L, l
LEUL

Leul – ilustratie de George Romila

În vis pesemne, dar în astă lume,
Când multe nu erau, dar aveau nume,
Am fost la templul lui Ashoka:
Beam, la răcoare, un lichior de moka;
Priveam, se vede, prin monoclu.
Deasupra unui soclu,
Sub formă de roată,
Culcată,
Vedeam blazonul cu trei lei,
Spate în spate;
Vedeam şi alte lucruri ciudate:
A sfântului Marcu emblemă,
Adică o stemă
A Serenissimei Republici Venete…
Şi nu ştiu cum
Tot în vis, ca desprins din fum,
Aflam secrete:
Aflam despre regele printre fiare, printre jivine,
Că e o alegorie a ştiinţei divine,
Că leoaica Shardula-i o manifestare a Verbului,
Că leul e mândria Herbului.
Tot în vis, dar ce vis,
(Aduna abisuri în abis),
Până când ochiul de lume deschis,
Spre noi a vorbit şi a scris:
„Leul nu este
Animal de savană sau de poveste,
Fiară ce sfâşie carnea până la os;
E animal sfânt al lui Hristos:
Capul şi partea anterioară
(Aflam pentru întâia oară),
Cum le priveşti,
Corespund naturii dumnezeieşti;
Doar partea posterioară,
Ca la alte sălbăticiuni,
Vorbeşte despre lumeştile noastre slăbiciuni.
În zodiac,
Vine după rac,
Şi are, ca planetă, o stea, adică Soarele
Peste toate Mai Marele”;
„E simbol de foc” – a
Spus-o şi sfântul Foca.
Şi e drept – cum spune deviza lui Ashoka:
„Adevărul biruie, învinge.”
Când m-am trezit,
Încă ameţit,
Am văzut un leu cu botul plin de sânge…
Totuşi, se înţelege,
Leul e rege:
Poartă, chiar în goană,
În loc de coroană,
O superbă coamă;
Pare de aramă,
Dar e de aur curat
Din fundul pământului, strecurat.

Lucian Strochi