Maxima zilei: Singurul mare defect al oglinzii e acela că nu se poate oglindi decât privindu-se în altă oglindă. E ca şi cum un om nu s-ar putea defini decât în raport cu alt om.

---

A fi influenţabil nu e totuna cu a fi sensibil.

Acul cânta: O, brad frumos, ce verde sunt!

Ai măsură în măsură.

Alcoolul, la masă, în crâşmă, îţi e ca un frate. Frate vitreg.

Aşa cum oaza este pentru deşert un adăpost, tot aşa şi întunericul e un adăpost pentru lumină.

Banii se înmulţesc într-un mod necunoscut majorităţii oamenilor. Oricum nu prin sămânţă sau butaşi.

Bunul renume e stabilit cel mai adesea de necunoaştere.

Ca să ne naştem, Dumnezeu ne-a promis că vom fi fericiţi. Numai că a omis să ne spună şi când.

Cărţile vorbesc întotdeauna. Din păcate limbile în care vorbesc ne sunt de multe ori necunoscute.

Când bei vin, gândeşte-te la cel care nu bea nici apă.

Când nu arde, focul purifică. Altfel spus: cauterizează.

Cârtiţa cunoaşte cel mai bine rădăcinile.

Cea mai bună reclamă pentru un produs este obişnuinţa.

Celor care nu cred în existenţa nonfigurativului le cer să deseneze exact imaginea focului.

Curajul e media aritmetică între luciditate şi inconştienţă, între eroism şi indecizie.

Cuvintele se erodează mult mai rapid decât gândurile.

Cuvintele sunt roiuri mari de fluturi. Asta dacă acceptăm ideea că un cuvânt este şi imagine şi că ele, cuvintele nu sunt aliniate paralel în rânduri, că au dreptul să plutească libere în univers.

Dacă nu poţi adormi, numără oi. Nu e atât de simplu precum se pare, căci trebuie îndeplinite două condiţii: să ai oi şi să ştii să numeri.

Dacă pacea ar avea arsenalul militar al războiului, demult ar fi doar pace pe pământ.

Din fericire, marea are şi reflux. Dacă n-ar fi generoasă, întreg pământul ar fi în pericol.

E de preferat un animal umanizat unui om animalizat.

Femeia activă e obositoare. Bărbatul activ e o imposibilitate.

Femeile frumoase sunt ca stelele de pe cer: nu le poţi atinge.

Fluturele e o metaforă puternică, pentru că e dublă: a zborului şi a târârii – atunci când fluturele e omidă.

Focarul din care s-a răspândit minciuna sunt povestirile vânătoreşti şi cele pescăreşti. Tot aici a fost inventată hiperbola augmentativă, prin care un delfin devine balenă, iar un tapir, elefant.

În ultimul timp, cititorii scriu cărţi, pe care le transcriu scriitorii. Iar de citit nu le mai citeşte nimeni.

Încă nu am înţeles pe deplin care este diferenţa dintre un semidoct şi un sfertodoct.

Legea trebuie să fie la înălţimea omului. Dacă e sub om, ne transformăm în zei, dacă e peste om, ne transformăm în sclavi. De preferat e să rămânem oameni.

Lumea nu a dus niciodată lipsă de moralişti, ci, din când în când, de morală.

Lumina se reface la întuneric.

Marile opere se reduc la câteva teme, iar temele sunt adesea doar câte un cuvânt.

Mersul trenurilor este cea mai imaginativă carte. Ea face să dispară şi să apară trenuri, să modifice timpul, vitezele, localităţile şi face o publicitate agresivă unor servicii care nu există.

Minciuna se poate deghiza în adevăr, nu şi adevărul în minciună.

Moş Crăciun este un bătrân care are ochi de copil.

Nimeni  nu poate fi stăpânul libertăţii.

Nu urăsc, dar simt o sinceră invidie. La urma urmelor, invidia e şi ea o formă de admiraţie.

Ochiul e o prelungire a creierului. Gura, nu.

Oricâte nume ar avea, Dumnezeu rămâne pronumele personal absolut, el substituind toate substantivele şi chiar toate pronumele.

Orice poveste începe cu „a fost odată”. Şi asta pentru că trecutul e mai credibil decât prezentul şi e tiranic faţă de viitor.

Până la urmă şi decapitarea este o amputaţie. Iar amputaţiile se fac pentru binele pacientului.

Piciorul este o unitatea ideală de măsură. Mâna nu, pentru că e prea aproape de inimă şi de cap.

Principalul defect al oamenilor puternici e acela că sunt puternici. De multe ori vulnerabilitatea îl umanizează pe om.

Repetiţia este şi ea o confirmare, mai mult, o reconfirmare.

Rugăciunile sunt de fapt cereri de primire în audienţă de către Dumnezeu.

Să lăsăm disciplina pe seama ADN-ului şi nu a trupului şi a sufletului nostru. Dacă nu e puţin rebel, omul nu e om.

Scos la tablă, un elev trebuie să înţeleagă rapid faptul că lucrurile nu mai sunt cum au fost: tot ce era scris negru pe alb acum e alb pe negru. De aici şi fâstâceala sa justificată.

Speranţa este cel mai bun pansament pentru orice rană. Nu numai că vindecă, dar îţi şi readuce zâmbetul pe buze.

Sunt curios cum arată o rugăciune unde nu se regăseşte o cerere.

Sunt oraşe care trăiesc doar prin morţii lor iluştri. Gândiţi-vă doar la Salzburg sau la Assisi.

Ura este cel mai sincer sentiment şi nu înţeleg de ce e atât de blamat. Aţi prefera iubirea, care este atât de tulbure şi care poate distruge la fel de mult o existenţă liniştită?