Maxima zilei: Nu căuta soarele cu lanterna.

Norocul vine cu sfera, nu cu bila.

Nu orice mârâit e un protest. Valabil şi pentru murmur, cârâit sau altă manifestare nonverbală…

Nu ajunge să ai o minte ascuţită şi tăioasă. Trebuie să împungi, să spinteci şi să tai cu ea. Abia atunci se justifică adjectivările.

Nu alerga după bani falşi, ci caută matriţele care i-au făcut.

Nu am dat importanţă niciodată lucrurilor esenţiale pentru mulţi: politica şi banii. Şi am supravieţuit.

Nu am întâlnit încă un obiect cu adevărat independent care să-şi fie suficient sieşi.

Nu am reuşit să întâlnesc în viaţă decât lucruri contondente. E drept că nu toate m-au ucis.

Nu angaja o discuţie cu un prost. Tenacitatea lui te poate învinge.

Nu aş pierde prea mult dacă aş plăti câte o monedă celor care mă învaţă un cuvânt nou.

Nu aş vrea ca destinul meu să fie făurit de altcineva, chiar dacă acela îmi va spune că are binecuvântarea Domnului. Chiar dacă nu va fi strălucit, destinul meu va fi făcut cu mintea, inima şi mâinile mele.

Nu avea încredere în niciun cuvânt care se termină în ism. Nici în cinism?

Nu avea încredere în numere. E drept că nici literele nu sunt mai breze…

Nu avea încredere în simţuri, dar nici nu le ignora.

Nu căuta fericirea prea departe de tine. S-ar putea să o găseşti, dar ai pierdut deja prea mult timp.

Nu căuta în prieteni oportunităţi, ci schimburi de stări şi de îndatoriri.

Nu căuta prea insistent adevărul. S-ar putea să-l găseşti şi să nu-ţi convină.

Nu ceda niciodată primului impuls. Negociază la sânge. Nu uita că e vorba de libertatea ta. Dacă n-ai reuşit nimic, îndrăgosteşte-te. Măcar ai o scuză…

Nu cerceta sufletul cuiva. Ai nevoie de prea multe chei pentru a deschide toate lacătele. Şi dacă ajungi să le deschizi pe toate, s-ar putea să ai surprize.

Nu cere cuiva un lucru imposibil. E ca şi cum te-ai refuza singur, de la bun început.

Nu confunda puritatea cu albul.

Nu confundaţi nota de plată doar cu o operaţie aritmetică.

Nu confundaţi stilul cu moda.

Nu confundaţi taina cu tăinuirea.

Nu cred că Dumnezeu lucrează cu adevăruri, dogme, porunci, dictate. Îi suspectez că are mai multă imaginaţie.

Nu cred că există fantome, spectre, strigoi şi alte asemenea personaje, dar mărturisesc că păşesc cu sfială într-o pivniţă întunecată. Şi nu din cauza scărilor care nu ştiu unde duc.

Nu cred că există iubiri la prima vedere. Corect ar fi să spunem: la prima orbire.

Nu cred că există un ocean al timpului, ci mai degrabă un butoi. Problema e că în ocean poţi să înoţi, nu şi în butoi.

Nu cred că natura a evoluat prea mult, dacă un om cade uşor pradă unui rechin, unui varan, unui şarpe boa, unui vultur, unui mamifer. Asta ca să vorbim numai de vertebrate.

Nu cred că numerele au puteri. Ce s-ar face ele fără superstiţiile noastre, fără interpretările noastre culte şi oculte?

Lucian Strochi