Aforisme – 15 mai 2015

Lucian Strochi - aforismeMaxima zilei: A scrie caligrafic nu înseamnă a scrie genial. A scrie totdeauna corect interesează doar pe grămătici. Pentru a scrie incorect, poeţii primesc anumite dispense, numite licenţe.


 

Arta înseamnă şi plăcerea, vinovată sau nu, de a înşela.

Buzele pot învinge orice.

Cea mai indigestă salată e salata de cuvinte.

Cine încercă prea mult să câştige, se vinde.

Cine nu are defecte, nu are nici calităţi. Cu alte cuvinte, nu există.

Dacă ignori moartea, s-ar putea ca ea să se simtă ofensată şi să-ţi ceară socoteală mai repede.

Dacă te gândeşti prea mult la moarte, uiţi să-ţi mai trăieşti viaţa.

Dădaca te dădăceşti, dar mai întâi te alăptează.

Domnia seamănă cu un laţ: dacă e prea strâmt, supuşii se revoltă. Dacă e prea larg, nu-l mai poartă nimeni. Dacă e potrivit, atunci vorbim de o domnie lungă.

Dreapta nu ştie ce face stânga. E adevărat, dacă fiecare depinde de alt trup şi cap.

E bine să vorbeşti mai multe limbi. Dar nu toate deodată.

Faima ţine de cald, dar nu prea multă vreme.

Femeia cu adevărat frumoasă ţi se pare şi mai frumoasă când o vezi a doua oară.

Femeia frumoasă are un singur defect: e prea frumoasă şi nu are surori.

Femeia îndrăgostită are aceeaşi aură cu cea a sfinţilor. Chiar dacă nu e sfântă.

Fereşte-te pe puterea metaforei! Nu-i rezistă niciun zid.

Frumuseţea trebuie să fie flexibilă.

Imortelele sunt flori care nu mor, pentru că nu au viaţă. (din gândirea unui copil)

Lumea de dincolo nu diferă prea mult de lumea noastră. Există însă şi câteva diferenţe, pe care din păcate nu le ştim prea bine.

Lumea e alcătuite din fante şi pante. (din gândirea unui elev)

Mai multe aproximaţii duc la adesea la o exactitate.

Mai multe negaţii duc adesea la o afirmaţie.

Metafora se găseşte în toate artele. Ea începe prin a fi epitet şi sfârşeşte prin a fi alegorie.

Mi-am dorit să am o minte bună, pentru că e singurul lucru de valoare pe care poţi să-l mai ai la bătrâneţe.

Natura este atât de imprevizibilă, încât uneori două lucruri opuse se atrag, iar alteori se resping.

Nimeni nu are atâta fantezie, încât să-şi poată imagina cum arată universul.

Nu poţi fi sociabil în singurătate. Politicos, da.

Nu-i plac laudele. Totuşi încearcă. Oamenii sunt atât de imprevizibili!

Oamenii uită lucrurile vechi şi sunt obligaţi să inventeze altele noi.

Omul cu prea multe talente e în fond mediocru.

Omul nu se cunoaşte decât prin iubire. Ura nu oferă răgaz cunoaşterii.

Omul trebuie să ridice ambele braţe de fericire, nu de spaimă.

Orice religie proclamă egalitatea, consfinţind inegalitatea. Cu alte cuvinte toţi oamenii sunt egali în faţa zeilor, pentru a-i sluji mai bine.

Oximoronul este un lipici extraordinar: leagă definitiv două lucruri opuse şi chiar aparent incompatibile.

Pisica inteligentă nu se plictiseşte niciodată. Dacă nu prinde şoareci, se joacă cu propria-i coadă.

Poţi fi inspirat şi dacă nu scrii versuri.

Preţul e grafic o dreaptă, nefiind limitat nici în jos, nici în sus.

Prima suferinţă a omului e chiar naşterea sa.

Realist este acel om care, povestindu-ţi cât de fericit a fost, nu exagerează deloc.

Romanticul e un poet care face din zi noapte şi apoi o cântă.(din gândirea unui elev)

Sufletul omenesc e o maree, trăind prin  fluxul măsurii şi refluxul nemărginirii.

Timbrul este ambasadorul secret al unei ţări.

Tinereţea nu este timpul curajului, ci doar anotimpul său.

Toate lucrurile tind spre a deveni lumină.

Toate oglinzile îţi arată doar exteriorul.

Tot ce e în cer e şi în suflet. Tot ce e în suflet trebuie să fie şi în cer. Cerul nu e altceva decât oglinda sufletului.

Un lucru bine ascuns e un lucru care nu există.

Un tablou e cu adevărat valoros atunci când uiţi cine l-a pictat. Un vers e valoros dacă nu l-ai uitat, dar nu-ţi aduci bine aminte cine l-a scris.

Uneori, explicând altora un lucru dificil, începi să-l înţelegi şi tu.

Vaca e cea mai bună dădacă.