Călătoria se anunţă, de la început, fabuloasă. Vom merge cu maşina, o Mazda MPV mai mult decât spaţioasă, cu Henk pe post de şofer, dar şi de driver, adică el va hotărî unde şi când vom opri pentru a lua masa, pentru a ne odihni. Oricum, fiecare etapă va însemna, până în Olanda, peste 700 de kilometri zilnic.

Aşadar, Ungaria, Austria, o bună parte din Germania, apoi Olanda. Henk, conştiincios, meticulos, îmi prezintă programul vizitei. Locuri cunoscute (Rotterdam, Amsterdam, Utrecht şi multe altele, de care nici nu am auzit: oraşele hanseatice Deventer şi Kampen, Het Loo, Thorn, Middelburg, Kinderdijk). Totul pe ore şi minute. Ordonat, precis, „tipic olandez”. Aşadar, un olandez vrea să-mi prezinte ţara sa, de la nord la sud, de la est la vest, timp de o săptămână. O ocazie unică, recunosc.

Încep pregătirile: aparate foto, aparat de filmat, binoclu, hărţi, valută, medicamente, schimburi, hrană pentru câteva zile, apă minerală, cafea, zahăr, sucuri, umbrele, mici cadouri pentru rudele lui Henk, acte: permise, legitimaţii, paşapoarte, carte verde, sacoşe, genţi frigorifice, tacâmuri de unică folosinţă, dicţionare, periuţe, perii, curele, geamantane. Toate intrând în pântecul, incredibil de încăpător, al Mazdei.

Încerc o documentare pe ultimii metri. Constat că enciclopediile mă ajută prea puţin, bibliotecile au mai mult albume, găsesc o singură carte despre Olanda, a lui Nicolae Cordoneanu, apărută cu exact 30 de ani în urmă, în 1973.

Sursa principală rămâne tot Henk, care, amabil, zâmbind mereu, îmi răspunde evaziv, dar mă asigură că vom vedea tot ce e în program, că totul e gândit, pentru ca eu să pot înţelege Olanda şi pe olandezi…

Din nou perifraze şi superlative: Amsterdam-Veneţia Nordului, Rotterdam-cel mai mare port din lume, Utrecht-cel mai catolic oraş al Olandei… Prima bursă din lume, inima verde a Olandei, catedrala din adâncuri – a opta minune a lumii, muzeul morilor de vânt, patria lui van Gogh – căruia tocmai i se sărbătoreau 150 de ani de la naştere, Heet Loo, Kröller-Müller şi din nou Maurits Cornelis Escher, cu peştii săi fabuloşi, completând complementar orice spaţiu liber, cu monştrii săi bionici, cu reptilele sale devorând timpul, cu păsările sale devenind peşti într-o involuţie savant orchestrată, cu fluturi ţâşnind dintr-un caleidoscop, magicianul şi matematicianul, cel care m-a făcut să înţeleg cel mai bine spiritul olandez.

Iată reconstituit, după mai bine de un an şi jumătate, traseul vizitei noastre în Olanda, în notaţia rapidă şi eliptică a lui Henk, mult mai puţin exact şi pedant ca „originalul” pierdut:

3.04. 2003 Piatra-Neamţ-Ungaria

4.04. Ungaria –Hotel Munsteterer Hof, Munsterer Sarmsheim. Dormim în Valea Rinului, lîngă Bingen.

5.04. Visită la Aachen. Intrare în Olanda prin Vaals, apoi Gulpen, Valkenburg, Amby, Autostrada Nord. Vizită la Thorn- Oraşul alb. Drum spre Venlo, Valburg, Ochten, Rhenen, bac Elst (Rin), Amerongen, bac, drum spre Utrecht, Rotterdam.

6.04. Vizită la Boymans van Beuningen. Plimbare prin oraş.

7.04 Waterworks Delta, Haringvlietdam, Ouddorp, Brouwersdam, Haamstede, Delta expo, Neeltje Jans, Veere, Middelburg, Goes, Zeelandburg, Bruinisse, Grevelingendam, Oute Tonge, Hellegatsplein, Numansdorp, Rotterdam.

8.04. Amsterdam. Rijkmuseum, Stedelijk Museum, vizită la Lisan, Joost, Tycho.

9.04. Rotterdam, Kinderdijk (morile), Schoonhoven (oraşul de argint), Capelle a/d IJssel (ziua lui Tony).

10.04. Rotterdam, Waarder, Oudewater, Linschoten (Inima verde a Olandei). Utrecht Centraal Museum. Vizitarea Oraşului. Seara dineu Kees, Daniela, Alex, Rodica, Lucian, Henk (Zin in Zen).

11.04. Rotterdam, Utrecht, Amersfoort, Zwolle, Kampen (unul dintre cele şapte oraşe hanseatice situat pe rîul IJssel), Deventer (unde a copilărit Erasmus). Dormim la Karina, Henk la Apeldoom.

12.04. Rijkmuseum Kroller Muller în Nationaal Park „de Hoge Veluwe”. Shopping Center Orangerie” Apeldoorn, Rijkmuseum Paleis Het Loo.

13.04. Apeldoorn, Amersfoort, Amsterdam. Van Gogh Museum. Vizită în oraş Rodica cu Lucian. Henk la Lisan. Seara dineu la Restaurantul indian. Dormim la Apeldoorn.

14.04. Plecare spre casă. Apeldoorn, Loln, Frankfurt, Wurzburg, Nurnberg, Regensburg, Passau. Dormim în Austria (Hotel „Unter der Linden” în Meggenhoffen)

15.04. Linz, Vienna, Design Center Neusiedl am See, graniţa cu Ungaria. Dormim la Hotel Angela, la Berettyoujfalu)

16.04. Graniţa România Oradea, Cluj, Reghin, Topliţa, Bicaz, Piatra-Neamţ.

Drumuri nesfârşite, denumiri ciudate, oraşe mici şi mari, vesele sau mohorâte, poduri, bacuri, râuri, canale, fluvii, un vârtej de amintiri şi câteva concluzii…

Prima călătorie trebuie să fie una în timp. Am convingerea că dacă nu cunoşti cât de cât istoria unei ţări nu ai nici o şansă de a înţelege ceva din spiritualitatea poporului său. E vorba în fond, de două axe: una spaţială, geografia şi una temporală, istoria. O axă a absciselor şi una a ordonatelor, fără de care nu poţi stabili nici o poziţie.

Aşadar, puţină istorie.

Istoria Olandei poate începe pe la anul 1600 î.d.H., când populaţiile autohtone trec la epoca bronzului, trecere evidenţiată prin descoperirile de la Voorhout. Peste un mileniu se va consemna şi utilizarea fierului.

În anul 57 î.d.H. Iulius Cezar invadează Ţările de Jos, pentru ca, peste 42 de ani, această regiune să fie transformată într-o provincie romană, impunându-se triburilor batave şi ale frizienilor un regim dur de „alianţe”, ceea ce va determină în anul 47 d. H. o campanie a lui Domitius Corbulo, pentru înăbuşirea numeroaselor răscoale izbucnite, iar între anii 60-70 o răscoală a conducătorului batav Claudius Civilis. Stăpnirea romană va dura până în secolul al III-lea, când romanii se retrag de la malurile Rinului, atât din cauza răscoalelor batave şi frize, cât şi a atacurilor dinspre nord-est ale germanilor.

Între 481 şi 511, Clovis, regele francilor, cucereşte Ţările de Jos, pentru ca ulterior Carol cel Mare să introducă în aceste teritorii Lex Frisonium şi Lex Saxonium. Tot în această perioadă consemnăm şi mici oraşe-port fluviale sau maritime, apărute în urma comerţului cu postavuri.

În 834 are loc încorporarea în Lotharingia, urmată între 1419-1464 de dominaţia casei de Burgundia, iar din 1477 dominaţia habsburgică.

Primele diguri sunt construite în jurul anului 1000, pentru ca pe la 1200 să înceapă sistematizarea lor, „în vederea cuceririi mării şi pământului”. La 1421 se formează golful Zuiderzee.

În 1544 se creează florinul olandez, stabilizat în 1681 la paritatea de 9,45 g de aur fin pe unitatea monetară.

Prin Dieta de la Augsburg, Ţările de jos intră sub dominaţie spaniolă în 1548.

În 1566 izbucneşte mişcarea iconoclastă, marcând începutul revoluţiei burgheze, iar în 1572 are loc răscoala generală în Olanda şi Zeelanda, Adunarea statelor provinciale proclamându-l conducător de Wilhelm de Orania, în august acelaşi an Statele Generale din Olanda şi Zeelanda adoptând măsuri în vederea luptei împotriva dominaţiei spaniole.

Peste trei ani, la Dordrecht, sinodul proclamă calvinismul religie de stat în provinciile răsculate.

În 1579, pe 6 ianuarie are loc Uniunea de la Arra între cele zece provincii din sud (catolice) ale Ţărilor de Jos, sub control spaniol, iar pe 23 ianuarie acelaşi an are loc Uniunea de la Utrecht între cele şapte provincii protestante din nord: Holanda, Zeelanda, Utrecht, Gelderland, Overijssel, Groningen şi Friesland.

Ulterior, regiunile cucerite de la spanioli formează „Ţările Statelor generale”.

Între 1574 şi 1579 au loc primele expediţii în Extremul nord, spre Extremul Orient şi America.

Între 1580 şi 1700 se înregistrează Secolul de Aur olandez, Ţările de Jos cunoscând o puternică dezvoltate.

La 26 iulie 1581 Provinciile din nord se proclamă independente, iar între 1585 şi 1609 are loc războiul contra Spaniei.

Evenimentele se succed rapid: în 1590 au loc primele expediţii olandeze în Mediterana; în 1595 olandezii debarcă în insulele Sonde, ocupând poziţiile spaniole şi portugheze din arhipelagul indonezian; în 1602 se înfiinţează Compania Indiilor Orientale; în 1609 se înfiinţează Banca de schimb din Amsterdam şi se încheie un armistiţiu de 12 ani cu Spania; în 1619 are loc întemeierea Bataviei, iar între 1621-1648 un război împotriva Spaniei.

În 1621 se înfiinţează Compania Indiilor Occidentale, iar în 1624 se întemeiază Noul Amsterdam, devenit ulterior New York.

La 30 ianuarie 1648 se semnează tratatul de la Münster, zis şi Westfalia, tratat ce consfinţeşte independenţa Provinciilor Unite.

Urmează o perioadă de războaie prelungite cu Anglia, între 1652 şi 1667, ultimul dintre ele încheiat prin tratatul de la Breda (1667).

Mai consemnăm un război cu Anglia între 1780-1784, dar şi războaie cu Franţa (1772-1778, 1689-1697, ultimul încheiat cu tratatul de la Rijwijk.

În 1794 are loc ocuparea Olandei de către armatele franceze, în anul următor constituindu-se Republica Batavă, dependentă de Franţa, primul stat olandez centralizat.

Între 1805 şi 1810, Olanda este condusă de Ludovic, fratele lui Napoleon Bonaparte, pentru ca în 1814, la 30 mai, prin tratatul de la Paris, să fie restabilită independenţa Olandei.

Tot în 1814, la 13 august, are loc Convenţia anglo-olandeză, prin care Anglia restituie Olandei coloniile ocupate, exceptându-se o parte din Timor şi Borneo.

La 31 mai 1815 se proclamă oficial Regatul Olandei sub Wilhelm I de Orania, act consfinţit nouă zile mai târziu la Viena. În 1830 partea de sud a Ţărilor de jos îşi proclamă independenţa sub denumirea de Belgia.

În 1886 se introduce votul universal pentru bărbaţi, iar în 1918 se acordă drept de vot şi femeilor.

La 10 mai 1940 tancurile germane trec frontiera cu Olanda, iar pe 14 mai are loc bombardarea Rotterdamului. Conducerea Olandei este încredinţată lui Seyss Inquart, comisarul Reichului şi apoi gauleiterului Musser.

În 1944 are loc bătălia de la Arnhem între trupele aliate şi trupele naziste, iar pe 5 mai 1945 armatele Germaniei naziste capitulează la Wageningen, 5 mai devenind a doua zi naţională a Olandei. Olanda devine membră O.N.U.

În 1948 are loc punerea în practică a Acordului privind Uniunea vamală cu Belgia şi Luxemburgul (Benelux), semnat de fapt la 6 septembrie 1944 şi revizuit în 1947 şi încheierea Pactul de asistenţă mutuală între Olanda, Anglia, Franţa, Belgia şi Luxemburg (Pacul de la Bruxelles).

Din aprilie 1949, Olanda devine membră fondatoare a NATO, iar din 1951 a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECA).

Olanda este membră fondatoare şi a Comunităţii Economice Europene (Piaţa Comună) prin tratatul de la Roma din 1958 şi a Euratomului.

În 1953 are loc ruperea digurilor şi inundaţii catastrofale în provinciile din sud, determinând Olanda să urgenteze terminarea construirii polderului Flevoland şi să aprobe Planul Delta.

În 1962, pe 15 august se semnează Acordul olandezo-indonezian privind Irianul de Vest (Noua Guinee), practic ultima parte a imperiului colonial fiind retrocedată Indoneziei.

În 1948 regina Wilhelmina abdică în favoarea fiicei sale Iuliana. Aceasta, la rândul ei, abdică, în 1980, în favoarea fiicei sale Beatrix Wilhelmina Armgard.

Olanda a contribuit la semnarea tratatului de la Maastricht, instituindu-se Uniunea Europeană, tratat ratificat de Parlament în 1992.

Aşadar, vreme de aproape două mii de ani, olandezii s-au luptat cu romanii, germanii, spaniolii, englezii, francezii, indonezienii, după cum de peste o mie de ani se luptă cu apa. Sau cu pământul. Sau cu amândouă…

Câteva date esenţiale despre Olanda, înainte de adevărata întîlnire cu ea:

Numele oficial: Regatul Ţărilor de Jos

Capitala: Amsterdam; sediul guvernului: Haga

Limba oficială: olandeza

Religii dominate: catolicismul şi protestantismul

Şeful statului: regina Beatrix (din 1980)

Drapelul: iniţial portocaliu, alb şi albastru, drapelul lui Wilhelm de Orania din timpul luptelor acestuia cu Filip al II-lea al Spaniei. Portocaliul a fost înlocuit ulterior cu roşu şi a devenit întîi drapelul Republicii Batave, apoi al Regatului Olandei şi al Ţărilor de Jos.

Imnul naţional: „Wilhelmus an Nassouwe/Ben ick van Duytschen Bloet/ Het Vaterland getrouwe/ Blijf ick tot’s Lats behoet…” Cuvintele aparţin lui Philippe de Marnix, baron de Sainte-Aldegonde (1540-1598), iar muzica unui autor necunoscut. A devenit imn naţional în 1932.

Sărbătoarea naţională: 30 aprilie (ziua de naştere a reginei) şi 5 mai (aniversarea capitulării armatelor germane în 1945).

Suprafaţa: 34.000 km². Altitudinea maximă: 321 m.

Populaţia: 16, 3 milioane în 2003

Densitatea populaţiei: 480 locuitori/km² (cea mai mare din lume).

Creşterea naturală anuală: 0,4%.

Rata natalităţii: 13 ‰.

Rata mortalităţii: 9‰.

Speranţa de viaţă: 77 de ani.

Populaţie urbană: 89%.

Repartiţia activelor: 4,7% agricultură; industrie: 25%; servicii: 70,3%.

Transporturi: şosele 116.309 km, dintre care peste 2100 km autostrăzi; căi ferate: aproape 3000 km.

Principalele resurse: grâu, cartofi, zahăr, pescuit, bovine, lapte, brânzeturi, porcine, carne, petrol, gaze naturale, aluminiu, oţel, materiale plastice, flori, sparanghel.

Oraşe cu peste 100.000 de locuitori (şi aglomerări urbane):

Rotterdam: 1.040.000 (numai oraşul 582.000), Amsterdam: 1.038.000 (numai oraşul 702.000), Haga (444.000), Utrecht (231.000), Eindhoven 193.000, Groningen 169.000, Tilburg 159.000, Haarlem 149.000, Apeldoorn 148.000, Enschede 147.000, Nijmegen 146.000, Zaanstad 131.000, Breda 125.000, Maastricht 117.000 Leida 112.000, Dordrecht 110.000. Evident, aceste cifre sunt pur orientative: dinamica populaţiei le anulează permanent. Oricum este interesantă repartiţia populaţiei, extrem de echilibrată. În oraşele mari trăieşte 35% din populaţie; 30% locuieşte în oraşele mici; restul de 35% reprezintă populaţia rurală.

Răsfoiesc câteva albume de prezentare: Utrecht-historisch hart van Nederland al lui Machiel de Vos, Holland (tekst: Tanya Hines; vormgeving: Adrian Hodgkins), Dutch style de Barbara şi René Stoeltie şi câteva albume cu reproduceri: Bosch, cu un text inteligent al lui Marin Tarangul (Bucureşti, Meridiane, 1974), Pieter Bruegel (cu o interesantă antologie de texte despre Breugel), dar cu o prefaţă cam expediată şi anonimă (Bucureşti, Meridiane, 1988) şi un voluminos şi elegant volum La Peinture Hollandaise dans les musées de l’ Union Soviétique de Iurii Kuzneţov şi Irina Linnik (Leningrad, Aurora, 1989). Mâine, la ora 6 dimineaţa, plecăm…

(va urma)

Lucian Strochi