Albina – ilustraţie de George Romilă

Din înţelepte cărţi citim aşa:
Albina-i fulger, lacrima lui Ra.
Zumzetul dintr-un stup de albine
Seamănă cu cel din uzine.
La Eleusis şi, mai ales,
La Efes,
Preotesele, cele de haruri pline
Sunt numite albine.
Dacă ne gândim la cele de sus,
Mierea şi acul-s darurile lui Iisus.
Platon şi Pindar
Au primit cuvântul în dar:
Când erau în leagăn, albinele
Au venit cu binele
Şi li s-au aşezat pe buze;
Ursitoare
Binevoitoare,
Deloc ursuze…
Şi, să nu-mi uit ideea,
Albina era simbol regal în Chaldeea
Şi în primul imperiu francez.
Pentru cei pătrunşi de crez,
Aşa cum vine cuminte din văzduh,
Albina-i icoana Sfântului Duh.
Dacă citim şi-n alte tipare,
Albina-i a sufletului
Şi-a cuvântului
Întrupare.
Dacă culegi ceară,
Într-o seară,
Ai pentru o sfântă şi-naltă lumânare
Şi, ca o alinare,
Sufletele celor cumpătaţi
În albină se întrupează,
Într-o zi anume, spre amiază…
Şi nu uita, vere,
Peste toate acestea,
Albinei i s-a dus vestea
Că face şi miere.

Lucian Strochi