Portretul la Ştefan Potop

stefan-potop-portretSe spune că portretul este cea mai dificilă probă prin care poate trece un pictor.

Şi asta din mai multe motive: dacă e prea fidel modelului, portretul suferă concurenţa neloială a fotografiei ajunsă la performanţe incredibile; dacă se îndepărtează prea mult de model va eşua în caricatură, în şarjă prietenească, trădând invariabilele ce fac recognoscibilă o personalitate, portretul devenind altceva, o compoziţie mai mult sau mai puţin abstractă.

Adevăratul artist trebuie să aleagă, cred, o cale de mijloc: să confere portretului personalităţii alese destule personalizări, astfel încât modelul să se recunoască în interpretare, dar portretul realizat să poarte şi amprenta, stilul artistului, acea marcă înregistrată, unică.

Ştefan Potop a ales această ultimă cale, chipurile sale grupându-se în câteva categorii, uşor detectabile în ultima sa expoziţie din 1 martie 2011, de la Galeriile „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamţ.

În prima categorie de chipuri s-ar afla portretele unor scriitori şi critici de artă precum Cristian Livescu, Lucian Strochi, Valentin Ciucă, Corneliu Antim, Emil Nicolae, precum şi cele ale unor confraţi de breaslă (Gheorghe Vadana, Constantin Filimon, Lucky şi Iulia Hălăucescu, ultimele două tablouri fiind replici pline de căldură a unor spirite dispărute neaşteptat dintre noi, artistul plecând de la un cunoscut diptic al Iuliei Hălăucescu).

Portretele sunt decupate corect, se respectă profilul psihosomatic al personajului, cu unele accente deformatoare care, poate surprinzător, nu trădează, ci măresc expresivitatea subiecţilor.

Pictorul Ştefan Potop a înţeles (după îndelungi căutări artistice) un lucru extrem de simplu: un portret va fi izbutit nu dacă se respectă detaliile (ca într-un portret-robot), ci întregul, prin linii de forţă concentrate  …central,  aşa cum îl percepem cu toţii cotidian, ori de câte ori recunoaştem o persoană într-o fracţiune de secundă. (E o tehnică folosită foarte recent de Scotland Yard şi de alte câteva servicii secrete, cu foarte bune rezultate, procentul de identificare corectă fiind de peste 80 %!)

O a doua categorie de portrete au o istorie mai complicată: se pleacă din alambicul ce distilează umorul de Tazlău, produs unic, inconfundabil şi se ajunge la accente expresioniste, acele strigăte ce au drept cap de serie celebrul strigăt al lui Edward Munch. Sunt portretele lui Ioan şi Zoli, ţărani ot Tazlău, hâtri chiar în disperare, variantă originală a deja celebrului Râsu’-Plânsu’ stănescian.

A treia categorie, cea a compoziţiilor cu fauni, include personaje precum însuşi autorul, încadrat de doi preşedinţi francofoni, meditând la … eternul feminin printre viţe, vicii şi struguri sau, aceiaşi preşedinţi, discutând calmi la un pahar şi de vorbă.

Ultima categorie, cea a portretelor cu/de copii, îi permite autorului nemţean un dialog de…  apropiere cu Nicolae N. Tonitza, portretele lui Ştefan Potop impresionând prin diversitatea abordărilor şi a soluţiilor găsite, chiar dacă un aer candid, inocent, angelic pluteşte peste toate aceste portrete.

Ies din categoriile propuse două lucrări, să le numim canonice, un Autoportret şi un portret al fiului său Vlad, şi el un artist al imaginii.

Până la ajunge la complexitatea şi fascinaţia portretului, Ştefan Potop a traversat câteva etape, cu rezultate dintre cele mai interesante. Reţin îndeosebi perioada magico-folclorico-fantastică cu numeroase şi memorabile reuşite, de la portrete-măşti cu ochi dubli până la păsări măiestre cu coroniţă de cap, ca la prinţesele bizantine.

Prezenta expoziţie cuprinde în total 25 de lucrări, dar artistul are mult mai multe portrete, unele mai vechi, intrând chiar într-un folclor …artistic, altele încă verzi.

Lista portretiştilor din Neamţ este destul de lungă: pictorii C.D. Stahi, Lascăr  L. Vorel, Aurel Băeşu, Iulia Hălăucescu, Eugen Crăciun, Letta Mironescu, Dumitru D. Irimescu, Nicolae Milord, Iosif Haidu, Mihai Agape, Dumitru Bezem, Mircea Răzvan Ciacâru, Violeta Dinu, Ioan Popei, sculptorii Dimitrie Tronescu, Pompiliu Clement, Mihai Onofrei, Richard Hette, Silviu Bejan.

În această restrictivă şi onorantă listă, Ştefan Potop se integrează firesc, fără complexe, prin talentul său viguros, prin ochiul sigur şi prin mâna sa inspirată.

Lucian Strochi