Maxima zilei: Femeia e ca o floare: las-o pe câmp şi-ţi va zâmbi mulţumită; pune-o în ghiveci şi se va ofili repede.

Fără noapte nu ne-am da seama că există ziua.

Fără şcoală am fi rămas în epoca de piatră.

Fără trecut, nu poţi fi viitor.

Femeia are şapte calităţi care o fac irezistibilă: e frumoasă, e sensibilă, e misterioasă, ne dăruieşte infinitul, poate fi pentru bărbat orice: mamă, soţie, amantă, fiică, prietenă, crede în ideea de cuplu şi e tăcută. Fără ultima calitate, celelalte nu mai au nicio importanţă.

Femeia e adesea farmecul unei ezitări.

Femeia e atât de schimbătoare, încât nu poţi spune că ai reuşit să cunoşti vreodată o femeie.

Femeia e cel mai eficient plug: desfundă orice drum înzăpezit.

Femeia e cel mai lilial hoţ, îţi ia şi banii şi viaţa cu zâmbetul pe buze şi cu acordul tău.

Femeia e paiul de care te agăţi cu disperare, când viaţa e gata-gata să te înece.

Femeile au toate defectele: sunt mai sensibile, mai frumoase, mai risipitoare, mai cheltuitoare şi, ceea ce este cu adevărat impardonabil, uneori sunt mai înalte decât însoţitorul lor.

Femeile sunt mai conservatoare şi mai consecvente decât bărbaţii: de ani buni au mereu aceeaşi vârstă.

Ferestrele sunt întotdeauna nevinovate.

Ferestrele sunt impardonabile ezitări ale zidului.

Ferestrele sunt ochii caselor. Cu o condiţie: să nu aibă gratii.

Fereşte-te ca bucuria ta să devină indecentă.

Fereşte-te de cei care îţi vor răul, dar şi mai mult   fereşte-te de cei care îţi vor binele.

Fereşte-te de cei cinci „D” care îţi pot afecta direct viaţa: datoriile, defectele, duşmanii, drumurile, dorinţele.

Fereşte-te de faimă şi de ruşine. Şi atunci vei putea face fapte bune, pe care să le ştii doar tu.

Fereşte-te de prietenia zeilor. Cu siguranţă îţi vor cere cândva ceva ce nici ei nu pot dobândi.

Fericirea e banală prin repetiţie; nefericirea e interesantă prin singularitatea ei.

Fericirea e un sentiment atât de vag, încât poate fi confundat cu uşurinţă cu altceva.

Fericirea este o noţiune sublimă, chiar o categorie estetică, dar care din păcate nu există sau nu supravieţuieşte prea mult timp.

Fericirea este relaxarea inconştienţei.

Fericirea implică adesea absenţa raţiunii.

Fericirea nu are o reţetă sigură şi orice sfat al altcuiva poate fi toxic sau să nu ţi se potrivească. Fericirea e până la urmă o opţiune personală.

Fericirea omului începe atunci când minciuna şi adevărul se confundă.

Fericirea se impozitează întotdeauna, uneori chiar cu sută la sută.

Fericit e acela care nu a făcut rău decât atunci când a încercat să facă altora bine şi nu a ştiut că binele unora poate însemna răul altora.

Fericit e cel care a reuşit să-şi împace trupul cu sufletul.

Lucian Strochi