Aforisme – 16 iunie 2015

2015-06-17-aforismeMaxima zilei: Amurgul trebuie să se hotărască odată, de ce parte a zilei ţine.


Am fost în viaţă fericit de câteva ori, nefericit cam de tot atâtea ori. În rest am trăit şi nu mi-am dat seama cum sunt.

Am fost suspectat de unii că aş fi inteligent. Am avut grijă să-i contrazic imediat.

Am găsit sute de sinonime pentru verbele dicendi, dar foarte puţine pentru verbele tăcerii.

Am greşit adesea, dar m-am străduit să nu perseverez în greşeli, şi să nu comit din nou aceeaşi greşeală.

Am început să mă tem de păsări: am văzut ieri câteva vrăbii ciugulind drumul.

Am început să ne obişnuim cu criminalii în serie. Mai greu ne este cu criminalii în paralel.

Am întâlnit un cerşetor care suferea de lordoză.

Am mândria de a nu cere nimănui nimic şi de a aştepta să primesc de aceea totul.

Am un dinte pe  tine. Şi nu e canin, ci măsea de minte.

Amabilitatea a avut dintotdeauna un preţ cam piperat.

Amabilitatea este, pentru iubire, camera neîncălzită dintr-o locuinţă superbă, iarna.

Amabilitatea nu costă, dar poate fi profitabilă.

Amână cât mai mult să ai ultimul cuvânt. Astfel vei trăi până la adânci bătrâneţi.

Ambasadorul perfect e acela care, vorbind impecabil limba ţării în care a fost trimis, gândeşte în limba sa şi pentru ţara sa.

Ambiguitatea este magia de a spune mai multe într-o singură expresie.

Ambiţia fără inteligenţă e ca o plonjare de la trambulina de 10 metri într-o piscină fără apă.

Amintirea e o minciună inocentă: deformează detaliile, ne pune într-o lumină favorabilă, estompează tot ce e neplăcut şi apare exact atunci când ai nevoie de ea.

Amintirea este libertină, iar visul anarhist.

Amorul propriu e o boală acută, care se cronicizează. Sau o boală cronică ce se acutizează. Nu-mi mai aduc prea bine aminte…

Analfabetul e acel om care nu ştie literele, dar ştie cuvintele (din gândirea unui copil)

Aniversările ar trebui să aibă altă logică (şi motivaţie!) decât cea strict contabilă (0 şi 5!).

Anonimul este acel artist ajuns atât de celebru, încât nu mai are nicio importanţă cum îl cheamă.

Anonimul este cel mai mare artist din toate timpurile. Şi asta fără a mai lua în discuţie creaţiile folclorice.

Anotimpurile se ofilesc; numai florile rămân vii.

Anticariatul este un loc unde se scapă de carii, vânzându-se obiecte vechi. (din gândirea unui copil)

Antonomaza este singura figură de stil de unică folosinţă. Nu poţi spune de două ori despre Sadoveanu că e „Ceahlăul literaturii române”.

Apa, dacă e prea curată, nu are niciun gust. Poate fi folosită în medicină, dar nu e bună de băut.

Aparent, vorba şi gândul sunt imateriale. În realitate poţi duce vorba, nu şi gândul.

Aplaudă orice tentativă care nu se finalizează cu o crimă sau un viol.