Maxima zilei: Descifrarea privirii unei femei e la fel de temerară cu cea a studia cerul privind doar printr-o lunetă.

---

De regulă, gloria e un număr constant. Aşa încât numărul celor care primesc onoruri nemeritate este egal cu suma celor ce nu primesc aceste onoruri, deşi le-ar merita.

De zgura vorbelor, mă apără cele şapte vocale.

De-a lungul unei vieţi, unii lasă urme, alţii urne.

De-aş crede în iubire,/Chiar dacă fiecare sărutare a ta /Ar fi un fulg,/Tot mi-ar fi frică să nu rămân/ Îngropat sub troiene.

Decât preaplin, mai bine deplin.

Decât să fii politicos cu mine, mai bine dă-mi o palmă – spuse iubita.

Decât să fii un mare neînţeles, mai bine fii un mic înţeles.

Decât să mă laude alţii, mai bine mă judec eu. Asta e raţiunea de a fi a jurnalului.

Decât să o iei pe căi greşite, mai bine nu porni la drum.

Decât un apărător prost, mai bine un acuzator deştept.

Decât un prieten ezitant, mai bine un duşman onest.

Defectele şi calităţile unui om formează farmecul personalităţii sale.

Degeaba ai o minte strălucită, dacă în jurul tău e beznă.

Degeaba ai plantat un pom, dacă nu l-ai împodobit cu păsări.

Delfinul construieşte doar metafore auditive. Mă întreb atunci şi dacă elefantul de exemplu construieşte doar metafore şi imagini olfactive. Prin urmare, deşi avem în general cinci simţuri, unul e cu adevărat dominant.

Demisia este un act unilateral, produs de acţiunile conjugate ale altora.

Democraţia nu e puterea poporului, ci triumful mediocrităţii.

Depăşeşte-ţi limitele, dar nu uita că există întotdeauna alte limite.

Dependenţa creează şi toleranţa.

Descoperind cântecul, omul a putut păşi alături de zei.

Despre criticul Cutare se şoptea că practică un canibalism literar. Sau talibanism; n-am înţeles prea bine.

Despre morţi, numai de bine. Cu o condiţie: să fie sigur morţi.

Destinul e un copil care are permanent chef de joacă şi abia aşteaptă să îţi joace feste.

Destinul e vărul bun al destinaţiei. Din păcate îţi arată doar pe unde să o iei, nu şi ce să faci.

Destinul nu e o scuză, ci o acuză!

Deşertificarea poate fi şi o tactică a naturii pentru a se apăra de invazia oamenilor.

Deşertul e un depozit de nisip puţin cam mare (din gândirea unui copil)

Deşertul nu e gol: e plin de nisip. Câte nisiparniţe nu pot creşte acolo!

Deşi a amenajat atâtea golfuri, nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu jucând golf. Dacă ne gândim mai bine, nu l-a văzut deloc jucându-se sau făcând altceva. Deşi atunci când l-a făcut pe om, Dumnezeu s-a jucat în ţărână.