Aforisme – 1 august 2015

Viorica Ciucanu - Iubirea

Viorica Ciucanu – Iubirea

Maxima zilei: Iubirea e demult o veche lemă.

Iubirea este o datorie, amestecată cu plăcere şi puţină inconştienţă.

Iubirea este un egoism generos.

Iubirea nu are nevoi, ci numai dorinţe.

Iubirea nu foloseşte toate simţurile, fiind, între altele, oarbă, mută şi surdă.

Iubirea nu pleacă niciodată din indiferenţă, dar poate pleca din ură. Şi asta pentru că indiferenţa presupune echilibru, iar ura dezechilibru, ceea ce e până la urmă şi dragostea.

Iubirea nu poate fi descrisă prin cuvinte. Mai ales dacă sunt cuvinte alese.

Iubirea slăbeşte şi ura îngraşă. Nu mai ştiu cine a spus asta…

Iubiţii îşi pierd un cap, dar câştigă o inimă (din gândirea unui copil)

Izvorul îşi are propriul curs. Doar râul îşi pierde identitatea, vărsându-se într-un fluviu şi urmând cursul acestuia.

Îi era frică să zboare cu avionul. De aceea făcea doar bărcuţe de hârtie.

Îi preamărea pe unii, pentru a mai creşte cu câţiva centimetri în ochii altora.

Îl recunoşti pe Diavol pentru că se poate deghiza uşor în Dumnezeu. Dumnezeu nu va accepta niciodată se de deghizeze în Diavol.

Îmbătrânind, încerc un singur regret: că mulţi dintre prietenii mei nu au mai avut această şansă.

Îmi doresc numai lucruri imposibile, dar trăiesc confortabil numai printre cele posibile.

Îmi doresc o fabulă cu zei care să vorbească şi ei ca oamenii…

Îmi iubesc limitele, tot atât de mult cât îmi iubesc statutul de om.

Îmi plac cascadele, pentru că au în acelaşi timp energie cinetică şi potenţială.

Îmi plac pagodele, pentru că îmi amintesc de corăbii. Şi, în plus, sunt pe pământ.

Îmi plac acele cuvinte pe care nu le mai găseşti decât în expresii. Seamănă cu pietrele preţioase în montură de aur sau de platină.

Lucian Strochi