Aforisme – 27 iunie 2015

2015-06-27-aforisme

Maxima zilei: Cel care a descoperit oglinda, avea un ascuţit simţ autocritic.


Cea mai ieftină energie e cea care nu e produsă de om.

Cea mai importantă invenţie a mea sunt eu însumi. Am lucrat la ea întreaga mea viaţă.

Cea mai mare capcană pentru realitate este imaginarul. Înghite orice, inclusiv vise şi coşmaruri.

Cea mai periculoasă beţie e cea a cuvântului. În primul rând pentru că nu trece, ca toate celelalte beţii.

Cea mai proastă franceză se vorbeşte în Franţa: francezii au treburi mult mai importante decât să vorbească corect, iar străinii nu ştiu să vorbească corect.

Cea mai proastă franceză se vorbeşte la Paris. Cât despre engleza vorbită la Londra, să nu mai vorbim.

Cea mai teribilă moarte a cea pe care o produce uitarea.

Cecitate e numele orbirii psihice, interioare. Care o fi numele surzeniei psihice? Atunci i-am trata mai uşor pe cei care o fac pe surzii…

Ceea ce e bine spus, pare a fi spus de când lumea.

Ceea ce este păcat la cineva, poate fi virtute la altcineva. Sau altfel spus: orice păcat poate deveni virtute. Şi invers.

Ceea ce leagă trainic o prietenie este toleranţa.

Cei care aveau sânge albastru erau grav bolnavi? (din gândirea unui elev)

Cei care cred că iepurele este fricos, n-au văzut niciodată un iepure luptând cu adevărat.

Cei care cred că pot rezolva un conflict prin violenţă, abia au intrat în comuna primitivă.

Cei care se sinucid cu otravă, sunt născuţi în zodia scorpionului.

Cei ce vor să cucerească pământul, uită că acesta are mai multe forme de relief şi e pe trei sferturi apă.

Cei fără virtuţi, nu văd virtuţile altora.

Cei mai mulţi se tem de poliţie, în loc să se teamă de judecător.

Cei răi se miră dacă cei buni le răspund cu o răutate. Diferenţa e că ultimii se găsesc în legitimă apărare.

Cel care e fascinat de cartea de telefoane, ori are prea multă imaginaţie, ori prea puţină.

Cel care e surd la vocea sa, va considera dangătul clopotelor ca fiind sunete de trâmbiţă.

Cel care face ce nu ştie, ori face o descoperire, ori strică materialul.

Cel care greşeşte are câteva scuze la îndemână: a încercat ceva nou, nu a vrut să se repete, e deranjat de o tuse rebelă şi colega de la biroul alăturat are picioarele prea lungi.

Cel care nu e încă prins nu e liber cu adevărat.

Cel care poate urî seamănă cu un vas superb, dar spart.

Cel ce e nemuritor, nu are nici bucuria vieţii, nici spaima morţii, nici jubilaţia că a reuşit să învingă, încă o dată, moartea.

Cel ce îşi doreşte succesul, trebuie să exerseze întâi eşecul.

Cel mai aprins dialog e format din două monologuri.

Cel mai bun lucru pe care-l poţi face când ai căzut e să te ridici repede. Ai astfel şansa ca această cădere să nu fi fost observată de cineva.