Picătura de cultură: EMINARIE

Luna ianuarie e luna lui Eminescu. Romanii, spirite practice, au observat că timpul are alte legi decât cele ale aritmeticii şi au scăpat de tirania lui zece, adăugând verii alte două luni „după numele şi asemănarea” iluştrilor lor conducători Iulius Caesar şi Octavian Augustus, dăruind omenirii pe iulie şi pe august. Un popor mic, dar cu inimă mare, fapt care le-a permis să aibă, la un moment dat, un imperiu mai întins de o mie de ori decât suprafaţa patriei lor    (i-am numit pe portughezi) îşi au, ca zi naţională, ziua de naştere a poetului lor naţional, Camoes. Eminescu este geniul tutelar al românilor. Vorbim şi acum, la aproape o sută cincizeci de ani, limba lui eminescu. Eminescu ne apără, ne justifică, ne permite să fim, adică să fiinţăm.

Luna ianuarie e luna lui Eminescu. E o lună de început de calendare. E, oricât de ciudat ar părea, şi o lună a reculegerii. Se cuvine ca măcar noi, românii, să-l uităm pe profundul Ianus şi să-l amintim pe Eminescu. Pentru Ştefan cel Mare s-a făcut dreptate în calendarul ortodox. Eminescu e mai mult decât sfântul. Cuvine-se deci, ca măcar pentru noi, românii, ianuarie să devină eminarie.

Luna eminarie e luna românilor.