Maxima zilei: Nebunii nu au patrii şi nici zestre, n-au nume dăltuit, statui ecvestre. Dar ochiul lor din frunte stă la pândă.

Natura are un judecător: Dumnezeu. Omul are doi judecători: Dumnezeu şi timpul.

Natura e atât de complexă şi de diversă, încât am început să nu mai avem ochi pentru ea.

Natura e mereu schimbătoare. Numai aşa poate supravieţui.

Natura e singurul lucru care este eroare şi adevăr în acelaşi timp.

Natura nu e doar un zbor de fluturi.

Natura nu minte, dar inventează mereu. Poate fi acuzată de exces de putere şi de imaginaţie.

Natura nu se înşeală niciodată, chiar atunci când i se dau date false.

Natura poate fi dreaptă sau nedreaptă, îngăduitoare sau necruţătoare, dar niciodată indiferentă.

Natura se adaptează doar când e constrânsă de situaţie.

Natura stabileşte pentru fiecare lucru mărimea sa ideală. Omul nu izbuteşte acest lucru decât atunci când reuşeşte să copie natura.

Ne alegem prietenii doar în funcţie de imaginea noastră despre noi înşine. Ca şi cum ai privi într-o oglindă.

Ne dăm seama de valoarea timpului abia atunci când nu mai putem lupta cu el.

Ne înecăm uneori în frumuseţe, ca o muscă într-un borcan cu miere.

Ne lovim de substantive şi suntem mângâiaţi de adjective.

Ne naştem cu fiecare lucru bun pe care îl făptuim.

Ne naştem egali, ne diferenţiem o vreme, dar murim la fel de egali. Să fie acesta un citat comunist?

Ne plac lucrurile înainte de a fi începute şi cele deja terminate. Între ele e prea multă muncă.

Ne temem de necunoscut, dar mai mult de cunoscut.

Neavând timp să învăţ numai din cărţi, m-am resemnat să învăţ din biruinţele şi eşecurile celorlalţi, prieteni sau duşmani.

Nebunia începe atunci când începi să împarţi oamenii.

Nebunia poate fi şi colectivă, înţelepciunea – niciodată.

Nebunii se repetă, dar se cred originali. Înţelepţii sunt originali, dar se tem că se repetă.

Nebunii şi înţelepţii nu se schimbă. Pentru că fiecare a ajuns la un capăt de drum.

Nebunul crede că, repetându-se mereu, e mereu original şi unic.

Nebunul nu ştie că este nebun. Înţeleptul însă ştie bine acest lucru.

Nedreptatea apără ereţii şi condamnă porumbeii, acuzându-i pe aceştia din urmă de tentativă de asasinat.

Nefericirea omului pleacă de la cea mai mare cucerire a sa: limba.

Negaţiile sunt, cel mai adesea, afirmaţii.

Negrul poate pretinde că e regele culorilor, întrucât le cuprinde pe toate. Sau măcar le cucereşte, înconjurându-le.

Lucian Strochi