Aforisme – 31 mai 2015

Lucian Strochi - aforismeMaxima zilei: Fiu natural al imaginarului, fantasticul satisface nevoia noastră de mister, dorinţa de a reaşeza lucrurile în univers în funcţie de sensibilitatea şi de subiectivitatea umană, fiind revolta noastră anistorică.


Bărbaţii ar trebui să remarce faptul că lacătele seamănă foarte mult cu nişte cercei. Sau invers.

Caricatura este o exagerare exactă a unui caracter.

Cel mai aglomerat trafic, e traficul de influenţă.

Chiar şi marile sentimente sufocă, atunci când sunt un exces. Câţi bărbaţi nu fug de prea multa iubire a unei femei!

Coşul de gunoi e şi el un caleidoscop.

Crizele sunt cel mai bun combustibil pentru literatură.

Dacă există o fisură între real şi fantastic, aceasta este falia între obiectiv şi subiectiv, fantasticul fiind eminamente subiectiv, obligat tocmai din această cauză să îmbrace hainele prea strâmte ale realului.

Doar un om fals poate primi senin laude nemeritate.

Duelul este un scurtcircuit al vieţii.

Editura e o fabrică de cherestea, un malaxor de sentimente, o presă de iluzii, o uzină de bani şi uneori o bancă de organe.

Elicea seamănă foarte bine cu limba unor femei. (din gândirea unui bărbat)

Eschivându-se, boxând cu umbra, boxerul poate pretinde că şi el face figuri de stil.

Fantasticul îşi dovedeşte vitalitatea şi virilitate literară fecundând sau înghiţind celelalte genuri sau specii literare.

Fericirea e un paradox logic şi matematic: se împarte pentru a forma un întreg.

Fiecare om se crede mai neferit decât celălalt.

Geniul impune şi se impune prin universalitatea sa: un poet genial poate fi un formidabil pictor, un excelent violonist şi un mare inventator. Şi chiar este toate acestea, chiar dacă nu face altceva decât să scrie.

Genul se amestecă şi în litere: vocala e feminină, iar consoana – masculină.

Inedit  nu e neapărat un lucru nou, ci doar un lucru pe care nu îl ştii deloc.

În lume sunt peste 120 de turnuri înclinate, dar doar unul e Turnul din Pisa.

În poezie totul e permis, nu şi în proză. Şi asta pentru că poezia nu se scrie cu cuvinte, iar proza nu se poate scuza prin licenţe sau figuri de stil.

Mâinile au şi pumni şi palme.

Mâinile ridicate pot însemna şi mânie, nu doar predare.

Moartea poate fi politicoasă, dar în nici un caz delicată.

Natura imită arta. Dar nu-i pasă de consecinţe.

Natura nu poate fi distrusă prin ceva natural, ci prin artificii…

Natura se autoplagiază cu neruşinare, crezând că nu va fi citită..

Naturalismul împinge natura spre cele mai ruşinoase colţuri ale ei.

Nimic din ce este în natură, nu poate fi în afara naturii.

Pentru unele femei, tortul e într-adevăr o tortură.

Piatra filozofală trebuie să fie un bolovan sau chiar o stâncă, ca să ajungă la cât mai multă lume (din gândirea unui elev).

Poetul scria poezii folclorice, bazându-se tocmai pe caracterele liricii populare: anonim, colectiv, oral şi sincretic. Spera să aibă şi el puţin noroc, măcar printr-o variantă.

Potopul a fost inventat din lipsă de imaginaţie.

Poţi găsi fericirea oriunde, chiar acolo unde nu crezi să fie. De pildă în interiorul tău.

Războiul e mai laş decât pacea. Şi, întotdeauna, mai ruşinos.

Râsul nu poate fi decât sănătos.

Romanele de război se scriu pe timp de pace.

Romanele psihologice au un numitor comun: nu sunt scrise de psihologi.

Schimbă numele unui obiect şi îl vei privi imediat cu alţi ochi.

Sinuciderea mimează curajul, dar este cea mai mare laşitate.

Sinucigaşul, după o tentativă nereuşită, ar trebui condamnat la moarte şi executat, pentru atentat la siguranţa naturii.

Suferinţa nu-l înnobilează pe om, aşa cum se crede. Bucuria – da, pentru că îi dăruieşte o stare de graţie divină.

Şi arta se supune matematicii.

Timpul e trădat doar de iubire.

Traficanţii trebuie să fie atenţi la trafic.

Uneori e grav şi dacă îşi pierzi lanţurile. Asta dacă sunt de la ceasul de buzunar sau de la bicicletă.

Unii devin turbaţi când sunt conturbaţi.

Ura unei femei este direct proporţională cu lipsa ei de farmece, adică cu urâţenia.

Viaţa e o sală atât de vastă, încât fiecare îşi poată găsi un loc convenabil.

Viaţa e un labirint din care nu ieşi decât prin moarte.

Zimţii se încearcă cu dinţii (când nu sunt de faţă părinţii).