SONETUL   IUBIRII¹  (XVI-ITALIAN)

Vrei glas² iubire³? iată-mă cuvânt⁴
Şi preot sunt⁵ cântându-mi aleluia.⁶
Minciună vrei?⁷ vezi măştii mele muia.⁸
Vrei depărtări?⁹ zăpadă-ţi sunt şi cânt.¹⁰

Să poţi iubi, vrei suflet sfânt?¹¹
Femeie fii şi piară-atunci statuia;¹²
Păstrezi doar sânul greu, precum gutuia.
Vrei trupul meu? îţi sunt pământ.¹³

Sunt cercul înflorind într-o fântână,¹⁴
Părinte,¹⁵ frate,¹⁶ primul tău născut.¹⁷
Durere vrei? sunt clopotul tău mut.¹⁸

Fior de cauţi, sânge-ţi sunt şi vână,¹⁹
Dar mă aşteaptă să te prind de mână,²⁰
Senin s-adorm, în umbră de sărut.²¹

SONETUL XVI¹

¹ În penultima versiune s-a numit „Sonetul iubirii”.

² vrei glas  – pentru a putea fi exprimată, iubirea are nevoie de un glas.

³ iubire – iubirea poate fi văzută ca o abstracţiune, dar şi printr-un concret : iubito. Ambiguitatea măreşte expresivitatea poetică. În fond, este vorba de o accepţie şi concepţie a don juanismului : iubita văzută ca iubire. Cu alte cuvinte, Don Juan nu iubeşte femei, ci Femeia; nu iubim iubita, ci Iubirea.

⁴ iată-mă cuvânt – din nou o ambiguitate fertilă. Iată-mă cuvânt poate însemna atât iată-mă sunt cuvânt (pentru a fi glas), dar şi iată-mă cuvânt adică cuvântez, vorbesc.

⁵ preot sunt – poetul este preotul iubirii sale, binecuvântând (u-şi) iubirea. A binecuvânta poate fi citit de asemenea în două feluri : a binecuvânta şi a bine cuvânta, limbajul poetic fiind superior prin ritm şi ambiguitate, prin sensurile multiple pe care le poate declanşa, limbajului prozei.

⁶ cântându-mi aleluia – din nou ambiguitate. Aleluia este atât un refren de laudă în cântările bisericeşti, cât şi un cântec de înmormântare, având semnificaţia lui amin (totul s-a sfârşit).

⁷ minciună vrei – iubirea înseamnă şi iluzie. (Pentru sublinieri, vezi în continuare).

⁸ vezi măştii mele muia – iluzia este aceea care permite descifrarea frumuseţilor ascunse sub mască. Versul 3 din acest sonet este interesant şi fonic, prin aliteraţiile lui „m” şi a lui „v” (acesta din urmă cu rol de cezură). „M” semnifică murmurul, şoapta – specifice glasului iubirii. Iubirea nu se declamă, se declară. Neatestată în prea multe dicţionare, substantivul muia semnifică faţă, figură. Se regăseşte adesea în expresia argotică a făcut o muie (adică o figură, faţă) surprinsă. Există, tot argotic, expresia l-a lovit (atins) la muian, adică în figură, în zona capului. Cuvântul „muia” a fost contestat de unii „purişti”; aceştia opiniau că nu are ce cânta într-un sonet.

⁹ vrei depărtări – depărtarea semnifică tristeţe, nostalgie, romantism. Folosirea pluralului  amplifică sentimentul.

¹⁰ cânt – muzica este abstractă, deci îndepărtată. Are însă avantajul de a fi universală.

¹¹ suflet sfânt – întreg sonetul este o suită de întrebări şi de răspunsuri. Dialogul iubirii are tocmai această caracteristică: de a conţine multe semne de întrebare. Versurile 5 şi 6 din sonet sunt contradictorii, oferind (şi conţinând) o surpriză. Iubitul nu oferă partenerei sale suflet sfânt , adică o iubire platonică, lipsită de împlinirea iubirii (ca act fizic), ci tocmai iubirea totală. Este ceea ce, de fapt, îi va reproşa, lui Pigmalyon, într-un alt sonet, Galateea : faptul că sculptorul nu a văzut în ea o femeie în carne şi oase, ci o statuie.

¹² statuia – trebuie acceptat aici şi un sens figurat.

¹³ vrei trupul meu îţi sunt pământ – aluzie la cuplul biblic Adam şi Eva, dar şi la faptul că iubitul poate accepta din partea iubitei orice, inclusiv ideea de a fi pământul pe care picioarele ei calcă.

¹⁴ fântână – din nou bărbatul ca geniu al posesiunii.

¹⁵ părinte – din nou, ca în precedentul sonet, ipostazele relaţiei iubit-iubită.

¹⁶ frate – idem.

¹⁷ primul tău născut – idem.

¹⁸ clopotul tău mut – clopotul mut este mult mai dramatic decât clopotul care bate, aşa cum un mut  e mai dramatic decât un om care se poate exprima verbal.

¹⁹ vână – contopirea dintre cei doi iubiţi trebuie să fie totală: nu doar sângele trebuie să fie comun (şi de împrumut), dar chiar şi vâna (cu sensul de venă, dar şi de forţă, putere). Popular se spune a (-i) face o injecţie în vână, a (-i) lua sânge din vână, dar şi a avea vână, a fi vânjos.

²⁰ mână – sensul aici este de regăsire a jumătăţii ideale, dar şi de logodnă, cununie, căsătorie.

²¹ senin s-adorm sub umbră de sărut – din nou aliteraţie,  de data aceasta a  lui „s”, această literă semnificând liniştea, somnul, susurul izvorului. Sonetul se termină graţios, surprinzător poate. Iubirea devine tandreţe. În acelaşi timp, trebuie acceptată şi varianta unui somn activ ; somnul, visul fiind un decor ideal al unei poveşti de dragoste. Nu degeaba G. Călinescu afirma că poeziile de dragoste ale lui Eminescu sunt făcute cu somnoroasă.

Lucian Strochi