţii pure, cine nu s-ar lăsa jefuit, măcar o dată în viaţă?

Plăcerea e sora bună a diversităţii.

Poetul are în cap la început toată structura poemului. Dacă e un poet genial, uită această structură în timp ce scrie.

Poetul cântă femeia sinecdotic, o femeie-robot: de la una ochiul, de la alta buzele, de la alte albeaţa sânului. Curios, acest lucru nu deranjează pe nimeni.

Preoţii câştigă toate procesele. Nu pentru că au dreptate, ci pentru că au de partea lor timpul. Laicii sunt prea grăbiţi.

Propun schimbarea denumirii din portofoliu ministerial în portofel ministerial. E mult mai exact ţi expresiv.

Scriitorul face din noutatea textelor sale o tradiţie.

Secretul e începutul minciunii.

Simţul proprietăţii nu trebuie confundat cu simţul posesiunii.

Tristeţea nu se diluează în alcool.

Un scriitor e cu adevărat mare, dacă după douăzeci de ani, citind un text al său, va crede că e scris de altcineva, evident mai talentat decât el.

Viaţa e o cacialma. Depinde însă de cine o face.