Bijuteriile i-au fascinat dintotdeauna pe oameni.

Frumuseţii naturale a fiinţei umane trebuia să i se adauge metalul (bronzul, argintul, aurul, mai rar platina, oricum aliaje) şi piatra (cât mai rară, mai greu de găsit şi de prelucrat).

Evident metalul şi piatra au căpătat în timp valori simbolice, unele provenind chiar din calităţile lor naturale.

Aurul a însemnat întotdeauna bogăţia, solarul, lumina, argintul – eleganţa şi rafinamentul, bronzul – masivitatea şi rezistenţa, toate aceste metale nefiind prea uşor corodabile, nesupunându-se timpului.

Piatra, datorită culorilor, a intrat de la începuturi în zodii, au căpătat valori mitice şi mistice, fie că a fost vorba de diamant, rubin, opal, cristal, lapis lazuli, marcasit.

Istoria inelului poate fi şi ea una mitică: având o piatră şi o verigă, inelul aminteşte de anticul Prometeu, cel care a dăruit oamenilor focul furat de la zei şi care a fost pedepsit de aceştia, să fie legat de o stâncă în Caucaz, un vultur ciugulindu-i zilnic ficatul.

Să mai amintim de celebra istorie a Corneliei Gracchus, cea care, pusă să-şi arate bijuteriile, de către o patriciană îngâmfată, aflată în vizită, şi-a chemat fiii, pe Tiberius şi pe Caius, exclamând: „Iată bijuteriile mele!?”

Să mai amintim de aventurile muşchetarilor lui Dumas-tatăl, cei plecaţi în căutarea unor bijuterii pentru salvarea unei regine imprudente şi prea mult îndrăgostite, de Brăţara de grenate a unui celebru scriitor rus sau de Bijuteriile de familie a lui Petre Dumitriu? S-au scris nenumărate opere despre aur, despre pietre preţioase, Goana după aur sau El Dorado devenind sintagme şi obsesii perene.

Bijuteriile împodobeau braţele, gâtul, urechile regilor, împăraţilor, faraonilor. Sceptrul, coroana şi sabia – însemne ale gloriei, puterii şi regalităţii erau bătute în pietre scumpe, erau bijuterii, unele formând acum fala unor muzee celebre.

Nu întâmplător, încă din cele mai vechi timpuri, în mormintele vom găsi, alături de arme şi bani, bijuterii: brăţări, cercei, medalioane, coliere, diademe etc.

Prelucrarea bijuteriilor a însemnat din cele mai vechi timpuri o artă. Explicabil: materialele erau foarte scumpe, nu puteau fi încredinţate oricui, ci doar unor adevăraţi maeştri, pietrele se tăiau şi şlefuiau foarte greu, se realizau de obicei unicate, iar beneficiarii erau tot mai pretenţioşi.

Bijuteria contemporană adaugă valorilor deja consacrate de bijuteriile tradiţionale, o dimensiune nouă, dincolo de valorile deja acceptate. Bijuteria devine tot mai mult un simbol în sine, intră într-o adevărată reţea de semnificaţii, o expoziţie de bijuterii reclamă o viziune coerentă, totalitară, cu rezolvări spectaculoase, inedite, funcţionalul, pragmaticul, decorativul contând din ce în ce mai puţin.

Galeria Art Central Plaza din Piatra-Neamţ a găzduit în iulie-august 2012 o interesantă expoziţie de bijuterii contemporane realizate de tânăra artistă din Timişoara Daciana Dax (Cuc).

Câteva date de curriculum se impun: Daciana Dax a urmat între 2002-2008 cursurile Facultăţii de arhitectură din Timişoara, precum şi un curs de bijuterie contemporană la David Sandu, în 2011.

Începe să-şi expună creaţiile în expoziţii de grup: Cluj-Napoca-2009 –Homenade fair, Timişoara-2010 –colecţia Spirale la Casa Tineretului, Bucureşti-2011, colecţia Inspired India la Festivalul Indian, Timişoara-2012 –Street Delivery- str. Mercy, Bucureşti-2012, colecţia Losing my marbles, -Sala Dalles. Nu lipsesc nici expoziţiile personale: Praga-2010, colecţia Natura eternă, Timişoara-2011, colecţia Răvaşe la Ceainăria Cărtureşti, Piatra-Neamţ, colecţia Constelaţii.

Daciana a beneficiat şi de prezentări semnificative: Bucureşti 2010 –colecţia Indiana în cadrul Festivalului Indian la Ramayana Cafe, Paris 2011 colecţia Şerpuiri la o petrecere privată şi la Timişoara în 2011 colecţia Inspired India la Muzeul Satului.

Actuala colecţie Constelaţii a Dacianei pleacă de la câteva lucruri simple, dar cu atât mai semnificative şi dificile.

Privind cerul, admirăm milioanele de stele, puncte luminoase pe boltă.

Din nevoia noastră de a le cunoaşte, recunoaşte, pentru a ne putea orienta în spaţiul sideral sau terestru, legăm stelele între ele în constelaţii, aşa cum elementele unui sistem, pentru a alcătui sistemul, se leagă între ele.

Prin urmare, argintul va lega piatra (steaua) de o altă piatră (stea) până la alcătuirea unei constelaţii.

Se cuvine să amintim şi câteva lucruri despre argint, metalul suport al întregii colecţii.

Pentru că nu există în stare nativă, ci doar în compuşi, argintul era în Egipt mult mai scump decât aurul.

E preferat şi astăzi acestuia la alcătuirea bijuteriilor pentru că prezintă o serie de avantaje, pornind de la preţ şi terminând cu densitatea (10,5 g/cm³), duritatea (doar 2,5!), maleabilitatea, ductibilitatea, culoarea: alb, argintiu, precum şi cu calităţile sale antiseptice, antibacteriale (distruge peste 650 de microbi patogeni, inclusiv rebelul stafilococ auriu!), poate fi combinat cu pietre de zirconiu, marcasit, smarald, safir, agat, coral (roşu), abalon albatru, verde, lapis lazuli, cu perlele sau cu sticla (de Murano).

Suportă aurul, cuprul, paladiul şi cadmiul (cu care se învecinează în tabelul lui Mendeleev).

În plus, pentru Constelaţii, argintiul e cea mai potrivită alegere, pentru că noi percepem stelele şi constelaţiile ca fiind de culoare argintie.

Titlurile bijuteriilor din Constelaţii poartă nume metaforice, perifraze încântătoare, dar şi aluzii mitologice sau astrologice.

Un artist fotograf de succes s-a gândit să-şi împodobească viitoarele nuduri (şi, implicit, fotografii!) cu creaţii ale Dacianei Dax.

Un omagiu adus atât unui creator, cât şi liniei pure, curbe, urmând traseele din Art Nouveau, arabescuri delicate, amintind de matricea spiralei.

Dar cel mai important lucru pentru o bijuterie: fiecare produs, operă de artă din colecţia Dacianei este un unicat!

Lucian Strochi