Cocosul – ilustratie de George Romila

C, c
COCOŞUL

Când cheamă zori de ziuă, se-aude până la cer
Şi pinteni are, de-l crezi, călare, cavaler;
Şi creasta – piaptăn roşu prin care timpul trece;
Bea numai rouă: lacrimi prin care se petrece
Tristeţea grea a unei nopţi de vară…
E arţăgos, e foc şi pară;
În curte, să se ştie, un singur stăpân e:
Chiar de se mai aude câte-un lătrat de câine.
Şi coada, seceră de zeu
E o frântură dintr-un curcubeu.
Când penele-şi scutură,
Pe ciutură,
Pare şi mai mare:
Zici că-i rupt din soare…