Aforisme – 20 iulie 2015
Maxima zilei: Eşti cu adevărat înţelept, dacă nu îţi pui problema rezolvării tuturor lucrurilor. Înţelepciunea e direct proporţională cu numărul eşecurilor, nu al victoriilor.
Eşti atât de insistent, încât, deşi nu avem un tată comun şi nici aceeaşi mamă, recunosc că suntem fraţi buni.
Eşti bătrân abia atunci când experienţa ta îngenunchează în faţa impetuozităţii tinereţii.
Eşti cu adevărat bun, când poţi renunţa la un câştig care ţi-ar face mult bine.
Eşti cu adevărat nefericit, dacă nu mai poţi compătimi pe nimeni.
Eşti iniţiat atunci când ajungi la concluzia că nu mai eşti tu, ci altcineva.
Eşti invitat să votezi, pentru a nu mai avea dreptul de a contesta.
Eşti puternic atunci când îţi permiţi să dai ce nu e al tău, pretinzând că faci justiţie sau istorie.
Etaloanele se schimbă, distanţele rămân aceleaşi.
Eticheta e întotdeauna de partea producătorului.
Etiologia trebuie să plece din etimologie.
Eu cred că pe lângă lapte şi miere, în Paradis trebuie să mai curgă şi vinul şi apa. Altfel nu s-ar prea găsi amatori pentru această destinaţie.
Eufemismul e dovada clară că suntem o specie de prefăcuţi.
Eufemismul vrea să ne facă să uităm durerea adevărată. De ce să spui despre cineva că a murit, când poţi afirma că a decedat, că îşi doarme somnul de veci şi că ţărâna care îl acoperă e uşoară ca fulgul…
Evită lupta. S-ar putea să câştigi. Şi abia atunci începi să ai cu adevărat probleme.
Evitând o groapă, poţi cădea adesea într-o groapă şi mai mare.
Există a reversibilitate a aforismelor, aşa cum există una a proverbelor. Ceea ce afirmi azi, poate fi contrazis perfect mâine, cu aceleaşi argumente, semn că adevărul se găseşte în echilibru indiferent.
Există adevăruri parţiale care sunt la fel de periculoase ca minciunile parţiale. Pentru simplul motiv că adesea înseamnă acelaşi lucru.
Există asigurarea pe viaţă pe care altcineva o primeşte după moartea asiguratului. Nu s-ar putea şi o asigurare pe moarte, pe care s-o primeşti încă din timpul vieţii?
Există atâtea lucruri nedescoperite, încât generaţiile viitoare pot sta liniştite. Vor avea suficient de lucru.
Există destui timpi morţi. Din păcate nimeni nu a identificat timpii vii. Să fie oare ideile care ne străfulgeră atât de rar?
Există două feluri de plăceri: cele care provin din pasiunile pe care le ai, inclusiv munca şi creaţia şi cele care provin din vicii. Din păcate, ai dreptul o singură dată să alegi.
Există douăsprezece timpuri verbale: prezentul, mai mult ca prezentul, prezentul continuu, prezentul compus, imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus, mai mult ca perfectul, viitorul multiplu, viitorul anterior, viitorul posterior, viitorul probabil. Indicativul care arată o acţiune sigură, reală nu acceptă decât şapte dintre ele. Restul timpurilor se refugiază în alte moduri, unele încă neştiute.
Există epoca pietrei, a fierului, a bronzului, nu şi una a lemnului. Pentru că lemnul nu a creat doar o epocă, ci o întreagă civilizaţie, care continuă şi în zilele noastre.
Există în Sumatra un copac care e de fapt o singură frunză uriaşă. Iată o sinecdocă perfectă a naturii sau, altfel spus, suprarealiştii par tot mai mult nişte plagiatori oarecare, lipsiţi de orice originalitate.
Există întotdeauna o relaţie de complicitate între călău şi victima sa. Prin asta nu scuzăm călăul şi nici nu încriminăm victima.
Există într-adevăr vreme bună şi vreme rea, dar nu are nimic cu meteorologia.
Există mai multe căi de a ajunge bogat decât a ajunge sărac. Şi cu toate astea, sunt mai mulţi săraci decât bogaţi.
Există mai multe grade ele prostiei: cretin, imbecil, idiot, dar, de obicei, totul se rezolvă printr-o remarcă duioasă: „Are un uşor retard”.
Există mai multe întrebări decât răspunsuri, deşi o întrebare poate avea mai multe răspunsuri.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.