Balena – ilustratie de George Romila

B,b
BALENA

Înţelepţii spun
Că pământul era,
Cândva,
Un balon de săpun.
Sau, şi mai rău,
Doar un hău.
Dumnezeu,
Între zei cel mai zeu,
Cu gândul său luminat,
A pus pământ legănat,
Pe ape;
Să-l poată struni şi încape,
Un înger trimise, să-l ridice pe umăr
Şi apoi, la un număr,
O stâncă verde apăru să-l sprijine –
Care, la rândul ei, se sprijini
Pe alte jivine
Divine:
Un taur cu capete mii patruzeci
Care se proptea deci
Pe o balenă imensă numită Nun.
Şi vă mai spun:
Nun e şi literă din alfabetul arab;
Şi, cum spune, în Cabală,
Cu multă socoteală,
Forma literei aminteşte parcă
De a lui Noe arcă.
E duşmanul de moarte al căpitanului Ahab.
În al lui Iona mit
Balena-i un chit:
Un uriaş peşte,
Într-un alt peşte,
Într-un alt peşte,
Adică un infinit.
Cutremurele de pământ
Nu vin aşa, din vânt,
Din cauza răutăţilor şi-a lenei,
Ci din zbaterea balenei.
Ai crede, după canoane,
Că balena are
Din născare,
Din părinţi,
Uriaşi dinţi.
Dar trebuie spus, fără fasoane,
Că nu are decât fanoane.
Totuşi, balena-i un cetaceu,
Adică aproape un zeu.

Lucian Strochi