I

de ce la voi îngerii au patru aripi şi la noi

doar două – mă-ntreabă străina

şi de ce şi-au pierdut trupul

cu patru aripi nu poţi zbura

privesc în albastrul de voroneţ un avion

cu reacţie semnându-se cu o dungă

impersonal în alb pe cer zburând

şi străina îmi ghiceşte gândul

cel puţin nu în lumea păsărilor

şi aripile sunt mai degrabă flăcări

sau o teacă sau un fel de prelungire a capului

despre îngeri nu ştiu nici eu prea multe

serafimi heruvimi cete de îngeri o întreagă oştire

spun îngerii au câte două aripi pentru fiecare cer

cerul de pe pământ şi cerul din ceruri

şi străina dă din cap mulţumită

de parcă ar fi înţeles ceva din misterele îngerilor

şi ei nu zboară decât în spirală urcă şi coboară

spre sufletele noastre de aceea au patru aripi

ca o morişcă ca să zboare

ca vântul cuvântul gândul sufletul

e aproape ca în basm îi mai spun

şi ea e mulţumită la braţul iubitului

ocrotită şi parcă a prins să-i crească cu adevărat aripi

afară la un aparat de radio ascult

sfânta noastră complicitate publicitate

cea de toate zilele

eşti în pagini aurii deci exişti

şi mai privesc o dată aureolele tuturor

celor zece mii de sfinţi cuminţi din fresce

eşti în pagini aurii deci exişti

 

II

 

dintre toate fiarele de pe pământ

m-am temut doar de câteva

dar dintre ele cel mai mult şi mai mult

de himeră şi de inorog

prima e fiară ciudată din cutele negurii

din răscoptul luminii venind năpârlind

fiară spurcată începe ca cerul nemţesc ca fetia

şi sfârşeşte în coadă de timp înghiţind

ca toţi zei cei vechi

feluritele paseri şi fiare: leu câine acvilă om

îngheţând înghiţind năpârlind

mult mai fioros e însă inorogul nu-l vezi când apare

ia în corn rinocerul elefantul din mare

inorog inorog la tine mă-nchin şi mă rog

inorog înţeleptul meu drog

lumină din lumină şi peste lumină

ca o albeaţă ca o ceaţă în ochiul meu din vis

din figuri anluminuri

printre arabescuri prescuri litere secrete

eşti în pagini aurii deci exişti

III

pitagora a înlocuit litera cu cifra

pătratul cu triunghiul

a inventat ridicarea la putere

algoritmul şi extragerea rădăcinii pătrate

pitagora a înlocuit litera cu cifra

lira cu abacul

ifigenia cu ipotenuza

pătratul cu triunghiul

sau invers şi din nou cifra şuierătoare caducă

neîmplinită până la zece până la zero

cifra ca o fiară cifra fiarei şase şase şase

sau şase avertizând a primejdie

sau cinci cifra actului cifra atmanului

pitagora a înlocuit litera cu cifra

a clonat contabilii conetabilii notabilii notarii

a eliberat energiile

unde sunt literele de mătase foşnitoarele litere

unde-s cuvintele cuvintele feniciene arabe persane

greceşti romane vulgarele cuvinte romane

cuvintele limbii române

pitagora a înlocuit litera cu cifra

haosul cu cosmosul

nemăsura cu măsura

arena cu teorema

carena cu pintenul

zic douăzeci şi trei şi iarăşi şapte

în anul una mie nouă sute cincizeci

de la christos zeul cel blând suferind

suferindu-ne pentru ca tatăl să ne sufere

sau la o sută de ani de la eminescu

alt zeu mai neguros dar la fel de neîncrezător

în moartea de apoi

zic douăzeci şi trei număr prim ce nu se mai împarte

logodind laolaltă viaţă şi cu moarte

şi iarăşi şapte de la a lui cezar iulius

lună căci naştere-i fu o lungă şi dureroasă despicare

de se despică şi luna de pe cer şi cea a pântecului

şi cea a cântecului

şi timpul şi atunci i se dădu

prima lună lui nemuritorului primului între egali

luna lui iuliu iulie şi apoi lui augustus august

aşa ca septembrie să nu mai fie

a şaptea dintre luni să-nnebunească pitagora grecul

ce a înnebunit la rândul lui lumile numărându-le

una mie nouă sute cincizeci

cifre seci cifre contabile scriem zero ţinem cinci

una mie nouă sute cincizeci cifre reci ca o stabilizare

şi preotul spunându-mi la ureche fericit că a

găsit pagina pierdută printre priviri

în cea dintâi zi a leului la umbră de sfântă duminică

când toţi se odihnesc inclusiv domnul

domnul nostru al tuturora

te-ai găsit tu să te naşti să confunzi

răsăritul cu aurora

să amesteci şi să mesteci zodii şi tropice

şi preotul spunându-mi la ureche ca un cântec

ca pentru o literă ca unei cifre dragi

eşti în pagini aurii deci exişti

IV

despre cărţi numai de bine

ce ştiam despre o carte

abur să fie

cartea străvezie

aripă de libelulă

fereastră de celulă

aşa ar fi scris poate un poet de peste prut

dar de dincoace de inimă

visam despre coperţi credeam că sunt nişte lopeţi

gată să-ngroape

la margini de ape

nume şi titluri

visam despre cărţi că sunt transparente

auzeam vocile replicile strigătele urletele personajelor

umile sau nobile docile sau răzvrătite

nu eram decât o floare ciudată albastră

ceva între un crin regal şi o panselă

semănând cu un trandafir

strivită între paginile unui tom uriaş

precum muceniţele muşte ale lui creangă

sânge albastru mi se scurgea din trupu-mi

şi din nou auzeam iar şi iar tot mai rar

ca un sunet de corn ca un corn de somn

eşti în pagini aurii deci exişti

ce este o carte o vrajă ce-mparte desparte

un copil va spune e o minge vrăjită

borges bătrânul o va visa o sferă

între ei nu e decât un secol de experienţă

unul nu ştie ce e o carte

altul o ştie prea bine

visam şi înţeleptul-mi spunea

nu uita nu uita nu uita

cartea nu e decât un arc cu săgeată

timpul e arcul spaţiul săgeata

ţinta-i cuvântul şi cu asta gata

că vin să te iau cu lopata

şi din nou auzeam iar şi iar tot mai rar

îngeri tot mai stingheri

hingeri tot mai trişti

eşti în pagini aurii deci exişti

V

singurul care poate scrie câte ceva despre

trupul şi sufletul meu eu sunt

singurul care poate scrie ceva despre trupul meu

eu sunt

chiar dacă aerul mai păstrează amprenta mea de căldură

aureola miasmele miresmele

chiar dacă pământul mi-a mângâiat sau mi-a muşcat tălpile

chiar dacă apa poate fi matriţa mişcărilor mele

chiar dacă focul m-a însemnat de câteva ori să nu mă uite

chiar dacă l-am împrumutat vremelnic uniformei şcolare

uniformei militare hainelor civile scaunului fotoliului patului

ierbii autobuzului de navetă trenului avionului

chiar dacă l-am pierdut în vis în coşmar în iubire în săli de operaţii

singurul care poate scrie ceva despre sufletul meu

numai eu sunt

chiar dacă am scris mii de pagini despre sufletul meu

despre sufletul altora cu o superbă inconştienţă

cu o formidabilă necunoaştere cu o incredibilă detaşare

unde îmi e sufletul l-am avut l-am pierdut

e undeva în inimă în dreptul inimii ca o bătaie cu un ritm mai aparte

în plămâni un aer mai departe de moarte mai pur un eter în creier

ca o idee sensibilă ca un scurt circuit cu scântei celeste albastre

lumină e abur să fie sau doar o scânteie

cineva din spate îmi spune aceasta n-a aflat nimeni

dacă sufletul există sau nu şi ce e dacă e

dacă rămâne după noi ca o suavă amintire dacă nu cumva

se întoarce ca un strigoi în alte trupuri în alte suflete

poate că nu suntem decât amintirea celorlalţi despre noi

aşa cum o fotografie poate vorbi despre o viaţă de om

aşa cum o piatră de mormânt sau o cruce mai aduce aminte

trecătorului privitorului despre cine ai fost

cineva din spate îmi spune nimeni nu mai are nevoie de suflet

dacă a fost s-a pierdut acum contează să ai a avea avere

eşti în pagini aurii deci exişti

VI

prietenul meu poetul îmi spune ţi-am citit poemul e bun

e impresionant dar nu-mi place finalul

fiecărui cânt e derizoriu

după cum nu-mi place nici sloganul

publicitar mai bine ai încerca ceva în genul

o pată neagră pe o pagină albă

sau ceva asemănător

prietenul meu poetul are ca întotdeauna dreptate finalul e derizoriu

finalul poemului e derizoriu numai că eu nu scriu un poem

ci un lung monolog despre mine

despre prietenii mei poeţii despre artişti în general

despre creatori în general şi în particular

despre uitarea noastră comună despre indiferenţă

despre inversarea valorilor despre trădare despre lipsa

de interes faţă de poezie artă act de creaţie

eu nu scriu un poem ci poate un pamflet dacă n-ar fi atît de trist

aşa că voi scrie acelaşi final stupid în continuare

eşti în pagini aurii deci exişti

vreau să cred că pamfletul meu nu va fi citit niciodată

dar că circulă prin ţară asemeni buletinelor de vot

pamflete identice cu acesta dar anonime

aşa că voi scrie cu îngândurare mereu şi mereu

eşti în pagini aurii deci exişti

VII

prietenul meu poetul îmi spune te vom

sărbători pentru cincizeci de ani de viaţă neîntreruptă

dar ar fi bine să-ţi lansăm şi o carte

poate un singur poem pe care să-l dăruieşti tuturor

celor de faţă

gândesc voi scrie un poem cu o mie şi una de pagini sau de rânduri

o carte făcută sul aşa cum erau cărţile înainte

înainte de inventarea tiparului

un poem pe care să îl dăruiesc celor de faţă

aşa ca pe un băţ de ştafetă

un poem cu o mie şi una de pagini ca în o mie şi una de nopţi

mai aproape fiind de viaţă cititorule şahule spectatorule

sau de rânduri cam atâtea cât rosteşte

un om obişnuit într-o zi obişnuită

prietenul meu poetul îmi spune te vom

sărbători pentru cincizeci de ani de viaţă neîntreruptă

îţi vom sărbători aşadar toate victoriile

toate înfrângerile toate meciurile egale toate rândurile scrise

toate rândurile nescrise toate clipele când ai fost măreţ superb unic

toate clipele când ai fost egoist ezitant penibil

prietenul meu ziaristul ne contrazice de fapt e o imposibilitate

viaţa nu e neîntreruptă

o luptă are şi momente de linişte

şi apoi am citit – indienii o spun – că un om moare clinic de câteva ori

în cursul vieţii fără s-o ştie de cele mai multe ori în somn

cam o dată la şapte ani

eu tac voi scrie un poem un sul de litere de cuvinte de sintagme

sau mai bine o sferă de aer translucidă

lucidă multicoloră spectrală

sau mai bine un poem oral care durează tot atât cât

balonul de săpun irizat pornit din buzele

încă nevinovate ale copilului

atunci cititorul ascultătorul va pleca învelit în cuvinte în poemul meu

ezitând între pamflet şi spovedanie între metafora ţâşnită

din incredibilul real şi metafora fulgerată de sintagmă

poemul meu pe care vi-l dedic

vi-l rostesc vi-l cânt vi-l plâng vi-l povestesc

despre cum ar trebui să fie acesta

la televizor între moartea unui comis voiajor

şi moartea cleopatrei

incredibila reclamă

eşti în pagini aurii deci exişti

VIII

dar poate sunt egoist ca egist

şi poate de-aceea sunt trist

cine-şi mai poate permite la noi

unde nu mai sunt nici în gând

vorba poetului bard

codri mari de brad şi râuri de mătasă

s-asculte liniştit în casă muzică de liszt

cine mai poate purta amuletă secretă de ametist

cruciuliţă de aur de 24 de karate cu christ

mai poate dansa singur twist

mai poate citi oliver twist

mai poate veni ca turist

dar poate sunt prea egoist nu v-am spus mai nimic despre vis

despre ce cred eu despre lume şi viaţă

care mai e weltanschaug-ul meu

despre iubire

despre apocalipsă

despre moarte

nici nu pot acum ascult cu emoţie

un vers din dante din horaţiu din puşkin sau din budişti

eşti în pagini aurii deci exişti

Lucian Strochi