Dan Pobereznic – UN ADEVĂRAT CRONICAR MOLDOVEAN
Se spune că om nu poate fi decât acela „care a zidit o casă, a sădit un pom, a născut şi/sau a crescut un copil”.
Şi, am putea adăuga, fără frica de a greşi prea mult: … „a scris o carte”.
Dan Pobereznic vine în faţa noastră cu o carte ciudată: Secvenţe ale timpului Comuna Costişa.
Spun că e o carte ciudată, pentru că este greu încadrabilă.
E vorba, în primul rând, de o monografie generală, extrem de documentată, pedantă chiar – am putea zice, care nu scapă niciun aspect esenţial, autorul analizând, sintetizând, comparând, inventariind totul: de la formele de relief şi climă până la aspecte ale culturii şi spiritualităţii, de la istorie la agricultură, de la problemele economice până la instrucţie şi educaţie.
În al doilea rând, e o carte de evocări, multe dintre ele fiind amintiri delicate, discrete, aproape sobre, vădind o înţelegere superioară, adâncă şi înţeleaptă asupra oamenilor şi vremurilor.
În al treilea rând, este vorba de o operă pur ştiinţifică; atâta doar că erudiţia autorului nu se mărgineşte la un singur domeniu, ci acoperă realităţi multiple.
Dan Pobereznic este şi arheolog, şi botanist, şi profesor de matematici, şi animator cultural, şi lingvist, şi istoric.
Paradoxal, erudiţia, ampla documentare, tabelele, statisticile, documentele – unele în grafie slavonă! – , nu dau deloc impresia de dezorganizare, de amatorism sau de spirit de autodidact.
Dimpotrivă, tot ce se spune în carte este atent „montat”, judicios distribuit în autonomia şi economia cărţii, aşa încât aceasta de citeşte cu plăcere, alert, autorul având grijă să strecoare, din când în când, între pagini aride, o întâmplare hazlie şi/sau cu tâlc.
Mă gândesc ce şi câte s-ar şti despre judeţul Neamţ dacă am avea asemenea monografii pentru toate comunele!
Buhuşean prin naştere, Dan Pobereznic devine un fiu al Costişei, plătind astfel, într-un fel, un act de agresiune blândă: le-a răpit costişenilor pe cea mai frumoasă fată, cu nume de împărăteasă sau de presbiteră, pe Elisaveta, luând-o de nevastă juruită.
A plătit (cu bucurie!) pentru asta, dăruindu-le costişenilor doi copii frumoşi şi deştepţi, pe Oana şi Ionuţ, astăzi oameni în toată firea, gospodari şi părinţi pe la casele lor.
Şi a mai fost pedepsit Dan (deh, fata era prea frumoasă pentru ca pedeapsa să fie mai blândă!) să iubească nu numai fata, ci şi locurile pe care aceasta le-a cunoscut aceasta în copilărie şi o parte din adolescenţă.
Aşa că, o parte din viaţă s-au întors în Costişa, făcând muncă de apostolat, fiind profesori, diriginţi, directori de şcoală sau de cămin cultural, stâlpi ai satului, preţuiţi şi cinstiţi de obşte cum numai prea rar se întâmplă.
Dar cea mai grea pedeapsă şi-a dat-o Dan singur, atunci când s-a hotărât să scrie despre oamenii şi locurile unei comune, aparent ca oricare alta dintr-un judeţ moldav aparent ca oricare altul, o comună aflată la limită de judeţ, şi aparent fără vreo importanţă majoră, care să determine trecerea ei într-o eternitate colectivă.
Toate astea mi le spunea deunăzi Dan Pobereznic, redevenit, prin poveste, locuitor al comunei Costişa, având ceva din modestia hâtră a celui mai mare „cronicar” moldovean (l-am numit pe Ion Creangă).
Lucrurile nu stau deloc aşa, la urma urmelor COSTIŞA a dat numele său unei culturi străvechi şi acest lucru rămâne în istorie, dincolo de oameni, de cifre şi de vremi.
După cum, multe din paginile acestei cronici vorbesc despre lucruri măreţe, deosebite, demne de a fi consemnate în cronici.
Ceea ce m-a impresionat poate cel mai mult la această carte, pendulând între melancolia amăruie a cronicii şi orgoliul gospodăresc al monografului este umanismul autorului.
Chiar atunci când aminteşte de perioade nefaste din istoria comunei, cînd se referă la oameni care aveau puterea să modifice destine (şi chiar le-a schimbat!), Dan Pobereznic are puterea să le acorde circumstanţe sau, în unele cazuri, să-i absolve total de greşeli.
L-am cunoscut pe Dan Pobereznic în armată, am făcut, cum se spune, împreună armata. Fie-mi deci iertată o parafrază după Alecsandri: Pe drumul spre Costişa ce duce la Bacău / Venea un om aparte zicând în gândul său… un început de poem neeroic, vorbind despre un om brav, despre un adevărat om al timpului său…
Cu arma sa, stiloul, Dan, căpitanul şi-a apărat cu străşnicie şi talent „plaiul”, asemeni tizului său, tot un erou al lui Alecsandri…
O carte utilă, care nu trebuie să lipsească din nicio bibliografie despre ţinutul Neamţului. O carte utilă oricui, inclusiv specialiştilor, fie ei scriitori, etnografi, statisticieni sau istorici.
Şi, dincolo de toate acestea, o frumoasă, inspirată, sensibilă carte de iubire.
Dan Pobereznic este un adevărat cronicar moldovean, demn de un Neculce…
Lucian Strochi
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.